Sfârşitul marilor iluzii morale liberale

CELE MAI CITITE

Adrian Papahagi: Cu asta ne confruntăm, milioane de oameni cumsecade intoxicați Centrala de Propagandă securist putinistă

Opoziția rusă trebuie să nu mai dea vina pe Putin și să confrunte moștenirea imperială violentă a Rusiei

Pr. Sorin Bute: Îndoiala metodică și îndoiala sistemică

28 August 2011

În secolul 19 s-a încetăţenit expresia lumpenproletariat. Proletarii zdrenţăroşi. Urmaşii lor din prezent sunt, aparent, lumpentinerii. Doar aparent. „Tinerii zdrenţăroşi” nu sunt zdrenţăroşi. Dimpotrivă, o duc mult mai bine decât presupuşii lor precursori. Firul comun îl reprezintă cei care s-au erijat în purtătorii lor de cuvânt, de la Marx la liberalii progresişti moderni. Rezultatul, peste timp, este o inversiune evidentă: lumpenproletarii erau săraci dar, la un nivel de bază, întregi moral. Lumpentinerii englezi şi din alte părţi se bucură de condiţii materiale incomparabil mai bune, dar sunt vidaţi moral. Lumpenproletariatul cerea îndreptarea societăţii, lumpentineretul o canibalizează cu voluptate.

Janet Daley, de la ziarul londonez The Telegraph, despre falimentul proiectului social liberal.

Janet Daley

Nu există o dezbatere naţională despre epidemia de răzmeriţe şi jaf care s-a răspîndit rapid prin oraşele noastre. În lumea reală, acolo unde oamenii îşi văd de treburile lor, nu există semne ale discuţiei înfierbîntate pe care mass-media doreşte să o propage cu înverşunare. De fapt, nu pot să îmi amintesc de un alt timp când a existat o asemenea unanimitate zdrobitoare în ceea ce priveşte o chestiune de interes public: răspunsurile la întrebarea de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, ce greşeli au avut loc la începutul evenimentelor şi ce trebuie să urmeze sunt considerate atât de evidente încât sunt dincolo de o discuţie în jurul unor nepotriviri de opinie.

La marginile acestui consens se aud zgomote distante. Acestea sunt strigătele disperate ale celor care se tem că au pierdut un pariu de-o viaţă şi care doresc să convingă marea masă a populaţiei că tot ce a văzut desfăşurându-se sub proprii ochi, oră de oră şi noapte după noapte pe canalele de ştiri televizate, a fost de fapt cu totul altceva.

Tabăra liberal-stângistă a intrat într-o campanie furibundă al cărei scop este de a rescrie istoria (sau, conform propriului vocabular, de a altera conştiinţa): nu aţi văzut mii de mardeiaşi dezlănţuiţi pe străzi, distrugând vieţi şi proprietate din pură jubilaţie. Ceea ce aţi văzut au fost victimele societăţii, răspunzând la oricare sau toate dintre cele ce urmează: primele bancherilor, parlamentari trăind pe spezele „protestatarilor”, şomaj, reduceri de cheltuieli guvernamentale, sărăcie, inegalitate socială, etc, etc. Fărădelegile lor aparţin aceleiaşi categorii din care face parte şi egoismul extrem afişat de hackerii telefonici ai ziarelor tabloide (aşa cum a fost postulat într-o ecuaţie bizară recentă).

Ceea ce nu este grotesc şi insultător la adresa bunului-simţ în tabloul acestor justificări, este contradictoriu. Într-adevăr, există vederi asupra condiţiei umane care consideră că toate varietăţile de ticăloşie sunt legate între ele, deoarece toate provin din faptul că omul este o creatură decăzută moraliceşte. Însă nu cred că devotaţii liberalismului secular, care au pornit ofensiva de săptămîna trecută, împărtăşesc vreo credinţă în păcatul originar sau în maşinaţiile Diavolului.

Echivalenţa morală pe care aceştia vor să o stabilească între hoţi şi incendiatori, pe de o parte, şi autorii oricărui alt fel de comportament reprobabil, pe de altă parte, este înrădăcinată într-o ortodoxie ideologică, nu teologică. Bandele de criminali nu pot fi conform impresiei lăsate – ceea ce au fost în mod evident – deoarece acest lucru ar fi o victorie zdrobitoare pentru judecata opiniei publice în faţa năzărelilor liberale.

Oamenii reali ştiu – şi ştiu deja demult – că marele acord tacit care a susţinut odată viaţă civică a fost distrus în mod deliberat. A fost odată un timp, încă în memorie, când toţi adulţii rezonabili erau consideraţi a fi de aceeaşi parte a baricadei. Părinţi, profesori, poliţia, judecători, politicieni – cetăţeni decenţi de felurite înclinaţii şi profesii – formau o confederaţie tăcută dedicată păstrării normelor de conduită în comunităţile lor. Dar valorile şi aşteptările lor comune în privinţa comportamentului uman au fost subminate în mod sistematic de o ideologie politică post-şaizecistă, care a propovăduit lipsa de respect faţă de autoritate şi a legitimizat activităţile antisociale în numele protestului.

Ceea ce oamenii reali au văzut la televizor în această vară fatidică a reprezentat pentru ei reabilitarea finală a discernământului lor instinctiv: au fost şocaţi dar, cel puţin la un nivel, nu au fost surprinşi că s-a ajuns la aşa ceva. Ce altceva au fost aceste evenimente teribile, decât invalidarea definitivă a unei doctrine care a corupt autoritatea adultă în toate formele sale oficiale şi neoficiale?

Această doctrină este veche. De fapt, politicile anilor 1960 nu au fost decât o încarnare târzie a unei filozofii din secolul 18. Trebuie să-i mulţumim lui Jean-Jacques Rousseau pentru principiul de bază, conform căruia oamenii se nasc buni şi vor adopta un comportament viciat numai dacă sunt corupţi de autoritare şi instituţii represive. Este de ajuns să îi eliberăm de sub tutela îngrădirilor false şi instinctul lor moral se va ridica singur la suprafaţă.

Această concepţie a fost atât de influentă în educaţie şi politicile sociale, încât aproape a reuşit să înnăbușească adevărurile care provin din experienţă: oamenii (în special cei tineri) vor avea un comportament viciat pur şi simplu deoarece pot şi li se permite, deoarece nimeni nu încearcă să stabilească limite, sau nu a inculcat în ei acea disciplină care să îi determine să se limiteze singuri.

Capacitatea de autocontrol şi voinţa de a suprima egoismul şi cruzimea inerente naturii umane sunt lucruri pe care adulţii trebuie să le cultive în mod conştient în copii şi să le întărească în alţi adulţi, prin atitudinea pe care o adoptă faţă de aceştia. Uneltele indispensabile reprezentate de stigma socială şi judecata morală, pe care comunităţile le-au avut la dispoziţia lor în acest scop, au fost înlăturate, iar rezultatul – sfidarea neînfricată a autorităţii neputincioase – constă în ceea ce am văzut, în concluzia logică şi înspăimântătoare jucată în stradă. Oamenii adevăraţi ştiu că au avut dreptate pe tot acest parcurs istoric.

Aşadar toată lumea este de acord că acest moment este – sau ar putea fi – un moment de cotitură. Sistemul de justiţie, care s-a discreditat în faţa opiniei publice în anii recenţi, datorită convingerii că societatea este vinovată pentru actele criminalilor, a început să se reabiliteze, prin pedepsele „draconice” pe care a început să le impună. Dacă aveţi impresia că vandalii sunt trataţi aspru de către curţile de judecată, ar trebui să auziţi ce le-ar face agentul meu de presă. Oamenii adevăraţi ştiu ce înseamnă „descurajarea infractorilor”, chiar dacă nu folosesc expresia.

Există un spaţiu de discuţie reală despre chestiunile politice legate de privarea celor vinovaţi de beneficii şi locuinţe acordate de stat. Transformarea delincvenţilor, probabil prea slab calificaţi pentru un loc de muncă, în persoane fără domiciliu şi nevoiaşe ar putea crea probleme suplimentare – dar sentimentul oamenilor reali este că bătăuşii nu ar trebui să fie întreţinuţi din banii plătitorilor de impozite. Este extrem de important ca sistemul de justiţie şi cel de asistenţă socială să recâştige încrederea populaţiei care respectă legea. Mai mult ca niciodată, acest lucru a devenit o urgenţă naţională.

Trebuie să restaurăm încredere în funcţionarea guvernului şi a legilor, astfel încât acestea să nu se pună de-a curmezişul înclinaţiilor morale ale cetăţenilor cinstiţi. Un factor de bază va fi acceptarea faptului că noi nu trebuie să explicăm – să găsim motive legitime pentru – actele de ticăloşie: oamenii se pot deda la stricăciuni fără niciun motiv special, iar impulsurile destructive şi viciile sunt, din păcate, la fel de „naturale” ca acelea caritabile. Este futil să continuăm să ne întrebăm de ce au avut loc aceste răzmeriţe, când întrebarea pe care şi-au pus-o majoritatea celor care au participat la ele nu a fost „de ce”, ci „de ce nu?”.

In original: UK riots: The end of the liberals’ great moral delusion

Emil Borcean

Articol anterior Stânga în căutarea noului Hitler

Articol următor Respectați ordinea alfabetică: Irina trece, Hussein (mai) rămîne!

57 Comments

bogdan calehari
28 August 2011
“Ca de obicei, Ken Livingstone arunca vina asupra altora, asupra lui Thacher si a conservatorilor, nevazand cluburile pentru tineret. Darcus Howe indrazneste sa compare revoltele englezesti cu situatia din Siria! Ii privesc cu oroare pe reporterii de la BBC si pe trecatorii intervievati, si vad ca singura explicatie pe care ei o gasesc este “mult uzitata” : din cauza taierilor bugetare, taierilor bugetare, taierilor bugetare. Un om, al carui magazin a fost vandalizat, s-a intalnit pe strada cu vice-premierul Nick Clegg, si ei bine, in loc sa-i denunte pe vandali, l-a criticat pentru “ taierile bugetare” !! Oare au inebunit cu totii ? Ne-au spalat creierul extraterestrii sau ce s-a intamplat?”
“O societate civilizata se sprijina pe simtul moral al oamenilor pentru a mentine ordinea. Cum au reusit japonezii sa supravietuiasca ultimei catastrofe nucleare? Nu au urlat : eu, eu, eu. Tinerii poarta cagule in Japonia ? Copiii japonezi sfideaza autoritatea parintilor? Adultii japonezi incurajeaza comportamentul deviant si infricosator al copiilor lor? NU!”
“Ce ne spune Partidul Socialist? “ Aceste revolte sunt o reactie de amaraciune contra rasismului politiei si contra guvernului conservator, care distruge viata oamenilor”. Aceasta depaseste capacitatea de intelegere! De fapt REACTIA NOASTRA la aceste revolte ESTE ADEVARATA PROBLEMA. Ceeea ce este de invins nu este violenta acestor debili mintali. Cat de inspaimantatori ar fi ei, nu sunt decat o mana de pradatori. Ceea ce noi trebuie sa infrangem este PUTEREA BANALITATII RAULUI. Pentru ca, daca refuzam sa ne schimbam opiniile, trebuie sa ne asteptam la un rau si mai mare.”

Sunt cateva randuri dintr-un articol aparut in The Telegraph, pe 9 aug.2011, articol scris de Katharine Birbalsingh, o profesoara engleza de origine indiana.
Raul a devenit de o normalitate banala, asa ca bandele “ lumpentineretului ce canibalizeaza societatea “, au devenit veritabili actori de televiziune, intrun serial la fel de lung ca vestitul, “ Tanar si nelinistit “.

Reply
bogdan calehari
28 August 2011
Incerc de azi dimineata sa pun un comentariu aici, dar neam, nu vrea si pace. Un articol binevenit. Multumiri Emil! Mai incerc…

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
Cofuzia intre liberalism si libertinism face ravagii in ziua de azi. In timp ce liberalismul clasic este bazat pe respectul pentru individ si proprietatea sa, care impun anumit responsabilitati morale si implicit legale clar definite, libertinismul presupune eliberarea (iluzorie) de responsabilitate, care, in fapt, nu inseamna altceva decat renuntarea treptata la libertatile individuale. Practic, prin aruncarea responsabilitatii pentru propriile actiuni asupra celorlalti, drepturile acestora sunt diminuate. Intr-o societate cu adevarat libera, nimeni nu poate fi constrans sa plateasca pentru oalele sparte de altul, asa cum se intampla in democratiile ~~liberale~~ libertine care domina civilizatia vestica. Azi, liberalii clasici, consistenti, sunt in cele mai multe cazuri desemnati de opinia publica ca si conservatori, termenul de „liberal” fiind mai degraba rezervat pentru libertini,care in fapt nu sunt altceva decat niste socialisti (vezi partidele liberale europene: FDP, Lib-Dem, PNL precum si Partidul Democrat din USA).

O alta confuzie, la fel de grava, este cea intre secularism si ateismul militant. In timp ce secularismul inseamna separarea (financiara, legala) a religiei de stat, si implicit garantarea libertatii religioase a cetatenilor, ateismul militant, presupune suprimarea, mai mult sau mai putin brutala a religiei, si transformarea grupurilor religioase in anexe ale statului. Liberalismul clasic este incompatibil cu o asemenea viziune morala si legala, pentru ca restrangerea dreptului de a venera si a marturisi inseamna practic o violare de neiertat a dreptului la constiinta, si respectiv la exprimare libera. Deasemenea, aceasta doctrina morala, politica si legala este incompatibila si cu orice sprijin acordat bisericii de catre stat, indiferent daca acesta este financiar sau legal, pentru ca in primul caz, reprezinta un atentat la proprietatea privata (statul nu poate lua bani ecat de la contribuabili), si in al doilea caz, la libertatea de exprimare. Devine deci cat se poate de clar ca un stat liberal nu poate fi decat secular, in sensul mentionat mai sus. si in niciun caz militant ateu sau religios.

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
Singurul caz in care un stat liberal este indreptatit sa restrictioneze punerea in practica a preceptelor unei religii (sau oricarei alte convingeri) este atunci cand aceasta aduce atingere directa libertatilor individuale ale cetatenilor sai. Daca cineva vrea sa impuna legea sharia sau „dictatura proletariatului” intr-o anumita zona, statul e indreptatit sa-l avertizeze, iar daca o si face – sa-l pedepseasca la fel ca si pe orice alt infractor de drept comun.

Reply
Vlad P.
28 August 2011
Nicolin,

Te-am mai intrebat, dar nu te-ai sinchisit sa raspunzi. Daca tot insisti pe „responsabilitatile morale”, mai incerc o data: ai legaliza prostitutia si drogurile usoare? Drumul catre frivolitate (si apoi libertinaj) e pavat cu „mintile deschise” ale liberalilor. Asa a fost mereu. Eminescu v-a mirost foarte bine. Liberalismul e ideologie, cu bunele si relele sale. Incearca sa vezi asta, poate reusesti sa iesi din idolatrie. Ca e vorba de adularea turmei (in colectivism), sau de cea a individului (in umanism sau liberalism), tot idolatrie se numeste si miopie cauzata de o dorinta mult prea grabita si deloc precauta de a gasi formula socio-politica functionala fara cusur. Ei bine, nu exista formula magica. Chiar daca nu va dati seama, sunteti captivi ai acestui acest reflex religios al miticului magic.

Morala unei cetati se tine cu mana forte, altfel va pica neintarziat. Atitudinea conservatoare e singura care poate indica traditia morala ce merita cultivata pe mai departe, acel cod de valori constructiv pentru civilizatie. Chiar daca nu va place, Biserica e SINGURA institutie care mai preda principiile morale. Sistemul de invatamant e corupt demult, cazut sub loviturile acelor „wide open liberal minds”. Acum urmariti sa cada si Biserica. Statul trebuie sa se decida ce sustine: morala crestina, morala liberala, sharia sau orice alta fantasmagorie. Iar prin neinterventionismul sau politic corect, o sustine pe cea de-a doua. Deci nu-mi vorbi de impartialitatea statului. Asa ceva nu exista. Chiar si cand tacem, alegem. Sau nu stiai asta?

Sincer, chiar nu-mi pasa daca liberalii, socialistii si alti liberi-cugetatori nu sunt capabili sa inteleaga o realitate elementara: statul trebuie sa-si protejeze cetatenii nu doar de amenintarile externe (prin institutia armatei), ci, mai ales, de cele interne (prin Biserica, vectorul valorilor civilizatiei iudeo-crestine). Legea morala in cetate si zidurile (in)armate imprejurul ei, ca sa parafrazam putin.

Tocmai pentru ca nu s-a tinut cont de prima conditie, azi civilizatia Europei e sub asediu si cade lent. Nu mai au nevoie de arme, le-ati predat scolile, le-ati inlesnit zilnic (prin mass-media) atacurile asupra tezaurului moralei (Biserica). Si infiltrarea continua as we speak. Sunteti pe cale sa reusiti o implozie silentioasa. Zanganitul armelor ramane in istorie. Gratulati-va pentru asta, wide open liberal minds. Cat mai aveti timp si cap pe umeri.

Iti asumi aceasta trasatura?
(3) You need to be irreverent, blasphemous, and politically incorrect. You should mock, deride, fleer, and jeer esteemed authority and established tradition. You need to defy every single god you can find.

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Alex @3

Food for thought: ia fă bine și explică confuziile posibile între vasele liberiene (alea care-ți permit să cînți din frunză) și vasele sub pavilion liberian, nu uita nici libelulele, merită toată atenția, te asigur! ????

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Vlad P.#5

In momentul in care statul devine minimal, prin renunta la atributiile sale actuale, cum ar fi cele de a asigura „plasa sociala”, servicii medicale de baza, sau invatamant „gratuit si obligatoriu”, acestea vor deveni apanajul companiilor care functioneaza pentru profit – cele de asigurari, spitalele si scolile private, dar si a organizatiilor caritabile, care ii servesc pe cei saraci, din donatiile voluntare ale contribuitorilor, spre deosebire de sistemul actual in care aceste servicii sunt finantate din ~~taxe~~ furt. Din acest punct de vedere, organizatiile religioase, adica bisericile, se afla intr-o pozitie favorabila, ele avand deja multi adepti, in a caror structura morala exista imperativul de a-si ajuta semenii. Deasemena, intr-un sistem in care bisericile nu mai depind de ajutorul statului, acesta nici nu mai poate pune conditii privind doctrina, ritualul, si alegerea membrilor. Practic, aceste organizatii vor avea o putere mult mai mare decat acum, si vor concura pentru a atrage credinciosii. In ultimele decenii, tocmai abandonarea practicilor religioase traditionale a rarit numarul adeptilor unor biserici „reformatoare”, care se indreapta catre cele mai „conservatoare. De exemplu, in urma hirotonirii preotilor homosexuali, multi anglicani/episcopali din UK/US au ales sa devina catolici. Prin scolile religioase pe care le va pune la dispozitia doritorilor, care vor veni in mod firesc mai ales din randurile saracilor, Biserica va putea propaga credinta in randul lor, fara absolut nicio ingerinta din partea Statului, si astfel va renaste, redevenind unul din centrii de putere ai societatii. Bineinteles, un asemenea deznodamant nu va fi deloc pe placul „secularistilor” (vezi comentariul anterior), insa este preferabil decaderii societatii catre o stare in care nu mai exista niciun fel de repere morale. Cei putin profunzi intr-ale introspectiei ar avea macar o sansa sa-si aseze fundamentele morale pe credinta in divinitate.

Prostitutia si consumul drogurilor sunt probleme individuale private, care au, din punctul meu de vedere, numeroase consecinte negative, atat la nivelul individului, cat si a celor din jurul sau, insa consecintele reprimarii legale, prin forta coercitiva a statului a acestora sunt cu mult mai grave. Mai mult, cu privire la droguri, legalizarea alcoolului, dar interzicerea cannabisului necesita aplicarea unor duble standarde. Consecintle ambelor tipuri de prohibitie sunt cat se poate de evidente – explozia traficului, si a violentelor asociate oricarei activitati scoase in afara legii, in care participantii sunt nevoiti sa apleleze nu la puterea legii, ci la forta bruta, iar rezultatele s-au vazut atat pe strazile din Chicago in anii ’20, cat si in nordul Mexicului, in ziua de azi. Scoaterea in afara legii a prostitutiei are efecte similare, desi mai putin severe. Costurile consumului de bunuri sau servicii daunatoare si ilicite sunt insa astazi atat de adanc socializate, incat nici nu pot fi evaluate. Mai mult, statul a esuat lamentabil in lupta cu acestea, cam peste tot pe unde a incercat, prin alte metode decat cele specifice regimurilor totalitate. Faptul ca si costurile individuale sunt socializate, nefiind imediat vizibile imediat, este un factor de incurajare pentru astfel de comportamente. De exemplu, ce s-ar intampla cu un dependent de droguri intr-o societate unde nimeni nu este obligat sa-l salveze de consecintele propriei patimi? Cum ar fi de exemplu, cazul in care o societate de asigurari private ar decide sa-i dubleze prima pentru ca trage pe nas? Sau ce s-ar intampla daca ar fi concediat de la serviciu in urma unui test de rutina? Mai mult, ce s-ar intampla daca ar decide sa comita infractiuni pentru a-si dobandi doza zilnica (mult mai scumpa intr-unsistem cu o prohibitie puternica), ajungand, odata ce este prins, nu la mana unui sistem de justitie clement, axat pe reabilitare ci a unuia a carui unica menire e sa-l despagubeasca pe proprietar, inclusiv prin punerea la munca fortata a faptasului? Vezi, costurile, odata vizibile, l-ar face pe drogat sa se gandeasca de doua ori inainte de a baga seringa in vena. Criminalizarea unui asemenea comportament ii descurajeaza pe narcomani sa caute ajutorul organizatiilor specializate, sau sa il caute suficient de devreme, deoarece se tem de consecintele legale ale actului de a consuma pur si simplu droguri. Intr-o societate libera, aceste organizatii ar fi exclusiv private, iar Biserica s-ar afla din nou printre ele., cu implicatiile enumerate mai sus. Dupa cum am spus, personal nu folosesc aceste bunuri si servicii, si nici nu am vreun dram de respect pentru cei care le folosesc, insa e nevoie sa treci dincolo de preferintele personale pentru a evalua in mod obiectiv o astfel de problema.

Civilizatia Europei e sub asediu din cauza ca politicienii, in goana dupa putere, au doborat zidurile ridicate de proprii cetateni, si i-au infectat pe acestia cu socialism, distrugandu-le simtul responsabilitatii. Ascensiunea islamului, ori a altor ideologii totalitare nu este decat un simtom al acestei stari de fapt. Aici, nu liberalismul este dusmanul, ci in mod clar socialismul, marxismul, atent camulfat in toate aspectele politicilor publice.

P.S. Din cate stiu, Eminescu utiliza opiacee, bea cantitati enorme de cafea, si „suda” tigare din tigare, fiind in acelasi timp si un vizitator fidel al prostituatelor. Oare poate fi el luat ca etalon moral capabil sa „miroasa” putreziciunea morala a liberalilor? ????

Pataphyl#6

Cred ca diferenta este cam aceeasi ca intre conservantul pentru specimenele biologice, si Conservator ????

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Amară ironie:

Trebuie să-i mulţumim lui Jean-Jacques Rousseau pentru principiul de bază, conform căruia oamenii se nasc buni şi vor adopta un comportament viciat numai dacă sunt corupţi de autoritare şi instituţii represive.

Poate greșesc, dar fraza care m-a ajutat mult în înțelegerea multor lucruri este credo-ul cartezian:

Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum.

căci Descartes fundamentînd conceptul matematic de reper, a dat în fond o definire clară a Dumnezeirii! Spațiile cu 1-3 dimensiuni (linie, plan, spațiu) conțin explicația intrinsecă a lui „dubito”: O rîmă ce se tîrăște liniar în spațiul cu o dimensiune nu are habar de direcția în care se mișcă, deosebește doar diferența dintre a sta și a te deplasa. Abia dacă „ieși” în dimensiunea imediat superioară, planul, poți discerne sensul mișcării, înțelegi planul și poți schița hărți geografice pe care le pricepi cu adevărat abia dacă te înalți în tridimensional. Și așa mai departe… Zburăm cu avionul sau cu Sputnikul și vedem planiglobul cum tocmai ni-l imaginasem dar sîntem incapabili să percepem a patra dimensiune – să fie timpul, sau altceva?

Dar e clar că există o a patra dimensiune și a cincea și așa mai departe. Îndoiala se refera doar la aptitudinea mea personală de a le imagina, nu la dorința stupidă de a bate cîmpii bătîndu-mă cu pumnii în pieptul meu puternic de suveran progresist. Suveranul e gol (autogol, aș supralicita) fără repere!

Reply
Pataphyl
28 August 2011
@7

În studenție aveam abonament la Conservator (așa-i ziceam Filarmonicii, inculții de noi, jumate de orchestră era formată din încă studenți), unde audiam concerte în fiecare vineri, bine?

Reply
roadrunner
28 August 2011
@ #5

Sa incerc si eu citeva raspunsuri:

ai legaliza prostitutia si drogurile usoare?

Mai bine sa ne intrebam cum sa le i-legalizam. Prostitutia exista de cind lumea, indiferent daca-i legala sau ilegala. Si se manifesta sub tot felul de forme, multe din ele mai periculoase decit forma „clasica”. Exista si prostitutie morala, intelectuala, etc. Ce-i aia „drog usor”? Vinul? Tzuica? Ampicilina? Pe ce baza ilegalizam marijuana dar nu si tutunul? Amindoua cresc in natura.

Morala unei cetati se tine cu mana forte, altfel va pica neintarziat.

Wow! Oh, my God! Iti dai seama ce-ai scris aici?

Iti asumi aceasta trasatura?
(3) You need to be irreverent, blasphemous, and politically incorrect. You should mock, deride, fleer, and jeer esteemed authority and established tradition. You need to defy every single god you can find.

Nobody is mocking or deriding anything… A vedea in jurul tau numai mockers si deriders, asta e mania persecutiei.

Daca e pe citate, cine a zis asta?
Question with boldness even the existence of a God; because, if there be one, he must more approve of the homage of reason, than that of blind-folded fear.

Reply
Pataphyl
28 August 2011
@rr

de la boldness la baldness, de la Jefferson la Moisil:

Cîte fire de păr trebuie să-i lipseasca unui om pentru a fi considerat chel?
Cîte boabe de grîu alcatuiesc o grămadă?

Reply
Provita
28 August 2011
@Alex Nicolin #7

Prostitutia si consumul drogurilor sunt probleme individuale private, care au, din punctul meu de vedere, numeroase consecinte negative, […] insa consecintele reprimarii legale, prin forta coercitiva a statului a acestora sunt cu mult mai grave. […] Consecintle ambelor tipuri de prohibitie sunt cat se poate de evidente – explozia traficului, si a violentelor asociate oricarei activitati scoase in afara legii, in care participantii sunt nevoiti sa apleleze nu la puterea legii, ci la forta bruta, iar rezultatele s-au vazut atat pe strazile din Chicago in anii ’20, cat si in nordul Mexicului, in ziua de azi. Scoaterea in afara legii a prostitutiei are efecte similare, desi mai putin severe.

S-avem pardon, maestre, dar cantecul asta l-am auzit cantat pe o mie de voci, si toti sunati la fel de fals. O faceti intentionat, sunteti orbiti de orgoliul vostru de atotstiutori sau sunteti doar comozi? De ce nu va informati? Prostitutia este un flagel ale carei efecte nu pot fi tinute in frau decat prin ilegalizare si pedeapsa severa; legiferarea duce la un dezastru social, financiar si moral. Avem despre asta un sait intreg, cu multe studii si cifre, pe care le-am prezentat si recent la dezbaterile parlamentare pe marginea proiectului de lege al lui Silviu Prigoana.

Citeste: http://www.antiprostitutie.ro

Statul, minimal, organic sau cum o fi el, prin interdictia prostitutiei protejeaza o valoare superioara: demnitatea fiintei umane. Statul care permite, in virtutea nu stiu carui „respect pentru viata privata” vanzarea femeilor pe post de obiecte sexuale nu valoreaza nici cat un bantustan.

Reply
Provita
28 August 2011
@Vlad P #5

Morala unei cetati se tine cu mana forte, altfel va pica neintarziat.

O, nici nu stii cat adevar!
Ca tot e vorba despre cetati, va propun un scurt film documentar despre Hazor, cetate Canaanita distrusa de iudei in drumul lor spre Pamantul Fagaduintei cel promis de Dumnezeu.

Cand Iosua si ai lui au ajuns acolo, cetatea era in ultimul stadiu al decaderii morale, prostitutia si sacrificiile de prunci fiind larg raspandite. Pentru nelegiuirea lor, Domnul a permis nu doar ca Hazor sa fie cucerita, ci si sa fie unica cetate cucerita de israeliti careia i s-a pus foc:

http://vimeo.com/28201436

Ce invataminte tragem de aici, noi cei de azi, care ne amagim, vorba lui Alex Nicolin, ca imoralitatea trebuie permisa in virtutea libertatii personale pe care, vezi Doamne, anu am dori sa o incalcam?

Reply
Pataphyl
28 August 2011
@Provita

De acord, cu o adăugire: se practică și se întreține confuzia stat minimal = stat slab. Nu, statul e puternic prin valorile principiilor pe care le susține.

I pledge allegiance to the flag of the United States of America, and to the republic for which it stands, one nation under God, indivisible, with liberty, and justice for all.

Toate cuvintele sînt importante aici. Revoluționarii vor să le schimbe, reacționarii ca mine se opun.

Reply
Vlad P.
28 August 2011

intr-un sistem in care bisericile nu mai depind de ajutorul statului, acesta nici nu mai poate pune conditii privind doctrina, ritualul, si alegerea membrilor.

Istoria Bisericii in lectura progresist-liberala. Doctrina, ritualul, succesiunea apostolica, au fost reglementate inca din primele secole ale Bisericii.

Civilizatia Europei e sub asediu din cauza ca politicienii, in goana dupa putere, au doborat zidurile ridicate de proprii cetateni, si i-au infectat pe acestia cu socialism, distrugandu-le simtul responsabilitatii.

Corect, socialismul distruge simtul responsabilitatii personale. Vestea proasta e ca si liberalismul face asta, dar in directia responsabilitatii comunitare. In definitiv, trebuie sa existe un asentiment intre cetatenii aceluiasi stat, in vederea unirii propriilor forte pentru a le combate pe cele interioare si exterioare ce tind sa dezbine sau sa dizolve forma de organizare numita ”stat”. Altfel, rămânem în anarhie. Contributiile lor sociale trebuie sa mearga in instutiile ce protejeaza fundamentele statului – granitele geografice si cele dintre moralitate si ramolismentul sufletesc.
Liberalul cultiva promiscuitatea morala, intalnindu-se aici cu socialistul. Ambii vor legifera prostitutia si drogurile usoare. Primul in numele mercantilismului pietei libere si a libertatii cosmice neconditionate a individului, al doilea in numele umanismului tamp. Sarmana prostituata este, in definitiv, chipul individului ostracizat de societate, fara sanse egale intr-o societate exploatata de capitalistii salbatici. Mentalitatile asistate social sunt primele care se bulucesc sa traga ”un fum”. Lenea, indolenta si party time merg perfect impreuna.
So let’s get high and sing for peace, WTF! Imagine there’s no country, nothing to kill or die for, and no religion, too. Relativism socialisto-liberaloid.

S-a văzut limpede, începând cu Revoluţia Franceză, substanţa nutritivă a liberalismului şi a tuturor ideologiilor ce i-au urmat: credinţa în posibilitatea de a înfăptui Raiul aici, pe pământ. Raţiunea a fost suită pe piedestal cu rang de zeitate. Liberali şi socialişti, deopotrivă, fac metanii aşa-zisei Raţiuni. Ambele ideologii împărtăşesc o bizară pretenţie la ştiinţificitate, în numele căreia mătură tot ce nu poate fi încapsulat în vasta lor ”raţionalitate fără cusur”. Socialismul s-a născut din gândirea filosofică liberală, această capodoperă a raţiunii care se angajează în remodelarea omului. Spre deosebire de liberal, conservatorul ştie că raţiunea singură nu poate fi principiul ordonator al societăţii. O dată pentru că omul nu este în primul rând raţional şi cu atât mai puţin exclusiv. Dimpotrivă, el este condus de sentimente şi pasiuni. Apoi, cum bine sublinia Vlad M. in alta parte, raţiunea are o natură amorală, funcţia ei fiind aceea de instrument. Raţiunea singură nu este în stare să explice de ce un comportament e preferabil altuia, câtă vreme, spre exemplu, a fi ticălos poate servi ca atitudine într-o serie de împrejurări.

Vezi ca nu mi-ai raspuns, iti asumi acea trasatura a liberalului zelos?

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
Intr-adevar, statul minimal nu inseamna stat slab, si nici macar nu presupune functionarea democratiei. Mai mult de-atat, tocmai democratia este cel mai mare dusman al statului minimal, pentru ca, la un moment dat, se gasesc destui care sunt dispusi sa solicite, prin vot, traiul pe spinarea celorlalti. Cel mai bun mijloc de a impiedica o astfel de situatie este inlocuirea votului universal, cu cel censitar. Astfel, doar cei care produc ceva, si obtin un venit, ar fi calificati sa voteze, eliminand situatiile nedorite. Bineinteles, exista si posibilitatea eliminarii complete a votului, si plasarea intregii puteri, pe baze permanente in mainile unui monarh absolut, sau a unei elite restranse. Atata timp cat respectivul organism de putere apara drepturile individuale (libertati economice, sociale) suficient de bine, pot fi de acord cu el.

@Provita

Prostitutia este un „flagel” in momentul in care practicantii ei sunt fortati sa o faca. Ori tocmai scoaterea acestei activitati in afara legii, deci a celor care o practica in afara protectiei pe care aceasta o ofera vietii si proprietatii indididului, ii face pe acestia vulnerabili in fata agresorilor. Aplicarea unor pedepse suficient de dure pentru prostituate si „pesti” poate reduce intr-adevar incidenta fenomenului, insa „suficient de dure” inseamna deobicei pedeapsa capitala, precum in legea vechilor israeliti, ori in aplicarea dura a normelor legii sharia. Ori in ambele cazuri nu putem vorbi de o societate civilizata, ci de una tribala, arhaica. Cat despre demnitatea umana, aceasta este un concept relativ. De exemplu, unii vor adopta cele mai scabroase ocupatii, cu care insa nu agreseaza pe nmeni, pentru a supravietui, singura solutie pentru a-i determina sa nu o faca fiind asigurarea neconditionata a resurselor necesare existentei, adica un drept pozitiv. Sa inteleg ca nu aveti nicio problema cu existenta sistemului de pradare si redistribuire etatista? Cat despre israeliti si faptele lor de-a lungul istoriei sa inteleg ca sunteti de parere ca daca o societate este „decadenta” din punctul nostru de vedere inseamna ca trebuie distrusa? Oare aceeasi retorica nu este prezenta si in discursul fundamentalistilor islamici, pe care ii criticati cu atata patima?

Reply
roadrunner
28 August 2011
@ pataphyl #8

Despre Descartes.

„Dubito ergo cogito, cogito ergo sum”… Mie (spre deosebire de tine) mi se pare ca aici Descartes cade in pacatul lui Thomas Jefferson (daca nu cumva Jefferson a cazut in pacat impins de Descartes).

Pe problema cealalta, la care faci tu aluzie, Descartes s-a aplecat destul de tirziu, in „Meditatiile Metafizice” (http://www.wright.edu/cola/descartes/), pe care am citit-o in romaneste, a aparut si la noi prin ’91/’92. Relevant este primul paragraf din Meditatia I-a, pe care, de frumusete, in citez aici:

1. SEVERAL years have now elapsed since I first became aware that I had accepted, even from my youth, many false opinions for true, and that consequently what I afterward based on such principles was highly doubtful; and from that time I was convinced of the necessity of undertaking once in my life to rid myself of all the opinions I had adopted, and of commencing anew the work of building from the foundation, if I desired to establish a firm and abiding superstructure in the sciences. But as this enterprise appeared to me to be one of great magnitude, I waited until I had attained an age so mature as to leave me no hope that at any stage of life more advanced I should be better able to execute my design. On this account, I have delayed so long that I should henceforth consider I was doing wrong were I still to consume in deliberation any of the time that now remains for action. To-day, then, since I have opportunely freed my mind from all cares [and am happily disturbed by no passions], and since I am in the secure possession of leisure in a peaceable retirement, I will at length apply myself earnestly and freely to the general overthrow of all my former opinions.

In esenta el zice ca, in timp ce aseza la locul lor artimetica, algebra, geometria, era bintuit de tot felul de intrebari care-si itzeau neincetat capul si de care stia ca va trebui sa se apuce odata si-odata. Insa era constient ca intrebarile nu erau usoare, si le-a tot aminat pina cind, ajuns la o virsta inaintata, si-a dat seama ca daca nu se apuca acum de ele, n-o va mai face niciodata.

Meditatiile incearca, in buna traditie a epocii, sa demonstreze existenta lui Dumnezeu prin rationament. Premiza fundamentala din Meditatii, Axioma Zero, nu mai contine nici un „dubito”, ci este puternic asertiva: „Eu sint, eu exist.” O axioma care nu mi se pare mai putin tautologica decit ale altora, bunaoara axioma unei Ayn Rand („A is A”).

Ti-o spun din capul locului ca nu-i mai tin minte demonstratia. Sint aproape 20 de ani de cind am citit-o, si n-am nici o tragere de inima s-o recitesc.

Reply
Vlad P.
28 August 2011
roadrunner,

Nobody is mocking or deriding anything… A vedea in jurul tau numai mockers si deriders, asta e mania persecutiei.

Question with boldness even the existence of a God

Mai, mai, cat sofism pe capsorul vostru liber-cugetator. Una este a critica, a chestiona, a te indoi, a practica un scepticism cu Sens, in cautarea unui raspuns, a unui adevar…. si cu totul altceva a practica ironia ieftina, batjocura, zeflemeaua, persiflarea etc, zi-le cum doresti acestor mijloace de pseudo-critica. Sfantul Pavel si multi altii dupa el au ajuns la cunoasterea si intelegerea lui Hristos doar trecand printr-o critica acerba la adresa invataturii crestine. Nuanta capitala este ca ei intr-adevar au urmarit sa ajunga la un adevar, la cunoastere, spre deosebire de progresistii a caror unica tinta este punerea in lumina a propriului ego supradimensionat. Cum imi place sa le amintesc mereu: nu mai au loc de ei insisi, unde sa mai intra vreun adevar, cat de firav?

Si pentru Nicolin: 6 pagini de roade ale societatii liberaloide (liber-cugetatoare): If this had been an actual case of Christians mocking gays, you would have heard about it in the mainstream media.

PS: Morala unei cetati se tine cu mana forte, altfel va pica neintarziat!

Reply
roadrunner
28 August 2011
#18

Sfantul Pavel si multi altii dupa el au ajuns la cunoasterea si intelegerea lui Hristos doar trecand printr-o critica acerba la adresa invataturii crestine.

De acord. Eu, unul, nu am criticat niciodata religia pe forumul asta, nici acerb nici ne-. Problema pe care o vad este ca, atunci cind cineva isi exprima dubii, este automat trecut in tabara dusmanilor, indiferent de ce a zis sau a facut. Un fel de „Cine nu este cu mine, este impotriva mea!” (cine a zis-o primul pe asta?)

In chestia cu cetatea si mina forte, sa ma anunti si pe mine cind vei candida pentru ceva, indiferent la ce nivel. Ca sa stiu si sa nu votez cu tine din greseala.

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Vlad P.

1. Cred ca m-ai inteles gresit. Nu vorbeam despre lipsa reglementarilor, ci de posibilitatea Bisericii de a-si stabili propriile reguli interne, fara ingerinta, directa sau indirecta, a Statului, atata timp cat ele nu contravin drepturilor naturale ale individului. De exemplu, daca Biserica dicteaza arderea pe rug a ereticilor, statul, ca aparator al drepturilor individuale, este nu numai indreptatit, ci si obligat sa se opuna.

2. Individualismul nu inseamna un egoism dus la limita extrema (a la Ayn Rand. nu ma consider obiectivist), ci dorinta de a lua nestingherit propriile decizii cu privire la persoana si proprietatea ta, atata timp cat asta nu lezeaza persoana si proprietatea altcuiva. Acest mod de a gandi nu exclude in nicun caz implicarea in actiuni menite sa-i ajute pe ceilalti, adica ceea ce se numeste solidaritate sociala. Ai dreptate, in afara de respectul pentru persoana si proprietate, liberalismul nu ofera alt set de repere morale. Tocmai de aceea, el nu este suficient pentru a defini un set complet de valori morale. In fapt, nici nu isi propune acest deziderat, fiind exclusiv o filosofie politica. Intr-un sistem liberal, poti fi conservator, libertin, crestin, musulman sau ateu, egoist sau caritabil, atata timp cat nu agresezi pe nimeni. Pana la urma, ceilalti te vor aprecia pentru ceea ce esti, si vor reactiona in consecinta. Daca vrei, liberalismul este un set de norme care defineste ceea ce e permis, in timp ce noi trebuie sa decidem individual, sau colectiv, in cadrul unei organizatii voluntare, ce ne permitem, multimea de actiuni posibile fiind in mod necesar circumscrisa primeia. De acord si cu teza statului minimal, care este probabil un compromis acceptabil in practica si pentru adeptii ordinii pure a propritatii private. Insa statul minimal trebuie in acest caz definit in mod riguros ca o structura de putere capabila sa asigure doar securitate (armata, politie) si justitie, si cel mai important, constrans sa ramana asa (vezi respunsul @Provita).

3. Cu teza ca liberalismul si socialismul au ca origine comuna, ori descind una din alta, nu pot fi insa de acord. Revolutia Franceza a fost intr-adevar un mement istoric in care cele doua doctrine s-au intalnit, si mai mult de-atat, s-au atacat violent. De exemplu, ce afinitati cu socialismul poat avea liberali clasici precum Adam Smith sau John Locke? Spre deosebire de socialism, liberalismul nici nu are porniri mesianice, de a elibera omul de nevoie, ori de a crea omul nou, ci doar se multumeste sa observe, sa deduca, si sa recomande un set minimal de valori morale (despre care am precizat deja ca este incomplet).

4. Pentru a-ti raspunde la provocarea lansata intr-un comentariu anterior, voi puncta si comenta punctual:
1) Da, recunosc, sunt un om integru. Nu am avut niciodata probleme in a aceepta validitatea unei teze chiar si atunci cand nu imi place;
2) Partial adevarat, pentru ca desi am o minte deschisa, caracterizata de scepticism, nu cred ca toate regulile trebuie respectate doar pentru ca exista, ci evaluez de fiecare data validitatea acestora in raport cu propriile mele repere morale, si evaluez costul incalcarii acestora;
3) Nu simt o asemenea nevoie (patologica la altii), insa imi e greu sa ma abtin in a critica, ori de a ironiza, lucrurile care frizeaza absurdul, indiferent daca acestea sunt ierarhii seculare ori religioase, norme morale sau sociale ori credinte religioase. Daca ironizez un preot, o fac numai la adresa comportamentului sau in raport cu normele morale pe care si le asuma. Nu am insa niciun dram de ura sau dispret pentru redinciosii crestini, care se manifesta intr-un mod civilizat vis-a-vis de propria religie si de conceptiile celorlalti, ba chiar ii respect. Am destui prieteni crestini.
4) Nu ma consider neaparat foarte ineligent, insa am un respect deosebit pentru cei care gandesc independent;
5) Da, categoric;
6) Da, mai putin (3) dupa cum am explicat;
7) Nu, n-am avut niciun mentor in adolescenta;
8) Da, imi place dezbaterea.
In medie, mi se potriveste cel mult 60% descrierea ????

Reply
Pataphyl
28 August 2011

Problema pe care o vad este ca, atunci cind cineva isi exprima dubii, este automat trecut in tabara dusmanilor, indiferent de ce a zis sau a facut.

Greșești, dragul meu, eu unul n-am să te bag nicicînd în aceeași oală cu alții (Nicolin e doar un exemplu recent și la îndemînă). Greșești pentru că n-ai nevoie de prea multă înțelepciune ca să discerni între tonul serios și sincer al unui comentariu vs bășcălie superior-elitistă. Cu umilință îți raportez că mă suspectez frecvent de păcatul bășcăliei respective, așa că încerc pe cît posibil să-mi temperez așa păcătoasă propensiune, măcar să nu depășesc limitele „drogurilor ușoare”, if U’know what I mean ????
Despre Cartesius, numai de bine, n-am motive să-i pun la îndoială buna credință, n-am avut onoarea să discut cu el, dar știu că l-a căutat și găsit pe Blaise Pascal (avea Lucian Raicu un articol despre asta, cred). Ce-am scris la #8 sînt doar reflecții personale, deci nu pune multă bază pe ele, dar nici acid.

Și be) :

Morala unei cetati se tine cu mana forte, altfel va pica neintarziat!

Ironia absolut gratuită și nemeritată de la #19 cere scuze neîntîrziate. Vorbim aici în US de valorile inatacabile ale Constituției (conservatori și libertarieni deopotrivă) și în același timp luăm absolut gratuit în derîdere un susținător al Ideii? Penibil, iartă-mă că trebuie să-ți spun asta!

Reply
Vlad P.
28 August 2011
rr,

macar ai inteles de ce esti sofist in paralela dintre Jefferson si batjocura liberala la adresa Crestinismului?

Referitor la adevarul ca morala se construieste cu mana forte (atat in cazul formarii copilului, cat si in cel al unei comunitati), faci figura de relativist cu radacini vechi. Nu e problema mea.

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Alex @20

Am publicat simultan, am o referință acră la tine, mi-o mențin și după ce am citit comentariul tău pe puncte.
Am doar o întrebare suplimentară:

7) Nu, n-am avut niciun mentor in adolescenta;

Poți remedia? Simți nevoia? De ce nu simți nevoia? Obișnuiești să citești?

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Vlad P.#18

Manifestarea respectiva nu e liberaloida (oare ce o insemna asta?) ci pur poponaroida, si pe deasupra de un prost gust desavarsit. Totusi, sunt de acord cu concuzia autorului ca dreptul la libera exprimare e unul inviolabil, indiferent daca ne place sau nu ce are un anumit individ sau grup se spus, lucru consemnat pana si in Constitutia Statelor Unite, primul amendament. Daca poponarii respectivi ar fi facut un concurs pe tema „Gay Muhammad” te-ai mai fi simtit atat de ofensat, exceptand imaginile continand nuditate masculina si acte de tandrete intre persoane de acelasi sex? Eu nu sunt homofob inversunat, insa nu pierd nicio ocazia de a ironiza preferintele si comportamentele acestei minoritati, si de a-mi exprima dezaprobarea manifestarile publice. Nu pot fi totusi de acord ca acestia sa fie atacati violent, in plina strada de o ceata pestrita formata din suporteri de fotbal, nostalgici legionari si „cetateni indignati”, in primul rand pentru ca ma ghidez dupa principiul non-agresiunii, si in al doilea rand (rezultat din primul) ca plata fortelor de ordine scoase sa-i protejeze se face din banii mei (taxarea este agresiune). Atat din punct de vedere moral, cat si pur utilitarist, ar trebui sa ma exprim clar impotriva unei astfel de actiuni. Solutia incomoda este ca limita decentei intr-un spatiu public trebuie impusa in primul rand prin presiune sociala, non-violenta, si nu prin reguli arbitrare ale statului (la care toti suntem contribuabili, inclusiv homosexualii). Cu proprietatea privata lucrurile stau insa cu totul altfel, proprietarul avand dreptul sa impuna orice restrictii, indiferent cat de absurde ar parea acestea pentru ceilalti. Indecenta in spatiul public este un caz clasic de tragedie a comunelor, si acesta este unul din multele motive pentru care sunt un adept delcarat al proprietatii private. Crezi ca daca parcul respectiv ar fi fost privat, homosexualii ar fi putut face ce le trecea prin cap, avand in vedere ca proprietarul, chiar daca n-ar fi fost el insusi crestin, ar fi trebuit, cel mai probabil, sa-si asume ulterior un boicot masiv al crestinilor? Spre deosebire de un proprietar privat, statul nu poate fi „boicotat” (prin neplata taxelor) pentru ca te baga iute la bulau, deci nu suporta niciun fel de consecinte imediate pentru o astfel de manifestare. Eventual, primarul poate fi sanctionat la vot de catre electorat, dar ce poti sa faci in SF, unde 1 din 6 locuitori e homo?

Reply
Pataphyl
28 August 2011
@roadrunner (și @alex nicolin dacă tot te-nvîrți pe aici)

Referitor la adevarul ca morala se construieste cu mana forte (atat in cazul formarii copilului, cat si in cel al unei comunitati), faci figura de relativist cu radacini vechi. Nu e problema mea.

Aș avea ceva de adăugat la observația de mai sus a lui Vlad P: E legat de ateist vs creștin/credincios. Avem aici pe ILD colaboratori de mare preț care se auto-declară atei, cel mai la îndemînă (și reprezentativ) exemplu mi se pare a fi @euNuke (dați search ca să-i frunzăriți articolele și intervențiile, întotdeauna substanțiale). Din punctul meu de vedere, prietenul euNuke e mai creștin decît 97% dintre românii ce se declară așa, cred că-s 98%, nu vă bazați pe cifre, sînt doar o metaforă. Instrucția/educația ce-o putem dobîndi citindu-l doar pe euNuke ne-ar fi de mare folos în a înțelege „cine sîntem și ce vrem”, ca să parafrazez un personaj sinistru căci de stînga. Buna-credință nu prea se discută, ci se înțelege! Cu bună-credință, de bună seamă…

Mi-am încheiat comentariile pe această te(a)mă: liberali din toate părțile, uniți-vă! Altundeva, dacă se poate ????

Reply
Vlad P.
28 August 2011
Nicolin,

Citeste despre efectele legalizarii prostitutiei si statisticile efectuate in statele liberalizate pe chestiune. Sa vezi acolo promiscuitate morala. Rezultatul legalizarii: traficul uman trece sub umbrela legii, sub obladuirea statului. Nemernicii nu mai au de ce sa se teama, pot abuza de cei prinsi in aceste patimi (prostitutie si consum de droguri) la lumina zilei. Iar cei in cauza, n-au de ales, decat supunerea neconditionata. In plus, raspandirea bolilor infloreste, pentru ca nu e posibila tinerea lor sub control. Perioada de incubatie joaca feste controalelor programate, iar libertatea de a practica asa ceva duce la un dezmat total, in goana dupa sporirea veniturilor. Statisticile sunt mai mult decat graitoare. Vezi si site-ul lasat de provita.

Decizia personala de a-ti vinde trupul, sau de a te autodistruge prin consumul de narcotice nu implica doar individul in cauza. Problema trebuie cautata dincolo de principiul libertatii personale, pentru ca libertatea aceasta interfereaza cu educatia morala. Invatamantul sub liberali a fost deja pervertit, urmeaza Biserica si adeptii ei – care nu au ce cauta in starea morala a societatii/cetatii, sub imperativul libertatii cosmice. Promiscuitatea morala (pornografie, avort, droguri) nu este o problema demna de o atentie sporita, dar continuati sa vorbiti despre ”responsabilitati morale”. Izvorul unei astfel de moralitati nu poate fi decat Stanga ce nu recunoaste nimic de-asupra ei, lipsita de orice Dumnezeu. Dreapta nu se defineste doar aparand piata libera, sau, altfel spus, libertatea individului pentru a putea actiona liber pe piata. Viziunea e de un reductionism teribil. Liberalii contemporani nu mai au multe in comun cu cei clasici. Azi, se imagineaza pedagogi si isi permit intruziuni impardonabile in formarea caracterelor. Un Adam Smith sau un Locke ar fi fost dezgustati de spectacolul promiscuitatii morale (link #18), de inversarea reperelor valorice. Liberalii de azi fie il gireaza prin neinterventionism, fie chiar il incurajeaza explicit, in numele libertatii totale (a se citi: libertinaj)

Noapte buna tuturor

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Pataphyl#23

Pot sa te intreb ce anume te-a determinat in mod special, din comentraiul respectiv, sau din altele, sa iti mentii sau sa iti scazi PH-ul parerii despre mine? Daca e sa ma refer strict la comentariul (7), si la perioada adolescentei, confirm ca nu am avut niciun mentor, nici in domeniul filosofiei politice, nici in altul, insa parerile mele difereau oarecum de cele actuale. Tocmai lectura, dezbaterea, si analiza logica le-au facut sa se schimbe in timp. Pe-atunci eram intr-adevar adeptul libertatii economice, si al lipsei asistentei sociale, in schimb eram pentru autoritarism in politica interna (Franco, Pinochet), si al militarismului in cea externa. De exeplu, Bush mi s-a parut mult prea moale si incet in riposta din Afghanistan la vremea respectiva, cand aveam 18 ani. Acum mi se pare doar incompetent, sau/si rau intentionat.

Reply
Vlad P.
28 August 2011
#25

Avem aici pe ILD colaboratori de mare preț care se auto-declară atei, cel mai la îndemînă (și reprezentativ) exemplu mi se pare a fi @euNuke (dați search ca să-i frunzăriți articolele și intervențiile, întotdeauna substanțiale). Din punctul meu de vedere, prietenul euNuke e mai creștin decît 97% dintre românii ce se declară așa, cred că-s 98%

Am mai zis-o si eu, cu ceva timp in urma. Ma bucur sa vad ca suntem mai multi pe acelasi gand si ma grabesc sa intaresc cele spuse mai sus de Pataphyl

Reply
Vlad P.
28 August 2011

Daca poponarii respectivi ar fi facut un concurs pe tema “Gay Muhammad” te-ai mai fi simtit atat de ofensat….?

Califica tu intrebarea asta. Aici e problema voastra: deriva existentiala. Nu sunteti ancorati moral suficient de ferm (traversarea unei criza identitar-valorice?), ceea ce va arunca in relativisme mai mult sau mai putin flagrante. Omul e bine-construit, doar trebuie lasat liber… si totusi, aveti momente de indoiala asupra acestei dogme. Dar va redresati repede, nu e permis sa pari infrant, sa abdici de la doctrina. Deriva in toata splendoarea.
Cum sa ma intrebi daca batjocorirea unui imbecil sinistru, criminal in masa si pedofil m-ar fi deranjat la fel de tare ca batjocorirea publica a Figurii ce a trasat in doar cateva tușe insasi Morala civilizatiei? Repet, califica singur retorica asta. Personal mi-e cat se poate de evident aici relativismul moral, deriva de care vorbeam. Problema ta e indignarea de tip crestin, nu ceea ce indica acest tip de manifestare publica – decrepitudinea morala profunda in fibra unei societati ce se vrea open-minded pana la disolutie. Europa, here we come! Drumul e tot mai pavat

Reply
emil borcean
28 August 2011
Alex Nicolin. Societatea britanica din prezent, ca de altfel mai tot Occidentul contemporan, este, in mare masura, un produs al liberalismului modern. Liberalismul secolului 20, sau liberalismul progresist. Liberalismul clasic a incetat demult sa mai fie o forta politica reala. A ramas obiect de studiu si atasament la nivel individual, dar este mort ca forta politica in lumea reala. Ceea ce a fost mai valoros in liberalismul clasic supravietuieste in conservatorism. Cele doua au avut o istorie comuna pina la sfirsit de secol 18, dar Iluminismul si Revolutia Franceza au despartit apele. Edmund Burke, creditat in general drept parintele conservatorismului, a fost un liberal „clasic” in prima jumatate a vietii. Revolutia Franceza i-a aratat clar calea de viitor a liberalismului „clasic” pervertit de filozofia iluminista, in special de viziunea lui Jean-Jacques Rousseau. Dupa Burke, procesul s-a desavirsit in deceniul 1830, cand vechiul partid Whig s-a spart in doua factiuni: cea progresista s-a alaturat utilitarianistilor lui Jeremy Bentham si a format partidul liberal englez, cea de provenienta burkeana a format partidul conservator. De atunci si pina la inceput de secol 20 liberalismul a cunoscut o continua deplasare catre Stanga, iar apoi a fost absorbit in marea familie a Stangii. Liberalismul modern a introdus statul asistential sau welfare state, politica de impaciutorism sau de appeasement (care l-a facilitat pe Hitler, a promovat compromisuri cu URSS, demonizeaza singurul stat democratic si de drept din Orientul Mijlociu – Israel – si faciliteaza un Iran teocratic nuclear), iar in ultimele cinci decenii a asimilat toate marotele Stangii de sorginte marxist-progresista: multiculturalism, corectitudine politica, tiermondism, promovarea asidua a imoralitatii si amoralitatii, ateism agresiv, nivelarea sociala intru mediocritate in numele „egalitatii”, dirijism etatist si tehnocratic, stigmatizarea capitalismului, stimularea apetitului narcisist al cetateanului prin proliferarea artificiala de „drepturi ale omului”… o lista partiala.

Acesta este liberalismul real si in actiune. Nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un secol. A fost o cale lunga de la „libertas” la ingradirea si subminarea pe toate caile a traditiilor si suveranitatii individului, comunitatilor si natiunilor. Dar liberalismul a parcurs-o cu succes si in prezent este un zombie uzurpator al traditiilor de libertate si autodeterminare occidentale.

Radacina acestei involutii se gaseste in viziunea asupra omului si societatii. Rousseau, impreuna cu contemporanii si urmasii lui – Voltaire, Marchizul de Condorcet, Thomas Paine, John Stuart Mill, etc – reprezinta viziunea nelimitata. Burke si miscarea conservatoare se raliaza in jurul viziunii restranse. Thomas Sowell, care a scris o carte de referinta pe acest subiect, vorbeste despre unconstrained vision si constrained vision.

O lista sumara de enunturi generale ale celor doua viziuni (in font normal enunturi ale viziunii nelimitate, in font italic enunturi ale viziunii restranse):
- Omul este in general bun. Omul este in general preocupat de sine insusi.
- Omul este o fiinta responsabila si de aceea motivatia izvoraste din interiorul sau. Omul este in principiu lenes si de aceea motivatia izvoraste dinafara sa.
- Capitalismul este o modalitate de a excita lacomia. Capitalismul este o modalitate de a inhama lacomia pentru beneficiul general.
- Fericirea este un drept uman inalienabil. Fericirea se obtine prin efort si dedicatie.
- Toate opiniile sunt egale. Fiecare este indreptatit la opinia sa.
- Omul are drepturi. Omul are responsabilitati.
- Scopul societatii: vointa comuna. Scopul societatii: binele comun.
- Omul este centrul propriei sale realitati. Scopurile decurg din ratiune. Realitatea este larga decat mintea umana. Scopurile decurg din atasamentul fata de un ideal mai mare decat sinele rational.
- Libertatea este ceva care trebuie largit. Libertatea trebuie pastrata
- Libertate este lipsa constrangerilor. Libertate este posibilitatea de realizare a potentialului intr-un cadru constrans.
- Natura umana este perfectibila si maleabila. Natura umana este neschimbatoare si centrata pe propria persoana.
Reply
Pataphyl
28 August 2011
Alex @27

Era doar o întrebare retorică, nu mi-o lua în nume de rău, dar nu-mi pot schimba părerile despre oameni/fapte, asta am învățat de la oameni/mentori/viață. Repet, nu-mi pasă de declarații verbale. Ca început recomand Lenin: Învățați de trei ori, poate vă intră ceva-n cap – e doar o butadă. Dacă te vei relaxa, vei învăța să fii sincer și respectuos, poate vei reuși, prost nu cred că ești – ăsta-i citat din bunicul meu din partea mamei!

Despre Franco, Pinochet am scris și noi, chiar mă mir că n-ai citit, tocmai pretinzi că citești, „da’ l-am prins cu rața-n gură!”. Alex, un ultim sfat amical, că de prietenie n-are cum fi vorba în aceste momente triste: Străduiește-te să nu plictisești. Dacă ești troll, fii inteligent și prelungește-ți existența făcînd frecvent uz de inteligență. Dacă nu ești troll, oprește-te din scris și scrie pentru început de o sută de ori zilnic „azi n-am citit nimic” pe minim 20 de bloguri distincte, y compris Facebook. Măcar 40 de zile consecutive, cît un post ca lumea.

După aia ai să scrii și tu „ca oamenii”… După aia! Promit!

Reply
roadrunner
28 August 2011

Ironia absolut gratuită și nemeritată de la #19 cere scuze neîntîrziate. Vorbim aici în US de valorile inatacabile ale Constituției (conservatori și libertarieni deopotrivă) și în același timp luăm absolut gratuit în derîdere un susținător al Ideii? Penibil, iartă-mă că trebuie să-ți spun asta!

Stiam ca nu trebuie sa ma bag in discutia asta, si mi-am primit confirmari cu duiumul. De fapt ceea ce m-a facut sa ma bag a fost fraza aia cu cetatea si cu mina forte. Ma rog, ce-am cautat, am gasit.

Nu e nici o ironie. Pur si simplu, ca alegator, nu voi vota cu nimeni care imi vine cu asa ceva. Cum sa interpretezi fraza aia, sa ma bata Dumnezeu, dar cred ca majoritatea o interpreteaza la fel cum am interpretat-o si eu. In context sau scoasa din context.

In rest, ma abtin de la etichete si incadrari. Voi reveni la subiecte mai concrete. Noape buna si de la mine.

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Vlad P.#26

Daca vrei sa impui cu adevarat reguli dure impotriva prostitutiei si consumului de droguri, trebuie sa iei in calcul toate costurile, nu doar materiale, ci si umane, care rezulta, si sa le compari cu cele ale mentinerii in starea acuala, sau ale legalizarii/decriminarii complete. Nu voi mai relua argumnetatia in acest sens, pentru ca sunt sigur ca nu voi reusi sa te conving, ci voi face doar o scurta paranteza cu referire la fenomenul prostitutiei, si la evolutia acestuia in raport cu tehnologia moderna. Combaterea prostitutiei „clasice”, cu „fetite” pe strada sau in locatii bine determinate e oricum dificila, dar ce te faci cand respectivele isi deschid conturi pe site-uri de socializare, unde comunica direct cu clientii, si „presteaza” in locatii individuale, adica la locuinta proprie sau a clientului? Pui politisti sa caute pe internet? Analizezi si filtrezi sute de Tb de trafic in cautarea cuvintelor incriminatoare? Cine plateste armata de oameni si tehnologia necesara, si mai ales, cine garanteaza ca acestia nu vor fi folosite si pentru alte scopuri, cum ar fi de exemplu urmarirea persoanelor „incomode” pentru Stat pe internet. Daca mergi chiar mai departe, alegand sa restrictionezi complet site-urile unde ai dovezi ca umbla „fetitele”, implicatiile pentru restul utilizatorilor ar fi dezastruase. Mai mult, folosind aceeasi legislatie, si aceeasi tehnologie, intregi site-uri si domenii pot fi facute inaccesibile, iar odata pornita cenzura internetului, nu exista nicio garantie ca Statul va putea „taia” dupa bunul plac si site-uri „subversive” (inclusiv acesta, daca e socialist)? Toti ne-am dori ca lucrurile sa mearga in directia dorita, insa chiar daca ar fi posibil, trebuie sa ne gandim la toate implicatiile.

Punctand o alta parere exprimata de tine, nu cred ca avortul poate fi pus in aceeasi categorie cu consumul de droguri si prostitutia. Aplicand in mod consistent principiul non-agresiunii, e evident ca acesta trebuie sa protejeze, cu catva exceptii punctuale, si drepturile ne-nascutilor. Exceptiile respective sunt
– violul, caz in care mama a suferit in mod evident o agresiune, iar sarcina nu este decat o continuare a acestei agresiuni;
– amenintarea directa a vietii mamei de catre purtarea sarcinii, caz in care trebuie practic ales raul cel mai mic, adica supravietuirea unuia, in locul mortii a doi indivizi;
– malformatiile ori mutatiile grave care anuleaza practic sansele fatului de a se dezvolta ca fiinta consienta (ex. anencefalie, sindromul cri du chat), caz in care principiul non-agresiunii nu are sens, nefiind vorba practic de o alta fiinta umana;
In rest, fatul are dreptul la viata, iar consecintele legale care decurg din agresiunea impotriva acestuia trebuie sa fie identice cu cele ale agresiunii impotriva oricarei alte fiinte umane, cu mentiunea ca mama nu poate fi facuta resposabila legal pentru lezarea fatului, in cazul in care a suferit un accident sau o afectiune medicala, neincercand sa-si produca in mod voluntar un avort.
Poti considera o crima un simplu caz de „promiscuitate morala”?

Dupa cum am mentionat, reductionismul cu privire la structura politica si economica a unui stat liberal este intentionata, liberalismul cautand practic sa ofere doar un set minim de principii legale. Dupa cum spunea si Vlad Topan la o intalnire de acum cateva luni, liberalismul nu este suficient pentru a pastra o societate libera. Oamenii trebuie sa adopte principii morale nu numai compatibile cu liberalismul, ci si fvorabile mentinerii acestuia. Ori, intr-o societate de libertini, liberalismul nu va „trai” prea mult, presiunea sociala batand in mod evident catre un sistem colectivist. Practic, e nevoie ca suficient de multi indivizi sa fie cumpatati, sa aiba un set de norme morale consistent si solid. Practic, pentru a avea o societate libera e nevoie ca majoritatea cetatenilor sai sa fie conservatori din punct de vedere moral. Nu este deci surprinzatoare asocierea semantica intre termenii „libertarian” si „conservative” folosita in mediile politice americane pentru a desemna candidati precum Ron Paul, Garry Johnson sau Barry Goldwater.

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Roadrunner

Chestia aia absolut gratuită cu „să mă anunți cînd candidezi” m-a iritat pur și simplu. Drepturile inalienabile de alegator nu ți le atacă nimeni, fii liniștit! Cetatea e ceea ce gîndim cu toții: tu, eu, Vlad P., popor, figurație, muzica!

Nu vorbele „cetate” sau „stronghand” te îndeamnă ce și cum să votezi, ci sufletul și inima proprie. Noapte bună!

Reply
roadrunner
28 August 2011
#34

Mie-mi spui ce sensibilitati exista pe forumuri? Era pur si simplu o chestiune de stil. Daca as fi enuntat blandly, fara sare si piper, ca „eu nu votez cu unul care bla-bla-bla…” nu m-ar mai fi citit nici dracu’! ???? Si, da, mai stiu si ca floricelele stilistice sint periculoase, dar imi asum riscul.

Somn usor! Pe bune, gata, acum chiar am plecat.

Reply
Pataphyl
28 August 2011
@33

altă gratuitate, aducerea cu de-a sila a lui Ron Paul în comparație cu ideile lui Goldwater, cristalizate ceva mai tîrziu în ceea ce a fost și va rămîne doctrina Reagan. Spre aducere aminte, în reluare, video obligatoriu pentru toți adepții viziunii conservatoare: Ronald Reagan, „A Time for Choosing” sau pur și simplu „The speech”

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Vlad P.#29

Nu era o parere proprie, ci o incercare de a privi lucrurile din perspectiva inamicului. Cu privire la Mo, iti impartasesc parerile. As mai adauga: talhar la drumul mare, hot de camile etc. In schimb, Iisus, daca a existat asa cum este descris in Biblie, isi merita numele de profet. Chiar si daca nu a existat, ideile care ii sunt asociate definesc in buna parte civilizatia occidentala.

@Emil Borcean#30

Foarte interesante informatiile din comentariul tau. Unele le cunosteam deja, altele sunt complet noi pentru mine, mai ales dihotomia dintre viziunea nelimitata, si cea restransa. Enunturile care definesc viziunea restransa sunt mai degraba compatibile cu conceptia mea, cu cateva adaugiri/rectificari:
– capitalismul (autentic) este doar o consecinta a adoptarii unor principii morale, mai precis respectul pentru dreptul de proprietate;
– singurele drepturi valide ale omului sunt cele care pot fi deduse logic din dreptul de proprietate asupra propriului corp, fiecare avand in acelasi timp obligatia de a respecta drepturile omoloage ale celorlalti, si fiind in perfect responsabil de propriile actiuni (mai degraba viziunea in sens restrans).

O sa caut si o sa citesc cartea lui Sowell. Cat despre liberalismul actual, iti impartasesc parerea. Nu trebuie sa privim mai departe de propria ograda, ca sa observam ca guvernul Tariceanu a fost cel mai socialist (in sensul asistentei sociale) guvern de dupa Revolutie. De cand s-a aliat cu PSD-ul am pierdut si urma infima de respect pe care o aveam pentru PNL.

@Pataphyl#31

Urmaresc articolele publicate de voi de cel mult un an. E posibil sa fi pierdut destule articole interesante, ceea ce nu imi pot reprosa decat mie. Totusi, imi aduc aminte de unul chiar despre Allende si Pinochet, insa nu pot spune ca m-a facut sa-mi schimb parerea in mod fundamental.

Reply
Pataphyl
28 August 2011

– singurele drepturi valide ale omului sunt cele care pot fi deduse logic din dreptul de proprietate asupra propriului corp, fiecare avand in acelasi timp obligatia de a respecta drepturile omoloage ale celorlalti, si fiind in perfect responsabil de propriile actiuni (mai degraba viziunea in sens restrans).

Amărăciune mare! Bag seamă că nu citești nici măcar ce scrii. Dublez pedeapsa (#31), spre folos multilateral, bine?

P.S. Răspuns acceptabil: ÎHÎ!

Reply
roadrunner
28 August 2011
@pataphyl # 36

altă gratuitate, aducerea cu de-a sila a lui Ron Paul în comparație cu ideile lui Goldwater, cristalizate ceva mai tîrziu în ceea ce a fost și va rămîne doctrina Reagan. Spre aducere aminte, în reluare, video obligatoriu pentru toți adepții viziunii conservatoare: Ronald Reagan,

De parca poti sa dormi in harmalaia asta… ????
Disclaimer: nu eu l-am adus pe Ron Paul in discutie. Pur si simplu a venit vorba.

Pataphyl, tu ai citit „The Conscience of a Conservative” ca sa vorbesti de comparatia cu Ron Paul? Tot ce zice Ron Paul astazi a fost zis de Goldwater atunci! Pina si chestia cu marijuana! Goldwater a fost Ron Paul-ul anilor ’64! Tot ce pot sa sper este ca Ron Paul va avea mai multe sanse this time around. Speranta minima de altfel. Altfel iar vom rataci in pustie timp de 40 de ani, dupa care ne vom aduce aminte de ce ne-a zis Ron Paul / Goldwater, si iar se va ivi vreunul sa predice in in desert, si iar nu-l vom asculta, si vom ride de el, si-l vom lua in batjocura ,si ne vom lua dupa profeti mincinosi! dupa care iar vom rataci inca 40 de ani in pustie, si tot asa, ca in intreaga istorie a omenirii. Daca nu ma crezi, read the Bible! E scris acolo, scris negru pe alb!

Reagan a fost un discipol/epigon al lui Goldwater, fapt dovedit chiar de faptul ca-i tine un discurs la conventia de nominare a lui Goldwater. Si, daca Reagan, ca conservator, a plecat din Middle East dupa Beirut Marine Barrack Bombing, si si-a dat pumni in cap c-a facut prostia ca s-a bagat in cuibul ala de viespi, zi-mi si mie, ma rog frumos, ce sint astia de azi care ard de nerabdare sa se bage in Irak, Libia, Iran, Siria, Burkina Faso, you name it? Conservatori reaganisti? My ass!

P.S.: Baiatul lui Goldwater il endorseaza pe Ron Paul.

Reply
emil borcean
28 August 2011
Roadrunner…. se intimpla si la familii mai mari: baiatul lui William F. Buckely l-a „endorsat” pe Obama ????
(just a friendly arrow, shoot back if needed…)

Reply
roadrunner
28 August 2011
#41

Iar William Buckley Senior l-a injurat pe Bush ca s-a bagat in Irak. Na! ????

Reply
emil borcean
28 August 2011
???? punct ochit, punct lovit

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Friendly fire, nothing else, who cares, iac-așa!?! (rr @39, da, am citit, e totuși altceva, mai vorbim, sine Ir(IN)a et studio, OK?)

Reply
Pataphyl
28 August 2011
@all

Uăi dragilor! Bag samă că ideea de bază a articolului tradus de Emil e deturnată în varii sensuri pe baza principiului trollian „Cine-a pus cîcat pe sîrmă”, scuzați-mi defularea coprofonică. Păi pe noi ne arde stringent iminența aprobării drogurilor ușoare, legalizarea curvăsăriei, a mega-giga-terra-afacerilor corporatiștilor plutocrați, sau ne ocupăm de posibila și inevitabila repunere în drepturi a unor principii conversatoare aflate sub asediu continuu de peste 100 de ani, de pe vremea lui Woodrow Wilson? Ei bine, dacă WW a-nceput a așterne cîcat pe sîrmă, e timpul s-o ștergem. Sîrma, evident! ????

P.S. Nu cred că e cineva care poate pretinde cu mîna pe inimă că s-a născut conservator. Dinspre partea liberală, oare’ș’cum fudulă de urechi, n-am prea receptat mesaje similare. Da’ poate greșesc, n-oi fi auzit bine…

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Nu credeam s-o fac vreodată dar uite că îndrăznesc să postez aici o capodoperă anarhistă semnată și cîntată de Léo Ferré prin anii ’60-’70, videoul de pe Dailymotion (pe Youtube a fost dezactivat în cursul anului curent!) e mai tîrziu, n-am putut găsi înregistrarea de la Olympia, imediat după „revoluțiile” din mai ’68. O inteligență și o simțire fenomenală, un destin crud, un suflet damnat, fiecare vers respiră neputința înțelegerii, refuzul înțelegerii. Dacă azi Franța e atît de liberală și decăzută, se datorează mai mult lui Ferré și parțial complicilor săi întru naivitate, Brassens și Brel, decît unor Agit-propagandiști gen Marchais sau Mitterrand. Ascultați versurile, cutremurați-vă, căutați singuri calea de ieșire din impas!

léo ferré : il n’y a plus rien by bisonravi1987

Și încă două strigăte ale blestematului Léo, fără comentarii, doar pentru cunoscători. Îm voi face poate timp cîndva să reiau discuția despre acest destin îngrozitor.

Richard

léo ferré – richard by bisonravi1987

Avec Le Temps

Léo Ferré – Avec Le Temps by bisonravi1987

…și, ca bonus, capodopera indiscutabilă în topul meu personal: „Ne chantez pas la mort”

léo ferré – ne chantez pas la mort by bisonravi1987

Reply
Pataphyl
28 August 2011
Supliment Ferré: două cîntece timpurii, „Jolie Môme” și „Merde à Vauban”, plus minunăția numită „Comme à Ostende”:

Plus, în fine, cîntecul trist-definitoriu al marelui artist : „Les Anarchistes”

Sper să-mi fie iertată divagația muzicală; am convingerea că toți Lenin-Stalin-Hitlerii de pe lume n-au avut atît de mare putere, nici măcar nu și-au dat seama cîtă putere au!

Reply
roadrunner
28 August 2011
#42 & 43

Friendly fire, nothing else, who cares, iac-așa!?! (rr @39, da, am citit, e totuși altceva, mai vorbim, sine Ir(IN)a et studio, OK?)

Am venit de la baie (adica swimming pool)… ???? Emil, mai am munitie:

Goldwater Jr., endorsindu-l pe Paul, il endorseaza pe tat-so. Pramatia de Buckely Jr. il reneaga pe tat-so.

Nu sint un fan al lui Buckley Sr. El era un conservator de salon, si asta mergea in anii ’50-’60 cind ei credeau ca orice s-ar intimpla lucrurile vor ramine tot asa, cum sa zic, „conservatoare”. Exista pe internet un interviu de-al lui luat lui Hugh Heffner. Prin anii ’60 (in alb-negru!), pe cind el era mare vedeta de televiziune (asa cum sint astazi O’Reilly si Hannity). Un interviu pentru care Bible Thumper-ii de azi l-ar jupui de viu!

Astazi, balanta este inversata. Buckley a dormit pe el si l-au furat cu tot cu ghereta lui de paznic. Astazi, salonistii sint liberal-progresivistii care isi inchipuie ca au cistigat deja meciul dintr-o mie si-unu de cauze, inclusiv cele mentionate de Vlad P. (scoala, valorile, cetatea, etc.) Sint la fel de „concerned” ca si ceilalti „concerned”. Thing are wrong! Singura diferenta este ca eu vad rezolvarea altfel. Asta-i tot.

#pataphyl: Unde vezi tu IRE (sau Irine) domle?

Reply
Pataphyl
28 August 2011
rr @47

I’ra’can de mine, mi s- o fi părut, ha? Ce-aia domle dom’le? ????

Reply
roadrunner
28 August 2011
#49

pataphyl, eu, cind ii aud p-astia de azi ca vin cu Reagan (si vin peste tot! si pe Fox, si pe MSNBC, si Obama vine cu el!), imi aduc aminte de vorbele poetului:

Si deasupra tuturora va veni vreun mititel,
Nu slavindu-te pe tine, lustruindu-se pe el

Think about it!

Reply
Vlad P.
28 August 2011
Nicolin,

daca ai o comunitate cat de cat sanatoasa moral, nu ai nevoie de politisti pentru urmarirea prostitutiei, pur si simplu afacerea va merge extrem de prost si mereu cu riscul de-asupra capului de-a fi data in vileag. In acel moment, o condamni. Nu trebuie pornita o cruciada, dupa cum iti place sa-ti imaginezi. De aici nu rezulta ca legalizarea fenomenului ar fi solutia ???? sau ca ar da mai putine batai de cap. Dimpotriva, nemernicia, abuzurile vor actiona sub umbrela legii. Ce te faci, angajezi mai multi politisti care sa supravegheze ”bunul mers” al fenomenului, sa nu apara abuzuri si deraieri de la ”regulile jocului”? Copilarii

Despre avort e mult de discutat. Pe scurt, mentionez atat: sunt pentru incriminarea celor care promoveaza ideologia pro-avort. Campaniile (pe bani publici) pentru sustinerea minciunii criminale – ”Avortul nu e crima” – ma dezgusta. Locul acestor ticalosi e in penal. Trebuie disociat intre cei care au construit o afacere din ucidere si cazurile particulare (viol, boli). Mesajul pro-avort insa trebuie condamnat si contracarat.

roadrunner,

Te sperie mana forte? ???? Frumoasa treaba, amice. N-ai decat sa votezi in continuare cu cei care-ti promit libertatea cosmica (ca tot vorbim de progresisti de salon), usefull gulls, ca sa folosesc un eufemism ”tare” ????
Fara o morala solida, cultivata din timp si orientata spre un Sens cat se poate de clar, veti ajunge mereu la propuneri de genul: liberalizarea promiscuitatii, sub orice forma vine aceasta, este mai demna (pentru o minte liberala, se intelege), mai usor de controlat si, evident, preferabila oricarui efort de a te opune infiltrarii. Doar se stie, viata e acel dolce far niente. Energiile noastre sunt mult prea pretioase pentru a le irosi in eforturi diverse. Sigur,copiii nostri sa fie cat mai ”verticali”, copiii lor… sunt lumi paralele, ce nu ne vor aduce atingeri vreodata. Again, copilarii

Reply
roadrunner
28 August 2011
@ Vlad P. #50

Te sperie mana forte?

Da, ma sperie. Al dracului de mult! Nici n-ai idee cit de mult! Am trait-o jumatate din viata. N-o ma vreau!

Reply
Alex Nicolin
28 August 2011
@Pataphyl#38

Nu vad ce gasesti inconsistent in definitia pe care am dat-o. Faptul ca individul este proprietarul corpului sau? De multe ori asta e argumentul cel mai greu „inghitit” de catre cei care iau contact cu teoria drepturilor naturale. Faptul ca ma trimiti la „citit”, asa, in sens pur generic nu ma incalzeste cu nimic. Te asigur am citit si inca citesc destul de mult, desi cel mai probabil nu ceea ce ti place tie; insa asta e o problema de preferinte si de alegere personala.

@Vlad P.#50

De acord cu tine, dar problema e daca. Din pacate, trebuie sa lucrezi cu „aluatul” pe care il ai, adica cu indivizi care se ghideaza dupa principii morale diverse. Unii sunt conservatori autentici, altii doar de fatada (ex. teleevanghelistii americani, si o parte importanta din clerul neaos), in timp ce destui sunt pur si simplu amorali, respectand legile doar de frica (majoritatea populatiei). Tocmai aici apar problemele cu orice societate – atunci cand nu mai exista suficienti indivizi care sa creada sincer in valorile pe care este construita, se prabuseste pur si simplu. Mai mult, societatea se prabuseste si daca principiile pe care este construita nu sunt bune, indiferent cat de multi cred in ele. Pana la urma, comunismul s-ar fi prabusit indiferent cat de devotati ar fi fost oamenii Partidului. Vrem sau nu, majoritatea indivizilor gandesc utilitarist, economic, pe principiul maximizarii propriilor beneficii (nu neaparat pecuniare). Pentru a avea o societate viabila, cadrul institutional trebuie sa fie de asa natura, incat aceste porniri sa fie, pe cat posibil, canalizate pozitiv, pe creatie si pe antreprenoriat, nu catre agresiunea deschisa, sau catre traiul pe spinarea altora prin mijlocirea statului. Mana forte pe care o propui tu este ceva impersonal, ci pana la urma tot a unui om, ori a unui grup de oameni, iar acesta nu va ezita sa o foloseasca pentru a-i spolia pe ceilalti, asa cum s-a intamplat de cele mai multe ori si in realitate. Dupa cum spunea si Lordul Acton: „Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe in mod absolut”, iar el nu poate fi acuzat in niciun caz de lipsa principiilor morale, pentru ca era un om foarte credincios. Pentru mai multe amanunte despre stimulii care actioneaza in politica, poti studia lucrarile scolii de la Virginia (Public Choice).

Reply
Vlad P.
28 August 2011
Perfect amice, repet: n-ai decat sa votezi in continuare cu cei care-ti promit libertatea cosmica. Dintr-o extrema in alta, grozava intelepciune.

Reply
euNuke
28 August 2011
Se pare că scribii fostei mari britanii găsesc multă voluptate in comentariile cu pretenţii filozofice emise din turnuleţele din imitaţie de fildeş de unde supraveghează şi savurează luptele de stradă din mahalalele cuprinse de anarhie.
Nu ştiu dacă această introducere:

În secolul 19 s-a încetăţenit expresia lumpenproletariat. Proletarii zdrenţăroşi. Urmaşii lor din prezent sunt, aparent, lumpentinerii. Doar aparent. “Tinerii zdrenţăroşi” nu sunt zdrenţăroşi. Dimpotrivă, o duc mult mai bine decât presupuşii lor precursori. Firul comun îl reprezintă cei care s-au erijat în purtătorii lor de cuvânt, de la Marx la liberalii progresişti moderni. Rezultatul, peste timp, este o inversiune evidentă: lumpenproletarii erau săraci dar, la un nivel de bază, întregi moral. Lumpentinerii englezi şi din alte părţi se bucură de condiţii materiale incomparabil mai bune, dar sunt vidaţi moral. Lumpenproletariatul cerea îndreptarea societăţii, lumpentineretul o canibalizează cu voluptate.

aparţine autoarei citate sau lui Emil, dar nu prea are legătură cu realitatea lingvistică şi tocmai de aceea viciază întregul demers, oricare ar fi fost acesta. Lumpenproletariatul desemnează scursurile penale ale societăţii încă de la apariţia sa in peisajul publicistic, iar intenţia sectanţilor marxişti de a însărcina aceste elemente cu un ţel politic şi a de a le transforma in masă de manevră a revoluţionarilor este de asemenea cunoscută încă de la sfîrşitul sec 19. Dostoievski o ilustrează de pildă, in Demonii. Aşadar, nimic nou, nimic şocant in tentativa MSM, in primul rînd a BBC, de a prezenta răzmeriţele şi starea de anarhie drept o mişcare politică legitimă, de protest faţă de anumite politici publice. Lumpenproletariatul de sec 19 nu cerea nimic, nu avea niciun ideal propriu, niciun deziderat politic, nu credea in niciun set de valori, ci doar visa la pradă, întocmai hoardelor de vandali ce au răvăşit Londra recent, iar presa care le-a cîntat in strună s-a autodegradat, coborîndu-se cu această ocazie la nivelul de propagandă tipic socialistă, adică antisocială.

Dificultatăţile întîmpinate de actualul partid de guvernămînt din UK in asigurarea ordinii publice şi apărarea proprităţilor private ale cetăţenilor săi sînt iute explicate, in subtext, printr-o dublă moştenire nefastă, una presupus ideologică, cu rădăcini filozofice la Rousseau şi cu amprente asupra educaţiei tinerilor ‘englezi’, iar cealaltă, pur politică, anume ramificaţiile aşezămîntului etatist asistenţial creat de laburişti. Iar după această expediere a culpei politice fiecare e liber să fabuleze asupra moralităţii, asupra conflictelor dintre civilizaţii, ori între civilizaţie şi barbarie, căci descoperirea unor soluţii punctuale este extrem de dificilă şi comportă in general o analiză a răului luat in faţă, in plenitudinea sa, fără ocolişuri şi scuze. Problemele conservatorilor britanici sînt însă comune cu cele ‘combătute’ de toate guvernele Europei, in special in partea sa occidentală, ca atare există posibilitatea ca binomurile politice actuale să fie depăşite de situaţie şi să se complacă in explicaţii facile şi tergiversări laşe in rezolvarea crizei morale şi sociale doar pentru ca iminentul climax să nu le prindă la guvernare. Îmi permit aşadar să mă dispensez de toate aceste filozofeli ca să trec la chintesenţa răului instituţionalizat ce a permis apariţia şi proliferarea unor asemenea manifestări, adevărate dezlănţuiri colective de violenţă şi fărădelege.

Să plecăm de la o întrebare: cum de nu a reuşit un guvern conservator, presupus de dreapta, să potolească din faşă spiritele încinse ale filfizonilor de mahala MuCuoasă ahtiaţi după personaje interlope, gata să idolatrizeze orice marginal penal cu charisma iţit in gazetele imperiale? şi răspunsul banal: nici măcar nu a încercat. A lăsat masa de netrebnici să se adune şi să se agite in suc propriu şi nu a mişcat un deget ca să stăvilească furia tribală, vindicativă a clanului de interlopi. Aşazisul protestul împotriva unei acţiuni poliţieneşti este o faptă penală, instigare la nerespectare a autorităţii publice şi participare la acţiune colectivă de ultraj, iar acei ‘protestari’ trebuiau săltaţi de la prima vociferare, înainte de a ocupa ilegal spaţiul public. De ce nu s-a întîmplat acest lucru? 2 cauze răsar la prima scrutare:
1. lipsa de voinţă politică in direcţia impunerii autorităţii publice şi a ordinii de drept -paradoxal, dacă ne reaminitim că guvernul este condus de conservatori, deci de ăi mai de dreapta politicieni britanici- ca atare, putem concluyiona că Partidul Conservator a eşuat in asumarea unei linii politice conservatoare din moment ce sînt mai degrabă dispuşi să cedeze in faţa pretenţiilor uonr interlopi in loc să-i salte de la prima gesticulasţie antistatală ce contestă autoritatea statului la pachet cu cea poliţienească. Nici pînă astăzi grupul originar de instigatori şi agitatori nu a fost demantelat, deşi pericolul social este cu atît mai mare cu cît această coterie penală a lucrat împotriva statului şi a ordinii de drept, spre deosebire de majoritatea tîlharilor şi distrugătorilor din timpul răzmeriţelor ce au atacat îndeosebi proprietatea privată.
2. existenţa unor mecanisme juridice defectuoase de apărare/de activare a instituţiilor statului, in special a forţelor îndrituite cu apărarea ordinii şi proprietăţilor private. Cum a fost posibil ca grupuri de delincvenţi juvenili, formate din răufăcători imberbi, din novici in ale agresiunii, din imbecili analfabeţi, să se organizeze şi să acapareze străzi întregi ale unor cartiere, să le domine şi să lupte apoi cu forţele timorate ale statului? A fost posibil pentru lanţul ierarhic al deciziei reactive este ruginit şi împleticit, iar pentru o simplă operaţiune de spălare a pieţelor de paraziţii in călduri e nevoie de 20 de funcţionari şi 50 de ordine interne între departamente.
Ambele cauze sînt expresia socialismului instituţionalizat. Nu e vorba dacă un partid sau altul este vinovat pentru ce se întîmplă, sau dacă nu cumva educaţia precară şi antisocială a produs mai multe specimene agresive, sau dacă asistăm la nu ştiu ce conflict societal complex, căci întreg sistemul instituţional al statelor occidentale a fost anchilozat de socialism. Toate partidele care se succed astăzi la guvernare şi acceptă monolitul etatist construit de socialiştii din trecut sînt vinovate, in primul rînd pentru că refuză să reclame realitatea dezastruoasă a sistemului socialist de guvernare şi ca atare vor guverna de fiecare dată sub legităţile fixate de socialişti, indiferent ce culoare politică îşi reclamă. In loc să dizloce măcar in parte aceste mecanisme juridice ce paralizaează forţa de reacţie a autorităţilor statale, partidele de dreapta continuă să le folosească pretinzînd că dacă le vor unge bine ele vor funcţiona in cele din urmă, chiar dacă au fost proiectate de ingineri socialişti.
De pildă, in articolul citat se vorbeşte la un moment dat de o ridicolă reabilitare a justiţiei care deja a condamnat sute de bandiţi participanţi la evenimentele recente, ba chiar se preconiza un lot de vreo 30000 de inculpaţi ce vor fi cumva traşi la răspundere in viitor. Asta nu este reabilitare, ci transformare a justiţiei in agenţie matrimonială sau turistică pentru delincvenţi, pentru că perioada de detenţie nu este in prezent, in virtutea mecanismelor socialiste de protecţie a infractorului, decît un stagiu de pregătire, o vacanţă de cîteva luni cu coledzii de branşă, o oportunitate de socializare şi avansare in ierarhia corporaţiilor de interlopi, o tabără cu brainstorming, un concediu cu iubita de acelaşi sex, TOTUL pe banii contribuabililor britanici. Exact, nota de plată pentru delirul infracţional este achitată de 3 ori de către acelaşi biet cetăţean, pasămite liber, întîi prin taxe pentru serviciul de pază şi protecţie pe care organele statului nu mai reuşesc să-l presteze şi se fac că uită de obligaţia legală şi datoria morală de a-l presta, apoi prin acoperirea din buzunarul propriu a daunelor produse de filfizonii nevricoşi, şi in final, prin plata, din impozitele percepute de statul socialist foarte potent cu contribuabilii oneşti, a vacanţelor de lux asigurate de către acelasi stat delincvenţilor. Şi astfel ajungem şi la doctrina drepturilor omului -element central al socialismului modern- care a reprezentat temeiul politicilor pro-infractor implementate in ultima sută de ani in Europa, care au redus treptat pedepsele, au înmuiat regimul executării, au introdus noi garanţii procedurale şi au desfiinţat aşa-zisa muncă forţată, totul in beneficiul infractorilor, inclusiv al celor ce îngroşau rîndurile socialiştilor -din moment ce mediul de otrepe reprezenta baza de recrutare tradiţională a stîngii-, însă cu costuri enorme pentru cetăţenii oneşti, păgubiţi astfel atît de hoţii luaţi individual, cît şi de cei organizaţi in nomenclaturi de stat.
Statul actual, cel creat de socialişti, este statul eminamente imoral, entitate ce-şi jefuieşte supuşii cu toate membrele, iar cînd nu are destule îşi alipeşte unele mutante, luate de prin vecini, doar că să apuce mai mult. Iar odraslele sale, concepute prin mahalale abrutizate ale Londrei cu femele decăzute îndeajuns încît să accepte banditul-fără-chip drept amant perpetuu şi întreţinător al abuliei, respectă modelul şi procedează întocmai dînd buzna in casele oamenilor, incendiindu-le şi jefuindu-le, pentru ca in cele din urmă să pretindă un drept de taxare moştenit de la părintele lor dezaxat şi netrebnic, statul socialist. Plozimea ce a desfăşurat rebeliunea văratecă este croită după modelul funcţionarului socialist…nu-i place munca, nu suportă nicio autoritate in afara celei ierarhice sau de clan, este extrem de lacom, nu are niciun scrupul, şi ca atare preocuparea lui de seamă este cum să jefuiască semenii şi, eventual, să născocească justificări [pe care le proclamă cu emfază oricît de pueril şi imbecil ar suna, precum acea idioată care-şi lua taxele înapoi spărgînd şi distrugînd o proprietate privată]
[…]

Reply
Costin A.
28 August 2011
pofta buna
Ron Paul Says U.S. Intervention Motivated 9/11 Attacks

Read more: http://caucuses.desmoinesregis…..z1WSebJoWr

WINTERSET, Ia. – Two weeks away from the tenth anniversary of the 9/11 attacks, presidential candidate and Texas Rep. Ron Paul says that U.S. intervention in the Middle East is a main motivation behind terrorist hostilities toward America, and that Islam is not a threat to the nation.

At a campaign stop on Saturday in Winterset, one man asked Paul how terrorist groups would react if the U.S. removed its military presence in Middle Eastern nations, a move the candidate advocates.

“Which enemy are you worried that will attack our national security?” Paul asked.

“If you’re looking for specifics, I’m talking about Islam. Radical Islam,” the man answered.

“I don’t see Islam as our enemy,” Paul said. “I see that motivation is occupation and those who hate us and would like to kill us, they are motivated by our invasion of their land, the support of their dictators that they hate.”

Read more: http://caucuses.desmoinesregis…..z1WSeC8Fwl

Reply
emil borcean
28 August 2011
E delicios papa Ron. Maninca rahat cu polonicul Stangii si nu se mai satura. Din articolul citat de Costin

Paul cited a University of Chicago professor, Robert Pape, whose research argues that most of the suicide terrorism in the past 30 years was caused by military occupation. Pape’s research, funded by the Defense Department, shows that suicide bombings in Afghanistan went up one third after the Obama administration surged 30,000 troops into the country.

Din Chicago??

During the 2008 presidential campaign, Pape served as an adviser to both Republican Ron Paul and Democrat Barack Obama.

Reply
Ionut
28 August 2011
In 2000, intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor din Romania, am citit un articol in presa romaneasca. Nu mai imi amintesc de cine era scris si nici titlul. Era o replica a unui om suparat, data celor care timp de patru ani au atacat cat au putut de mult Conventia, spunand vrute si nevrute, contribuind astfel la prezenta in turul doi al alegerilor al celor doi dinozauri comunisti, Iliescu si Vadim Tudor.

Imi amintesc bine ce scria in acel articol, deci redau in continuare concluzia la care ajungea autorul.

“Bravo, domnii Marius Tuca si Constantin Tudor Popescu, pentru toate atacurile ieftine impotriva Conventiei, a lui Victor Ciorbea si Emil Constantinescu.

Felicitari, doamna X [nu-mi aminesc numele]. Glumele dumneavoastra cu Milica si Chioru au avut efectul scontat.

Va doresc acum sa ramaneti cu Nea Nelu si Vadim.”

Tot asa, vreau sa ii felicit si eu pe cei care timp de opt ani in primul deceniu al secolului 21, au intretinut ura impotriva Americii si a lui Bush. Cei care au fost intoxicati la randul lor cu ura impotriva Americii si au promovat aceasta ura. Au lovit cat au putut de mult in temeliile civilizatiei occidentale. In credinta crestina, in familia traditionala, in libertatea de a gandi si spune ce vrei despre alte culturi si religii, si in economia de piata.

Bravo, cei care ati luat apararea Iranului si a presedintelui lor fanatic antiamerican, anticrestin si antisemit. Ce mai conteaza ca Putin si rusii ii incurajeaza pe iranieni in ambitiile lor nucleare.

Bravo, cei care ati atacat si ati injurat capitalismul si ati sustinut statul asistential cu politica de welfare.

Felicitari, celor care au ignorat incalcarea drepturilor omului in China condusa de comunisti, dar care au urlat cat au putut de mult impotriva americanilor. Cei care nu au condamnat niciodata comertul pe care Occidentul il face cu China, importand niste produse de proasta calitate, facute de multe ori cu sclavi moderni.

Va doresc acum sa ramaneti cu Putin, cu Obama, cu amenintarea nucleara din partea Iranului, cu dictatura corectitudinii politice si cu produsele Made in China.

Reply