Iulian Vlad recunoscuse încă din 2 februarie 1990 că „teroriștii” care au deschis focul în 22 decembrie 1989 puteau proveni în special dintre oamenii Securității.
Potrivit unui document olograf publicat de Revista 22, Iulian Vlad declara că:
Analizând modul în care au început şi s-au desfăşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de:
1) Elementele din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale.
a) Direcţia a V-a, aşa cum am mai spus, avea în responsabilitate paza şi securitatea interioară a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unităţi cunoscând foarte bine clădirea, cu toate detalile ei. În situaţia creată în ziua de 22.12.1989, puteau să meargă la Palat, pe lângă cei care făceau acolo serviciul şi unii dintre ofiţerii şi subofiţerii care se aflau la sediul CC ori la unitate.
Este cât se poate de clar că numai nişte oameni care cunoşteau bine topografia locului ori erau în complicitate cu cei care aveau asemenea cunoştinţe puteau pătrunde în clădire (sau pe acoperişul ei) şi transporta armamentul şi cantităţile mari de muniţie pe care le-au avut la dispoziţie.
Tot această Direcţie dispunea de o bază puternică şi în apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche). De asemenea, avea în responsabilitate perimetrul din zona reşedinţei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite şi în care teroriştii ar fi putut să se ascundă ori să-şi facă puncte de sprijin.
Sunt şi alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la această unitate.
b) Elemente din cadrul unităţii speciale de luptă antiteroriste care aveau unele misiuni comune cu Direcţia a V-a şi, ca şi o parte a ofiţerilor şi subofiţerilor de la această unitate, dispuneau de o mai bună instruire şi de mijloace de luptă mai diversificate.
c) Elemente din trupele de Securitate care asigurau paza obiectivelor speciale (reşedinţă, palat etc.) şi, împreună cu Direcţia a V-a, Securitatea Capitalei şi Miliţia Capitalei asigurau traseul de deplasare.
d) Ofiţeri şi subofiţeri din Securitatea Capitalei, îndeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Direcţia a V-a.
e) Elemente din alte unităţi de Securitate, inclusiv unităţile speciale 0544, 0195 şi 0110, precum şi din cele complet acoperite, comandate de col. Măiţă, col.. Văleanu, lt. col. Sîrbu, col. Nica, col. Eftimie şi lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (aşa stă scris în declaraţie – n.n.). Aceste din urmă şase unităţi, ca şi UM 0544, în ansamblu, şi UM 0195 puteau dispune şi de armament şi muniţii de provenienţă străină, precum şi de condiţii de pregătire adecvate.
Iulian Vlad mai indica în declarați semnată și publicată de 22 drept posibil suspecți și ofițeri de la Miliție ministerul de interne (lunetiștii, cei de la Dinamo), rezerviștii de la Securitate, Miliție, Armată, foști activiști PCR, luptători din Gărzile Patriotice sau arabi (mai ales palestinieni cei de la Academia Militară) sau iranieni.
Dar este de notat faptul că Iulian Vlad descria în amănunt doar argumentele în favoarea identificării „teroriștilor” din ’89 cu oamenii Securității pe care o condusese.
Autorul dezvăluirii, Mădălin Hodor, reamintește contextul în care fostul șef al Securității făcea această declarație:
Curios că primul lucru care i-a trecut prin cap șefului Securității în acele momente, referitor la identitatea celor care ar fi putut fi răspunzători de deschiderea focului, nu a fost suspiciunea că ar fi „turiști străini”, nici de „comandouri diversioniste ale GRU-KGB”, nici alte forțe externe. Se pare că aceste „dezvăluri incendiare” le-a păstrat pentru anii care au urmat. Și pentru o cei care au fost suficient de dezorientați, încât să le creadă.
În ianuarie 1990 însă, cu perspectiva zecilor de ani de închisoare în față, Iulian Vlad era mult, mult mai dispus să spună lucrurilor pe nume, astfel încât, atunci când revine asupra chestiunii deschiderii focului în Piața Palatului (pagina 5) afirmă fără echivoc: „Este cât se poate de clar că numai niște oameni, care cunoșteau bine topografia locului, ori erau în complicitate cu cei care aveau asemenea cunoștințe puteau pătrunde în clădire (sau pe acoperișul ei) și transporta armamentul și cantitățile mari de muniție ce le-au avut la dispoziție”. Destul de clar. Trăgătorii erau fie securiștii de la Direcția a V-a, fie unii care lucrau împreună cu ei.
