Bronisław Wildstein pentru portalul wPolityce.pl despre victoria Platformei: „Este triumful imaginii asupra realității”.
Încă nu cunoaștem rezultatele finale, iar aceasta este, de altfel, o mare problemă. Sondajele de opinie publică nu servesc pentru informare ci doar pentru manipulare, să spunem lucrurilor pe nume. Nu ne dăm seama de importanţa acestor informaţii false, care formează totuși, în mare măsură, pe principiul picăturii în perfuzie, formează opinia cu privire la cine se cuvine a fi votat. Este o lege sociologică tipică, aceea că populaţia generală neorientată primeşte un astfel de mesaj și nu altul, şi se comportă în conformitate cu el.
Deja nu a mai fost vorba de de-legitimizarea opoziţiei. Acel faimos spot electoral, „Ei merg să voteze, dar tu?”, a atacat şi a încercat să priveze de legitimitate o mare parte a cetăţenilor – pe aceia care votează opoziţia. A fost un apel pentru a elimina acei cetăţeni care au puncte de vedere diferite, din viaţa publică. Așa arăta acel spot, care semăna nu cu metodele de acțiune ale unor partide democratice, ci cu metodele totalitare.
Lăsând la o parte problema scandaloaselor sondaje ale centrelor de cercetare a opiniei publice, care dezinformează în loc să informeze, trebuie spus că într-adevăr a câştigat Platforma Civică. Ceea ce este cu atât mai uimitor, cu cât ea nu numai că nu şi-a îndeplinit promisiunile electorale – deoarece partidele, de obicei își mai omit promisiunile, dar ea a mers exact împotriva curentului. Acesta este partidul care a promis reducerea impozitelor şi le-a ridicat, partidul care a promis să reducă birocraţia şi a crescut-o, a promis despovărarea întreprinderilor poloneze, iar împovărarea a crescut. Etc, etc, poți enumera la infinit.
Şi totuşi, acest partid a câştigat alegerile. Și trebuie spus că acesta este triumful imaginii asupra realității, în special al acelei imagini negre a opoziţiei, dar nu numai. Aici avem de-a face cu un front unit al mass-mediei proguvernamentale, care a creat un anumit tablou și în mare măsură a format o imagine a opoziției. Avem acest efect și trebuie să ținem cont de asta și să ne dăm seama că, atât timp cât problemele nu bat la uşa fiecăruia dintre cetăţeni, în mod necesar opiniile oamenilor provin de la aceşti intermediari mass-media. Şi dacă avem intermediari deformați, atunci și opiniile sunt așa cum sunt.
Toată campania electorală, în plus faţă de implicarea scandaloasă a aproape întregii mass-medii electronice de partea guvernului, cu încălcarea tuturor standardelor, a adus cu ea un risc suplimentar. Acesta a fost intensificarea campaniei negative din partea partidului de guvernământ. Şi deja nu a mai fost vorba de de-legitimizarea opoziţiei şi a oamenilor săi politici. Acel faimos spot electoral „Ei merg să voteze, dar tu?”*, a atacat şi a încercat să priveze de legitimitate o mare parte a cetăţenilor – pe aceia care votează opoziţia. A fost un apel pentru a elimina acei cetăţeni care au puncte de vedere diferite, din viaţa publică. Așa arăta acel spot, care semăna nu cu metodele de acțiune ale unor partide democratice, ci cu metodele totalitare. Nu ştiu dacă aceasta se va traduce în eventuale măsuri totalitare, dar este o aură ce creează o atmosferă de război civil, datorită căreia, de altfel, partidului de guvernământ caștigat. Şi cu aceasta va trebui să ne confruntăm în următorii ani.
Bronislaw Wildstein
(Traducere Anca Cernea)
* Spotul liberalilor polonezi: Ei merg sa voteze, dar tu? lansat pe ultima sută de metri a campaniei electorale, a recurs la denigrarea electoratului PiS, prezentat astfel încât să îngrozească electoratul liberalilor, al cărui entuziasm nu era chiar cel mai ridicat, și să îl mobilizeze la vot pentru PO, mai bine zis împotriva PiS.
În acest spot, electoratul PiS este înfățișat ca o adunătură de fanatici religioși, agresivi și primitivi, alături de huligani de pe la meciurile de fotbal. Procedeul amintește de felul în care TVR prezenta în 1990 manifestația din Piața Universității – gunoaie, bețivi dormind prin zonă, țigani la cerșit, bișnițari, maidanezi, etc.
„Fanaticii religioși”, „obscurantiștii intoleranți”, „babele cu căciuli de mohair”, cum îi numeau, plini de dispreț, intelectualii de salon ai Gazetei Wyborcza și televiziunile moguliste, erau de fapt manifestanți veniți din toată Polonia, de toate vârstele și stările sociale, care se rugau, puneau flori și lumânări la crucea de lângă Palatul Prezidential, ridicată în memoria lui Lech Kaczynski și a celorlalte victime de la Smolensk. Luni de zile, până când crucea a fost îndepărtată prin intervenția brutală a poliției,împotriva acestor manifestanți au fost organizate provocări; adepții PO și ai Gazetei Wyborcza au venit să-și bată joc, arborând, de exemplu, o cruce formată din cutii goale de bere „Zimny Lech” (în traducere „Lech cel rece”, este numele unei cunoscute mărci de bere poloneze); sensul dat acestor cuvinte, după moartea lui Kaczynski, și batjocura adusă semnului Crucii sunt de o neobrăzare evidentă.
Procuratura a decis însă că nu au fost nicidecum jignite simțămintele religioase ale cuiva, prin această acțiune.
Dar provocările nu s-au limitat la jigniri și blasfemii, contramanifestanții ”educați”, ”iluminați” și „toleranți” au recurs inclusiv la violență împotriva celor care se rugau în Krakowskie Przedmiescie. Poliția nu a făcut niciun gest ca să-i apere pe manifestanții pașnici, dimpotrivă.
Imaginile din spotul PO arată, scoase din context, prelucrate și montate, câteva reacții exasperate (dar chiar și așa, incomparabile cu agresiunea căreia îi răspundeau) ale unor manifestanți scoși din fire de nenumărate insulte și provocări.
La vremea respectivă, am scris pe ILD, Alergie liberala la comemorarea lui Kaczynski, despre campania forțelor de ordine poloneze sub guvernarea liberală împotriva florilor și lumânărilor de lângă zidul Palatului Prezidențial. Acesta amintește de zelul și brutalitatea cu care, odinioară, miliția îndepărta florile și lumânările „ilegale”, puse de polonezi în locurile amintind de victimele mai vechi și mai noi ale represiunii comuniste ; în acele vremuri, după ce semnele pomenirii erau îndepărtate de autorități, cu toate riscurile, lumea punea în locul lor altele, iar acest război al simbolurilor a fost dus zilnic, timp de decenii, și nu a încetat decât în 1989. Iată, însă, că istoria se repetă.
Cât despre huliganii de la fotbal, aluzia era la galeria echipei Legia Warszawa, dar și la galeriile altor echipe de fotbal poloneze, care și-au făcut cunoscută de mult timp opțiunea pro-Kaczynski, lucru care l-a determinat pe premierul Tusk să le declare război acestor microbiști, etichetați în bloc drept huligani. (NT)
3 Comments
Mih
10 October 2011Polonia 2011. Flori arestate… Cutremurator!
Quo Vadis, Domine?
Cristian Vantu
10 October 2011Trusturile media private, nu inteleg din ce motiv, isi tradeaza popoarele in toata lumea occidentala. Mai peste tot sunt profund stangiste. Nu spun doar de orientarea politica a unor redactori, ci ma refer la politica editoriala in intregimea ei. La noi, Realitatea TV are o grila de stiri in care, pe langa Basescu, care poate fi un inamic politic local (au dreptul sa aibe o alta optiune) loveste cu orice ocazie si Biserica, traditia, familia si preaslaveste sau prezinta cu neutralitate, in cel mai rau caz, marsurile pederastilor, povestile despre extraterestrii, political correctness -ul, incalzirea globala, samd. In tari majoritar crestine ca Romania si Polonia (cred ca asta este si ordinea primelor doua tari cu cel mai mare procent de crestini din UE) nu cred ca aceasta politica editoriala sa fie motivata de cerere, asa cum s-ar justifica in cazul unor posturi private (caci nimeni nu le cere sa faca educatie civica) ci de alte interese, obscure, pe care nu le cunosc si ma tem sa le banuiesc. Este evident ca nu este vorba despre optiunea unor jurnalisti, pentru ca atunci s-ar strecura, chiar mai rar, si cate o opinie diferita, dar asa ceva nu se intampla. Cineva, undeva a hotarat sa ne bage pe gat tot acest bull shit. Iar noi il consumam. Este o manipulare generala a carei rezultate nu mai au legatura cu firescul, de mult timp.
Anca Cernea
10 October 2011@2 Cristian Vantu
Foarte importanta observatie! Este un lucru despre care ar trebui sa discutam foarte serios. Intr-adevar, mass-media mainstream internationala nu pare sa se comporte conform regulilor pietei, ci mai degraba conform regulilor ingineriei sociale.
O ilustratie cat se poate de flagranta a acestei situatii este pe cale sa se produca in aceste zile in Polonia. Ziarul Rzeczpospolita, un cotidian foarte apreciat, si saptamanalul sau, Uwazam Rze, lansat de curand, si bucurandu-se de un enorm succes, au fost cumparate cu putin timp inaintea alegerilor de un misterios mogul, pe nume Hajdarowicz. In Rzeczpospolita si Uwazam Rze semneaza cei mai apreciati publicisti conservatori, intre care, desigur, Bronislaw Wildstein – autorul articolului de mai sus si al altor texte pe care le-am tradus pentru blogul ILD – dar si altii, ca Rafal Ziemkiewicz, Piotr Semka, Piotr Zaremba, Marek Magierowski, etc. In ultimul timp, Uwazam Rze, precum si noul cotidian lansat de Gazeta Polska (tot de orientare conservatoare), au fost singurele publicatii poloneze in mare crestere de tiraj, in timp ce toata presa de stanga – Gazeta Wyborcza a lui Michnik, precum si nenumaratele saptamanale si publicatii inrudite cu GW, sau facand parte din acelasi imperiu mediatic – sunt in scadere constanta.
Daca Hajdarowicz ar fi un capitalist normal, s-ar ghida dupa regulile clasice, ar urmari profitul, pur si simplu, ar lasa deci lucrurile asa cum sunt, pentru ca se vede treaba ca merg bine. Dar se pare ca e pus pe schimbari. Pentru ca toleranta are si ea limite, nu-i asa, si nu se poate tolera totusi ca voci conservatoare si necorespunzatoare sa tulbure procesul de „educare” a populatiei poloneze intru ideologia corectitudinii politice, educare la care lucreaza cu atata sarguinta GW.
Rezultatul va fi, cel mai probabil, ingroparea in scurt timp a Rzeczpospolitei si saptamanalului Uwazam Rze, probabil mai intai prin destituirea redactorului sef, Pawel Lisicki, apoi prin zburarea, pe rand sau in grup, a celor mai cititi si mai cautati comentatori politici din Polonia, jurnalisti a caror simpla prezenta in orice redactie face sa creasca tirajul oricarei publicatii, si ratingul oricarei televiziuni.
Dar asa par sa ceara regulile prioritatii de stanga, nu conteaza ca-ti ruinezi propria afacere, daca o faci pentru cauza revolutiei culturale! Curat capitalism!
Parca am mai vazut scenariul asta undeva…