Ipocrizia e cel mai bun falsificator de valori. Mi-e imposibil sa înteleg cum pot atîtea figuri oficiale, semioficiale, majore si minore ale institutiilor europene sa salute rezultatele Referendumului din Irlanda. Cum se poate cineva bucura de o farsa al carui rezultat prim nu e optiunea pro-europeana a irlandezilor, ci coruperea grava a democratiei electorale?

E trist. Nenumarate figuri de perfect pedigree liberal sustin ca europenii sînt în favoarea Tratatului si folosesc drept argument Referendumul din Irlanda. Bineînteles, toate aceste figuri stiu foarte bine ca decizia irlandeaza nu a fost nici nemijlocita, nici libera. Irlandezii au decis odata, dar optiunea lor initiala (2007) a fost practic respinsa de UE. A doua decizie a irlandezilor a fost, de facto, comandata, dupa ce prima încercare a fost declarata inutilizabila.

Pentru o mai mare claritate: irlandezilor li s-a spus cum e bine si cum nu e bine sa voteze. Pentru mine si – sper – pentru alti nostalgici ai democratiei pure, referendumul din Irlanda e un eveniment periculos. Democratia electorala à la UE relativizeaza greutatea votului si trimite la reeducare cetateni care au ramas cu impresia ca pastreaza, înca, un domeniu de autonomie inatacabila: pronuntarea electoral-democratica.

Ah! Uitasem! Pester doi ani facem din nou refernedum, nu-i asa? Un vot obligat la autocorectie dupa doi ani, trebuie obligat la autocorectie dupa înca doi ani. Urmînd strict logica impusa de UE, peste doi ani ar trebui organizat un nou referendum care va constata daca irlandezii mai sînt sau nu de acord cu ei însisi. N-am auzit, înca, nici o sugestie în aceasta directie. Trag concluzia ca, de data asta, irlandezii au reusit sa voteze corect.

Noua definitie a democrateiei electorale UE nu mai împarte votul în liber si lipsit de libertate si nu mai respecta verdictul popular. Conteaza doar daca votul poular se potriveste cu obiectivele UE. Daca da, votul e corect iar alegatorii sînt luminati. Daca nu, votul e incorect si alegatorii trebuie rescolarizati.

Articol preluat de pe blogul lui Traian Ungureanu, Totul in scris