Rândurile astea încep să le scriu duminica seara, 20 octombrie, în apartamentul meu de lângă Tel Aviv. În timp ce în România se discută rezultatele și implicațiile alegerilor și referendumului din R. Moldova, eu o să vă relatez despre ce se întâmplă în Israel, în colțul alăturat al Axei Râului, Moscova-Teheran-Beijing.

Despre războiul Israelului direct cu Iranul voi scrie la sfârșit, pentru că evoluțiile dramatice și vizibile sunt mai aproape de noi, în războaiele paralele pe care Israelul le duce cu cele 2 proxy-uri ale Iranului, Hizballah din Liban și Hamas din Fâșia Gaza.

1. Liban

Săptămâna trecută, Israelul a încetat pentru 4 zile să bombardeze cartierul Dahia din Beirut, cartierul general al organizației teroriste Hizballah, la cererea Administrației Biden, ca o condiție pentru continuarea ajutorului american.

Răspunsul Hizballei a venit imediat: nu numai că amploarea atacurilor cu rachete și drone s-a cvadruplat la 200 pe zi, iar raza lor de acțiune s-a extins până la sud de Haifa, dar sâmbăta dimineața teroriștii au atentat la viața Primului Ministru Netanyahu.

Una din cele trei drone lansate din Liban a străpuns apărarea antiaeriana israeliană și a explodat în fereastra dormitorului vilei particulare din Caesarea a premierului israelian, provocând numai daune materiale.

Contrar așteptărilor Hizballei, Netanyahu nu a înnoptat la Caesarea de shabat ca deobicei, ci se aflase la Statul Major al Armatei pînă noaptea târziu, după care se întorsese la Ierusalim.

Israelul a relansat bombardamentul asupra Dahiei și  purtătorul de cuvânt al IDF a anunțat  o campanie de bombardament contra băncii El-Card El-Hassan, care finanțează toate operațiunile Hizballei, îndemnând locuitorii libanezi să părăsească împrejurimile filialelor bancii.

 Hizballah demonstrează reziliență și perseverență, în pofida loviturilor fără precedent pe care le-a primit din partea statului evreu.

Hai să le recapitulăm pe cele mai recente și mai importante.

Pe 27 septembrie a fost lichidat Hassan Nasrallah, secretarul general în ultimii 32 de ani al Hizballei, printr-un bombardament intens al buncărului unde se afla in Dahia. 80 de tone de explozibil asupra unui spațiu de mărimea unui bloc de apartamente nu i-au lăsat multe șanse de supraviețuire.

Dispariția teroristului șef șiit libanez a fost precedată și urmată de lichidarea adjuncților săi și a unei mulțimi de comandanți pe teren.

Cea mai spectaculoasă lovitură Hizballah a primit-o însă în seara de 17 septembrie, “Noaptea Beeperelor”, urmată de “Noaptea aparatelor de transmisie recepție” care a rănit 3000 de teroriști și personal auxiliar al Hizballei.

Această realizare a geniului ingineresc universal a rămas pînă în ziua de azi învăluită în mister. Tot ce știm despre instrumentele low-tech de comunicație este că au fost fabricate în Ungaria după o licență taiwaneza. În interval de minute, beeperele au sunat, iar când deținătorii le-au luat în mână să citească mesajele, au explodat.

A doua zi, operația a fost repetată cu aparatele de radio walkie-talkie din rețeaua Hizballei.

Rezultatul aparent este dezorientare în rândurile Hizballei și o teamă că organizația este penetrată de către agenți israelieni. În ultimele săptămâni, forțele terestre israeliene au avansat câțiva kilometri în Liban, ocupând sate care fuseseră transformate in adevărate fortărețe.

Ca și în Gaza, aproape fiecare casă aparent civilă conținea la parter o magazie de rachete și muniții, iar subsolul constituia punct de intrare-ieșire într-o rețea de sute de kilometri de adăposturi și tuneluri subterane.

Evaluarea armatei israeliene este că Hizballah a pierdut două treimi din inventarul de 200 de mii de rachete pe care le poseda acum un an. Cu toate acestea, Hizballa este încă departe de-a fi învinsă, dovadă sutele de rachete pe care le lansează în fiecare zi și victimele pe care le produc în rândul militarilor și civililor israelieni.

 
2.  Gaza

Știrea cea mai proeminentă de pe frontul Gazei a fost uciderea de către armata israeliană a lui Ihya Sinwar, comandantul suprem militar si politic al organizației Hamas, creierul atacului din 7 octombrie 2023.

Ihya Sinwar a fost un terorist sângeros care a petrecut mulți ani în închisorile israeliene pentru uciderea unor palestinieni pe care îi suspecta de colaborare cu Israelul.
În 2011 a fost printre cei eliberați în schimbul soldatului israelian Gilad Shalit si apoi a urcat repede în ierarhia Hamasului.

El a fost creierul din spatele uriașului atac terorist din 7 octombrie 2023 și a răpirii a 250 de ostatici israelieni. După asasinarea la Teheran a lui Ismail Hanya pe 31 iulie 2024, a cumulat și funcția de șef al Biroului Politic al Hamasului.

Sinwar s-a distins printr-o cruzime deosebită. El stătea ascuns în subterane lângă granița egipteană, împreuna cu familia și ținea ostatici israelieni în apropierea sa.

Cu vreo 2 saptamani înainte de sfârșitul său, când soldați israelieni s-au apropiat, Sinwar a dat ordin ca ostaticii israelieni să fie împușcați direct în cap, după care teroriștii au fugit din tunel. IDF i-a găsit pe cei 6 ostatici uciși și urme forensice care dovedeau prezența lui Sinwar în acea subterană.

Până la urmă, Sinwar a fost lichidat din întâmplare, când o unitate de infanterie IDF l-a detectat pe el și pe 2 însoțitori la Tel Sultan, tot în apropierea graniței. Rănit, Sinwar a fugit singur într-un bloc de apartamente. O dronă mică s-a apropiat și a văzut pe teroristul mascat cu keffiyeh, după care un obuz de tanc și o racheta i-au doborât clădirea în cap. Clipul filmat de dronă în ultimele clipe ale lui Sinwar a fost difuzat în întreaga lume.

Spre deosebire de Hizballah, capacitățile militare ale Hamasului sunt vizibil slăbite, dovadă fiind că Hamas nu mai reușește să lanseze rachete către Israel. Totuși, Hamas deține încă 100 de ostaticii israelieni, fără eliberarea cărora nici o încetare a focului nu este posibilă. Israelul continuă presiunea militară asupra teroriștilor, pe care o combină cu promisiuni de bani și ieșire sigură din Gaza pentru cei care vor preda ostaticii teferi și nevătămați.

Lupte înverșunate se mai duc încă în nordul Gazei, localitatea Jebalya, unde 250 de mii de civili arabi acoperă unități teroriste active, care reușesc o dată la câteva zile să răpună soldați israelieni.

3. Iran

Arena cea mai neprihănită a războiului a rămas confruntarea directă dintre forțele armate ale Israelului și cele ale Iranului.

Iranul a atacat deja de două ori masiv si direct Israelul, fără ca acesta sa răspundă.
Pe 13 aprilie, Iranul a lansat o combinație de peste 300 de rachete de croazieră, rachete balistice si drone. O parte din rachetele de croazieră și drone au fost interceptate de nave americane și forțele statelor arabe de pe parcurs. Cele care au ajuns în Israel au provocat rănirea gravă a unei fetițe beduine și pagube materiale minore.

Încurajat de lipsa de reacție a  Israelului, Iranul a atacat din nou pe 1 octombrie cu aproape două sute de rachete balistice, provocând un mort în orașul palestinian Jericho și pagube materiale nu prea mari.

Israelul a promis un atac retaliatoriu, care însă întârzie. Între timp americanii au transferat și pus în funcțiune în Israel o baterie antirachetă THAAD, una din numai șapte pe care SUA le are în întreaga lume.

Ce obiective ar putea ataca Israelul în Iran?

Israelul și-a dovedit capacitatea de a lovi serios în obiectivele economice inamice, când aviația israeliană a bombardat de două ori instalațiile petroliere din portul Hodeidah din Yemen, reușind să lovească serios aprovizionarea energetică a rebelilor Houthi, un alt proxy șiit al Iranului. Hodeida se afla la 1800 km de Israel, o distanță mai mare decât terminalele petroliere iraniene din Golf. Deci se poate. Pe de alta parte, sursele ziariștilor spun că Biden a cerut imperios lui Netanyahu să lase intactă economia Iranului, in special instalațiile de producție și export petrolier.

A doua posibilitate ar fi ca Israelul să atace instalațiile atomice ale Iranului, ultima ocazie de a întârzia operaționalizarea bombei iraniene. Aceleași surse spun însă că Biden și-ar fi întins aripa protectoare și asupra nuclearului iranian.

Americanii au o lungă tradiție de a trage de timp până când e prea târziu, în fața pregătirilor nucleare a diverse țări și regimuri descreierate, precum Pakistanul și Coreea de Nord.

De ce s-ar dezminți în privința ambițiilor atomice ale Iranului, țara pe care Obama și consilierii săi și ai lui Biden visează încă de 15 ani să o coopteze la dominația asupra Orientului Apropiat?

A treia posibilitate ar fi ca Israelul să atenteze la viața ayatollei Khamenei, conducătorul suprem al Iranului, întorcându-i favoarea pentru încercarea de asasinat contra lui Netanyahu executată de Hizballa. Lichidarea lui Khamenei și a comandanților Gărzilor Revoluționare Iraniene ar trebui să reaprindă din nou revolta populară contra dictaturiii teocratice de la Teheran.

In final, de ce oare întârzie riposta israeliană?

O explicație ar ține de scurgerea pe Telegram observațiilor sateliților americani asupra planurilor israeliene, săptămâna trecută.

A doua explicație care circulă e că atentatul Hizballei la viața lui Netanyahu ar schimba țintele Israelului, care nu ar fi inclus inițial căpetenia supremă iraniană.

Răspunsul la întrebări și continuarea poveștii în numărul următor.