În primele trei articole ale acestui serial am încercat să-i încurajez pe cei care se împotrivesc ofensivei Stângii globaliste, aşa că am prezentat câteva acţiuni întreprinse (în America sau chiar în Europa) împotriva acestei ofensive. Din comentariile cititorilor, am constat că am pus, cumva, căruţa înaintea cailor. Mulţi dintre ei sunt deranjaţi de una sau alta dintre măsurile (total aberante) care sunt promovate de Stânga globalistă, dar nu văd întregul tablou şi au impresia că este vorba doar de ciudăţenii apărute din cauza unor excese extremiste ale unor persoane, nu de o ofensivă bine dirijată, începută de zeci de ani şi care acum a ajuns la faza “pe întregul glob”!

Deci primul lucru care trebuie făcut este unirea forţelor care nu doresc să trăiască în lumea pe care Stânga globalistă ne-o pregăteşte. Ori pentru asta trebuie convinşi cei care nu cred în caracterul global al acestui plan.

Există un text scurt care exprimă cel mai bine riscurile neimplicării în lupta împotriva unui abuz flagrant, dar care, deocamdată, nu te priveşte direct. Aparţine pastorului luteran german Friedrich Niemöller, se referă la teroarea nazistă şi sună aşa: „Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.” Mie mi se pare că se potriveşte de minune la situaţia actuală.

Ce ne deranjează? 

Ne deranjează multe, dar nu pe toţi aceleaşi lucruri! Dau doar câteva exemple, pentru că am scris pe larg despre această situaţie în articolul O revoluție împotriva bunului simț. 

Mai toată lumea este deranjată de “Corectitudinea politică”, acel concept care înseamnă o cenzură complet deplasată şi împinsă dincolo de orice limite normale. Iubitorii de cultură sunt oripilaţi de conceptul de “Cancel Culture”, concretizat, printre altele, în propunerile de interzicere, pe motive absurde, a unor uriaşe valori ale umanităţii, precum Shakespeare, Mozart sau Homer (dar lista este mult, mult mai lungă). Cei care se preocupă de istorie, privesc cu stupoare cum statuile marilor patrioţi americani sunt dărâmate, iar istoria este pur şi simplu rescrisă. Iubitorii de filme sunt deranjaţi de punerea pe lista neagră a unor pelicule celebre (“Pe aripile vântului”, printre altele), de propunerile de schimbare a titlurilor unor filme sau de criteriile restrictive puse pentru acordarea premiilor Oscar (unde, se pare, calitatea filmelor nu mai contează). Amatorii de sport sunt speriaţi de posibilitatea acordată bărbaţilor care se cred femei de a se schimba în aceleaşi vestiare cu femeile sau chiar de a participa la concursurile rezervate femeilor (în premieră, la Olimpiada de la Tokio concurează, la haltere, un bărbat care se consideră femeie!). Mulţi părinţi nu vor pentru copiii lor o educaţie bazată pe teoria critică a rasei, care este predată (împreună cu alte inepţii de acelaşi tip), deocamdată doar în şcolile americane, dar, în curând, va fi pretutindeni în lume.

Foarte mulţi oameni sunt deranjaţi de insistenţa cu care sunt promovate, nu doar în America de azi, ci chiar în Europa, drepturile LGBT. N-are nimeni absolut nimic cu ei, e opţiunea lor de viaţă, sunt liberi să şi-o exercite, dar mă întreb când au devenit drepturile LGBT “valori europene”, ca urmare a cărei consultări populare?

Puţini sunt cei care se împotrivesc TUTUROR acestor tendinţe. Unii nici măcar nu le ştiu pe toate, de unde reţinerea lor în a le considera parte a unui plan bine conceput si condus. De exemplu, cunosc persoane care cred că ideea de “Cancel Culture” e o prostie, dar măsurile pentru promovarea insistentă a LGBT nu-i deranjează. Sau alţii, care sunt extrem de deranjaţi de dărâmările de statui ale unor personalităţi istorice americane, dar nu şi de excesele din educaţie. Cum s-ar spune, din lipsă de informare, dintr-un surplus de bună credinţă sau chiar din naivitate, ei nu văd pădurea din cauza copacilor!

Poate îi va convinge faptul că avertizări privind existenţa unui plan al Stângii au existat cu ani de zile în urmă. Un exemplu este cuvântarea reverendului Franklin Graham, ţinută la First Baptist Church din Jacksonville, Florida, pe 30 ianuarie 2015. El vorbea despre o largă coaliţie care se opune dezvoltării normale a Americii, afirmând că această ofensivă a devenit aproape de neoprit odată cu al doilea mandat al lui Obama. Cei numiţi ca făcând parte din acea coaliţie sunt toţi cei pe care îi ştim azi, cu observaţia că Big Tech încă nu se poziţionase ferm în rândurile Stângii.

Desigur, întărirea coaliţiei a fost necesară după ce în 2016 Trump apăruse pe neaşteptate şi câştigase alegerile. Stânga nu-şi mai permitea să piardă şi alegerile din 2020, aşa că a facut TOTUL pentru a le câştiga. Ce trebuie reţinut de aici de către cei deranjaţi de unele dintre cele care se întâmplă în prezent este că planul Stângii e vechi şi amplu, nu sunt doar puseuri extremiste locale, cum mi s-a replicat uneori la semnalele mele de alarmă.

Ce se poate face?

În primul rând, toţi cei care sunt deranjaţi de diverse aspecte ale ofensivei Stângii globaliste trebuie să acţioneze ÎMPREUNĂ, să se unească, să devină conştienţi că lipsa lor de coeziune şi coordonare este cea care permite acestui plan odios să aibă, deocamdată, succes. În continuare mă voi referi exclusiv la România, încercând să pun laolaltă acele elemente care pot ajuta la închegarea unei acţiuni comune.

Desigur, cel mai important este ca orice persoană căreia nu-i place ceea ce se întâmplă azi să o spună cu glas tare, de fiecare dată când are loc un abuz, chiar dacă nu-l priveşte personal (aş zice că mai ales atunci)! Şi să o facă acolo unde poate fiecare! Altfel, “majoritatea tăcută” (numită aşa de Daniel Uncu, într-un excelent articol) va rămâne neauzită de nimeni, deci inexistentă!

Sigur că acele “voci” care sunt ascultate de mulţi liderii de opinie, cei care au şi “tribună” de la care să se exprime sunt primii care ar trebui să o facă. Dar pentru ei e greu! Pentru că, ştim bine, sursele de finanţare ale ONG-urilor sunt în mod preponderent în mâinile Stângii globaliste, la fel şi finanţările pentru burse etc. Iar Stânga s-a dovedit, de fiecare dată, necruţătoare cu cei care i se opun!

În plus, această unire împotriva Stângii extremiste este dificilă şi pentru că, după cum bine observa Mircea Mihăieş, Centrul politic a fost devastat.

“Una din cele mai ingenioase și cinice acțiuni ale extremei stângi a fost să modifice axa orizontală a opțiunilor ideologice. Urmărind să scape de infernala ereditate a trei sferturi de veac de asasinate și nenorociri aduse lumii, extrema stângă s-a reinventat miraculos, pretinzând c-ar fi o mișcare mainstream, plasată undeva la mijlocul menționatei axe. Prin urmare, tot ceea ce s-a aflat cândva la centru a fost împins la dreapta, iar dreapta democrată a fost etichetată drept extremă dreaptă”. (Mircea Mihăieș, România Literară)

E deajuns să spui ceva care deranjează Stânga şi eşti imediat etichetat drept extremist de dreapta, dacă nu direct nazist! De către oameni care n-au habar că nazismul este o prescurtare de la naţional socialism (în germană, NAZI – Nationalsozialismus). Aş spune că un rol însemnat în această unire a forţelor antiglobaliste ar trebui să-l aibă instituţiile cu vechime şi mare credibilitate în societate, aşa cum este, în România, Biserica. M-am bucurat să văd o luare de poziţie oficială a domnului Vasile Bănescu, care a prezentat punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române față de presiunile făcute pentru introducerea unor ore de educație sexuală în școli fără acordul părinților:

„Patriarhia Română, dar și celelalte Biserici din România, pledează ferm pentru disocierea programelor școlare de orice tip de ideologie, precum „ideologia de gen” sau de „recomandările” ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa și BZgA, intitulat „Standarde pentru educația sexuală in Europa – un cadru pentru factorii de decizie politică, specialiști și autorități din domeniul educației și sănătății”. Ideologizarea informațiilor transmise elevilor in cadrul școlar, care trebuie sa rămână unul curat și neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicție cu scopul real și ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale și al eticii virtuții ca expresie a echilibrului și normalității.” (Vasile Bănescu, purtătorul de cuvând al BOR)

Un puternic instrument de luptă împotriva abuzurilor este arta, care a avut dintotdeauna un rol important în trezirea conştiinţelor. Deşi au trecut mai mult de 30 de ani de la căderea comunismului ca sistem, cineaştii români ne-au rămas datori în această privinţă. Sunt relativ puţine filme care să prezinte ororile comuniste, aşa cum le-am trăit mulţi dintre noi, ori le ştim de la părinţii sau bunicii noştri. Sigur, creatorii sunt liberi să trateze subiectele pe care le doresc, de multe ori ei preferă să atace subiecte care aduc aproape automat premii internaţionale, nu mai intru în detalii, dar cred că e clar. Cu atât mai mult trebuie semnalat un film care va ieşi în curând pe ecrane, ”Şi atunci… Ce e libertatea?”, realizat după nuvela scrisă de Ana Blandiana, „Proiecte de trecut”, subiectul fiind deportările în Bărăgan din anii 50. Într-un interviu, regizorul Andrei Zincă mărturiseşte că fiul lui de 26 de ani i-a spus: „Te-am auzit de atâtea ori vorbind despre comunism, dar abia acum, văzând filmul, înţeleg despre ce vorbeai”. Arta e calea cea mai directă spre sufletele oamenilor!

„Deşteaptă-te, americane!” 

În America, oamenii încep să se trezească şi să constate nocivitatea administraţiei Biden.
Într-un articol recent din „American Thinker”, Patricia McCarthy observă că romanul pamflet din 1935 al lui Sinclair Lewis, intitulat „It Can’t Happen Here”, pare că descrie situaţia actualei administraţii Biden, deşi intenţia autorului a fost să se refere la dictatori precum Hitler sau Mussolini. Eroul principal, Buzz Windrip, câştigă alegerile din 1936 şi conduce America cu ajutorul unei forţe paramilitare (care ar fi Antifa şi BLM, dar şi FBI, în lectura Patriciei McCarthy) şi a unei cenzuri puternice (Big Tech). Patricia McCarthy găseşte multe alte similitudini, care sunt evidente în special pentru americani.

Între timp, doi aleşi republicani din Congres au iniţiat un proiect de lege prin care se abrogă Secţiunea 230 din Communications Decency Act, care prevede că:

„Niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu informatic interactiv nu va fi tras la răspundere pentru orice acțiune, făcută în mod voluntar, cu bună-credință, de a restricționa accesul sau disponibilitatea materialelor pe care furnizorul sau utilizatorul le consideră obscene, indecente, lascive, murdare, excesiv de violente, reprezintă hărțuire sau inacceptabile în orice alt fel, indiferent dacă un astfel de material este sau nu protejat constituțional.“

Termenul „inacceptabile în orice alt fel“ a permis unor site-uri precum Google, Facebook și Twitter să cenzureze materialele pe care ei le consideră inacceptabile după lor bunul plac. Acest aspect este esențial, deoarece înseamnă că, dacă acest termen ar fi eliminat din Lege, site-urile respective (Big Tech) ar putea fi teoretic trase la răspundere pe plan juridic pentru eliminarea conținutului din motive politice.

Închei cu analiza făcută de un român din America (Radu V), care este convins că putem învăţa ceva din istorie. Revoluţia Franceză de la 1789 a fost capturată de iacobini, aflaţi la stânga extremă, cei care au declanşat marea teroare. La fel, Revoluţia Rusă din februarie 1917 a fost capturată de bolşevici, aflaţi tot la stânga extremă, cu urmările cunoscute. Astăzi, coaliţia care a preluat puterea după 2020 în America are toate şansele să fie capturată de stânga extremă, care îi va „devora“ pe democraţi.

Deci pericolul ar putea deveni mult mai mare în curând, iar atunci toţi vor înţelege despre ce era vorba. Desigur, nu se pune problema să aşteptăm cu mâinile în sân ca aşa ceva să se întâmple! Dimpotrivă, chiar autorul articolului este unul dintre cei mai vajnici luptători pentru stoparea ofensivei Stângii globaliste. În acest sens, este chiar un exemplu de urmat. Ceea ce şi fac, inclusiv prin articolul de faţă!