În criza care încă nu s-a terminat, am văzut, între altele, confruntarea între două culturi: cea a instituţiilor europene şi cea a USL.
De o parte au fost ameninţările lui Dogaru, ieşirile lui Iliescu, teama de condamnări penale, frauda, cultura chiulului şi a plagiatului, de cealaltă: abordare sistematica a problemelor, mesaje coordonate şi coerente, obiective clare, reţinere şi profesionalism.
Spre deosebire de USL, UE nu are probleme în a citi litera legii, însă are ezitări în a înţelege că domnia legii nu poate fi independentă de valorile fundamentale. Deşi valorile sunt încă vizibile la Bruxelles, ele dau semne de erodare.
Mă bucur că Traian Băsescu a revenit la Cotroceni. Meritul este în primul rând al lui, şi nu de acum, ci de când a arătat că este ferm cu statul de drept şi cu orientarea politică şi militară a ţării. E drept şi că în ultimele luni, Bruxelles-ul a arătat că este bine informat şi înţelege lucrurile, a reacţionat la timp şi clar şi a împiedicat derapajele aventurierilor înainte ca lovitura de stat să aibă urmări decisive.
Nu foarte demult Vocea Rusiei atribuia un rol important strategiilor de PR: “mesajele transmise de USL erau complexe”, se refereau la „aspecte constituţionale” şi “induceau somnolenţă”, în timp ce cele ale Opoziţiei “se citeau ca un roman de aventuri”. Reacţia liderilor şi instituţiilor UE faţă de isprăvile lui Ponta şi Crin s-ar fi datorat unor “sintagme dure, care se întipăreau imediat în memoria funcţionarilor din cancelariile europene”. Era deci o problemă de imagine, nu una de conţinut.
Instituţiile europene de azi au multe păcate, însă nu se poate spune că nu au capacitatea intelectuală şi administrativă să rezolve dosare. Unul din motive ar fi că munca sistematică şi respectul faţă de lege nu au fost inventate acum de funcţionarii UE, ci provin dintr-o tradiţie de secole, rod al mentalităţii iudeo-creştine, în care serviciul public e menit să caute adevărul şi ordinea şi să lucreze cu bună credinţă la aplicarea legilor.
Directoratele generale ale Comisiei şi unităţile acestora sunt organizate cu cap. Experţii nu sunt schimbaţi după capriciile şefilor. Dacă sunt competenţi într-un domeniu, rămân în acel domeniu. Chiar dacă îşi schimbă poziţia, sunt consultaţi şi după aceea dacă se ştie că au expertiză într-un anumit dosar. Mulţi dintre experţii care se ocupă de România citesc sau chiar vorbesc limba română, poate deja dinainte de 2007. În multe unităţi lucrează români. Pe lângă acestea, legislaţia UE acoperă domenii foarte vaste, de la justiţie şi alimentaţia în şcoli la bunăstarea scroafelor. Aceste domenii sunt controlate şi orice stat UE trebuie să trimită rapoarte periodice, foarte cuprinzătoare (care sunt una din cauzele importante ale creşterii poverii administrative în ţările UE). În plus, detalii despre modul de aplicare a legislaţiei şi de organizare a activităţilor se trimit şi înaintea inspecţiilor. UE cere să cunoască situaţia actualizată şi nu ar trebui să ne mire că şi utilizează informaţiile pe care le are. Nu îi este deloc greu să înţeleagă bine un anumit eveniment, să verifice dacă o măsură respectă legea europeană şi nici să afle ce impertinenţe a mai spus vreun lider de la Bucureşti despre Barosso sau Merkel. Nu ar trebui să ne mire că UE şi-a făcut datoria, deşi reacţia noastră nu e chiar lipsită de motiv, având în vedere că de multe ori Occidentul, deşi este informat, înţelege greu ce se întâmplă la noi şi reacţionează cam ca nuca în perete.
În ce priveşte referendumul, mecanismele actuale au fost suficiente şi, după cum spunea Daniel Hannan, „ar fi o evoluţie foarte periculoasă dacă federaliştii europeni vor clădi pe baza acestei experienţe şi vor propune acum un mecanism permanent pentru a putea interfera în probleme interne. Într-un fel, ceea ce s-a tocmai s-a petrecut îţi arată ce poate fi obţinut acţionând simplu ca ţări suverane.”
Dacă unii sunt nemulţumiţi totuşi de rezultatul la limită al referendumului şi cred că ar trebui „mai multă UE”, îi invit să se gândească cum ar fi fost dacă electoratul a fi avut o şi mai redusă conştiinţa naţională (da, se poate, pentru a lăsa loc „nobilului ideal european”!) şi, evident, să nu repete prosteşte cifra de 7,5 milioane, care e rezultatul unui calcul în care ilegalităţile sunt luate drept fapte cinstite.
În plus, cine vrea „mai multă UE” trebuie să vadă dacă ce stă la baza acesteia este suficient de solid ca să poată susţine expandarea.
Isprăvile legate de referendum au speriat Vestul pentru că au încălcat grosolan normele UE, însă nu trebuie să uităm că, indiferent de poziţia UE, au rămas schimbate în rău conducerile IICCMER, Arhivelor Statului, Institutului de Statistică, ICR, că Mona Pivniceru e ministru şi se pregăteşte schimbarea lui Daniel Morar şi a Codruţei Kovesi şi, de ce nu, o nouă suspendare în noiembrie-decembrie, etc, etc. Este legitim să ne întrebăm dacă are UE suficientă autoritate pentru a se împotrivi unei acaparări sistematice a instituţiilor statului şi, în ultimă instanţă, relei voinţe? Din ce vedem până acum, UE poate fi eficientă în rolul de poliţist, pe termen scurt şi pentru cazuri flagrante, însă e indiferentă faţă de ceea ce Thomas Sowell numeşte „infrastructura morală a societăţii”.
Instituţiile UE nu trebuie să se pronunţe asupra valorilor morale, însă nu îşi pot permite să le dispreţuiască pentru că fără acestea îşi taie craca de sub picioare. Până acum flexibilitatea cu valorile morale nu a date rezultate. Aceasta a avut şi are implicaţii şi asupra domniei legii. În cazul recentelor mişcări ocupiste, simpatia unor politicieni şi a presei pentru vederile manifestanţilor a dus la aplicarea selectivă a legii. Ocupiştilor li s-au permis acţiuni pentru care alţi cetăţeni de rând ar fi trebuit să plătească amenzi şi despăgubiri. Ce concluzie morală au putut trage tinerii care au respectat legea şi şi-au văzut de carte când văzut că cei care au chiulit şi au încălcat regulile au fost lăudaţi şi mediatizaţi?
Tot febleţea pentru stânga revoluţionară a dus, însă cu consecinţe mult mai grave, la suspendarea justiţiei în cazul securiştilor şi torţionarilor. Aceştia au fost apăraţi, menajaţi, incluşi în dialog, caressés au sens du poil de politicieni, intelectuali şi presă, în timp ce victimele lor au fost menţinute la marginea societăţii unde au fost împinse când au ieşit din închisori, şi sunt încă şi acum prezentate ca nişte conţi de Monte Cristo, puternici şi răzbunători, care ne fac atmosfera irespirabilă şi păgubesc ţara.
Urmarea este prea evidentă ca să treacă neobservată: gaşca securiştilor nu a păşit morală şi constructivă pe calea reconcilierii şi a libertăţii aşa cum ni se profeţeşte de peste 20 de ani, ci a abuzat de creditul (de altfel, niciodată argumentat) care i s-a dat şi acum e mai bine înfiptă şi mai sigură pe sine. Nu doar că nu a renunţat la gândirea şi limba de lemn comunistă şi naţionalist-ceauşistă, ci între timp a învăţat să se folosească şi de relativismului postmodern. Astfel, Lotul Năstase este acum comparat cu loturile politice din anii ’50, cei care anchetează fraudele de la referendum sunt puşi în rând cu procurorii care au distrus ţărănimea şi agricultura prin colectivizare şi Ponta se plânge de securiştii din presa vestică! În faţa acestui spectacol politicienii europeni rămân bouche bée. Incapabili să facă judecăţi în plan moral, încă se mai miră de USL!
UE a înţeles repede că suntem neglijenţi faţă de ecosistemul plajei de la Sulina şi a fost gata să declanşeze eficient procedurile de penalizare. Nu a fost însă tot atât de promptă în a face legătura dintre ultimele evenimente, rolul de guru al USL pe care îl are stalinistul Iliescu, metodele securistului Voiculescu, genealogia comunistă şi aplecarea către penal a sprijinitorilor USL. Ca şi cum antemergătorii lor nu ar fi lucrat tot la fel, îmbinând penalul cu politicul timp de zeci de ani, şi ca şi cum n-ar fi fost de aşteptat ca o astfel de combinaţie să producă surprize.
Nu cumva alta ar fi fost situaţia dacă, după 1989, prima grijă a Bruxelles-ului ar fi fost respectul faţă de libertate şi proprietate pur şi simplu, în sensul cel mai ordinar şi fără adjective (adică repunerea în drepturi a victimelor şi retrocedarea bunurilor furate)? Sau dacă fiecare ambasador din UE ar fi vrut să fie mediatizat când a vizitat o închisoare comunistă măcar ca atunci când a participat la marşul gay? Şi dacă liderii europeni s-ar fi gândit şi la bătaia de joc a USL faţă de preţul cu care s-a plătit libertatea în România pe cât de mult au fost de şocaţi de nerespectarea principiilor instituţionale?
După cum spune tot T. Sowell, ne bucurăm de libertate şi de domnia legii nu pentru că le merităm, ci pentru că alţii înaintea noastră şi-au pus viaţa pentru a le apăra. Respectul pentru eroi, dreptul la proprietate, restabilirea adevărului după ce a domnit minciuna nu sunt cvadratura cercului. Trebuie să fie în sângele oricărui cetăţean şi al oricărei societăţi. Faptul că aceste valori sunt abordate alambicat şi că agresarea lor deranjează sau nu deranjează în funcţie de circumstanţe e un semn rău, care arată că UE nu apără destul infrastructura morală care a creat-o. Europa riscă să mute valorile europene de pe fundamentul fix al celor 10 porunci pe nisipurile mişcătoare ale teoriilor momentului, crezând că braţul său legislativ va fi suficient pentru evitarea derapajelor. Ce nu înţelege este că nu factorii coercitivi sunt primul garant al domniei legii, ci familia, şcoala şi comunitatea care păstrează şi transmit valorile fundamentale. Dezechilibrele de la acest nivel se repercutează asupra atitudinii întregii societăţi faţă de binele comun. Justiţia, poliţia, politicienii UE şi nici o altă forţă nu sunt echipate să facă faţă puterii pe care o pot căpăta răzvrătiţii şi sociopaţii. Neglijenţa faţă de valori se plăteşte scump şi nimeni nu trebuie să se mire dacă civilizaţia se dizolvă sub ochii noştri şi cuvintele sunt tot mai mult folosite exact în sensul opus înţelesului lor obişnuit. Politicienii închid ochii sau chiar cochetează cu astfel de atitudini îşi asumă o mare responsabilitate în barbarizarea societăţii.
Momentul actual a scos în evidenţă importanţa moralităţii în viaţa publică. El poate fi foarte rodnic dacă e folosit pentru a dezbate unele mecanisme care să apere mai eficient „litera legii şi spiritul comunităţii europene de valori” după cum sugera nu de mult Guido Westerwelle, însă nu în sensul creării unora noi, ci al aplicării celor vechi şi verificate de secole. Valorile iudeo-creştine nu au nevoie să fie reinventate sau plebiscitate. Pot fi promovate de oricine fără strategii complexe. Partea de electorat care are conştiinţă morală, are încă puterea de a schimba mentalităţile, iar trendul se poate schimba şi numai cu 2% din cetăţenii ţării.
Citiţi şi:
Călăreţul fără cap: Strategia 2020
Anti-anticomunismul Alinei Mungiu și România necurățată
Spre iertare. Pe drumul drept sau pe orice drum?
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
17 Comments
Daniel Francesco
7 September 2012In ceea ce priveste referendumul din 29 iulie, DNA a reusit sa devoaleze sistemul folosit de USL pentru frauda:
http://www.evz.ro/detalii/stir…..99830.html
Anca Cernea
7 September 2012Niciodată nu s-a pus problema lustrației și a decomunizării în legătură cu integrarea în UE a țărilor din Est. Adică, UE s-a făcut că nu vede ditamai elefănțoiul din cameră. A atras atenția asupra problemelor statului de drept și democrației, asupra corupției endemice, criminalității organizate, etc, de parcă nu ar fi știut toată lumea că acestea vin direct din comunism, din partidul comunist și din securitate. Că doar nu există mafie demnă de acest nume în Europa de Est care să nu aibă la baza securiști.
Și totuși, lustrația sau anticomuunismul nu au fost niciodată vreo prioritate pt UE. Dimpotrivă. Ce scandal au făcut când cu legea lustrației din Polonia! Ce se afera Cohn-Bendit în Parlamentul European, făcându-i în toate felurile pe frații Kaczynscy, asemuindu-i cu fasciștii și cu staliniștii, de ce? Pt că marele Bronisław Geremek trebuia și el să depună declarație, dacă a colaborat sau nu cu SB, și, se vede treaba, nu-i convenea să o depună!
Dar când socialistul spaniol Josep Borell, președinte al Parlamentului European, a refuzat minutul de reculegere în memoria victimelor de la Katyn, cerut de parlamentarii polonezi?
Dar în 2004, când Rocco Butiglione, candidat pentru postul de comisar UE pe justiție, a fost picat la audieri, pentru că, întrebat fiind dacă crede că homosexualitatea e un păcat, a spus că da, așa crede! Promovarea homosexualității este mult mai importantă pt UE decât lustrația. Creștinii practicanți, care, culmea! chiar cred, nu au ce căuta în Comisie. Dar comuniștii sunt mai mult decât bineveniți.
În aceeași Comisie, în 2004, a fost primit Kovacs Laszlo, lustrabilissim, omul lui Kadar, timp de mulți ani, în Republica Populară Ungară! Să ne închipuim însă ce i-ar face lui Viktor Orban, dacă, prin absurd, după ce își termină mandatul în Ungaria, s-ar gândi să candideze pt vreun post de comisar european…
calehari
7 September 2012Cele trei maimute fericite, care nu vad raul, nu-l aud si, din acest motiv, nu vorbesc despre el.
Anca Cernea
7 September 2012@ 3 Calehari
Da. Pentru că maimuțele au muște pe căciulile alea blănoase. Ar trebui lustrați și oficialii UE. Care a fost maoist, care a militat prin organizații pacifiste prosovietice, să-și pună măcar cenușă în cap (ca să plece muștele).
Mihaela Bărbuş
7 September 2012Nu se puteau lipsi de Laszlo Kovacs. Asa un cv mai rar! Dupa ce se dovedise lemn-tanase la audierile pentru postul de comisar pt energie, a fost numit comisar pt taxe si vami.
http://www.culturaldiplomacy.o…..zlo-Kovacs
Daniel Francesco
7 September 2012@3&4
Ocupatia lor de baza este scarpinatul si puricii, nu lustratia!
calehari
7 September 2012@4 Anca
Pe „Planeta Maimutelor” maimutele nu pot fi lustrate! Paul Berman spunea atat de bine: ” Europa este un loc care-l inventeaza pe Frankenstein, dar nu-l demonteaza”.
Anca Cernea
7 September 2012@ 6 Francesco. Exact. Altfel spus, se ocupă de scărpinat și de purici, dar nu bagă în seamă elefantul puricos din încăpere, care, pe deasupra, e nervos și se scutură, umplând spațiul de mii și mii de purici, și constituind principala sursă de puricime UE.
@7 Calehari. Maimuțele nu pot fi lustrate, dar pot fi promovate, dacă sunt suficient de mari. În 2006, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol PSOE a introdus un proiect de lege, pentru ca maimuțele mari (ce o fi și cu discriminarea asta?) să se bucure de drepturi civile. Lumea a râs, a făcut mișto, nu era pregătită – mai trebuie educată. Socialiștii și-au retras proiectul din Cortes, dar sunt sigură că se va reveni cumva cu el. În Parlamentul European cred că deja poate să treacă.
Pataphyl
7 September 2012Anca, la noi maimuțele pot ajunge prim-ministru, dacă „imită” bine! ????
Florina B.
7 September 2012Ia uite! Barosso se da mare ca in urma actiunilor UE si ale Comisiei Europene a fost posibila evitarea „schimbarilor nedemocratice” si „reinstaurarea statului de drept” in Romania.
http://www.hotnews.ro/stiri-po…..omania.htm
Nu in urma actiunilor UE, ci in urma votului prostimii pe care el nu o observa si care, chiar in conditii de mare hotie, a facut ce trebuia.
UE lucreaza de ani de zile bine mersi cu toate figurile pestrite, nu i-a pasat cati si de ce o parte din ei sunt puscariabili si a fost luata din oala din cauza liber schimbismului sau moral.
E ok ca si-a facut datoria, insa parca nu as spune ca avut ea rolul decisiv. Basescu si electoratul au avut rolul decisiv.
(Si sa nu zicem hop pana nu am sarit, pt ca deunazi vocea pacatoasei adevarul sau graind, remarca ca pe o noutate reperele de politica externa ale lui Basescu si concluziona ca:
discursul președintelui Traian Băsescu este important, dar nu neapărat definitoriu, pentru politica externă a României în următoarele luni. Posibil ca necesara clarificare a politicii externe a României să urmeze abia după alegerile parlamentare din iarnă, după constituirea majorității parlamentare și numirea unui nou guvern. Rămâne însă evident faptul că președintele Traian Băsescu este loial până la capăt, uneori chiar și împotriva evidențelor, calității sale de ”pion” balcanic al intereselor euroatlantice. Care vor fi beneficiile sau pierderile generate pentru români de această intransigentă poziție, rămâne de văzut.
http://romanian.ruvr.ru/2012_09_06/87410277/ )
vida clara
7 September 2012Europa ne da, dar nu baga si in traista.
Deocamdata Europa nu este o tara ci un inceput de „state unite”.
Nu au de ce, si nici drept nu au, sa vina sa ne scoata noua gunoaiele de pe sub presurile unde noi ni le bagam.
Ca in orice asociatie de locatari, ma rog, daca iese vreun miros, oaresce zgomote produse de vreo violenta in familie, atunci normal ca vine
vreunul din oamenii sanatosi, ciocane la usa si se face a intreba vecinul: „Auzi vecine, razbate o ciudatenie de comportament de pe partea asta
a blocului. Te rugam ca daca auzi ceva sa ne dai o mana da ajutor sa identificam de pe unde vine…etc.
Un alt comportament al UE, sau al SUA, un alt mesaj transmis, altfel ar fi purtat valurile. Una e sa-i sufle vantul unei corabii dinspre pupa si alta
e sa ii sufle din prova.
Una peste alta tot efortul, orice picatura, venita de oriunde a venit, ne-a scoa din rahat.
UE conlucreaza cu orice „figura pestrita” cata vreme asta vine pe filiera electorala. UE nu se poate substitui electoratului, iar electoratul este
doar cum e si nu altfel. Norocul nostru ca PPE e destul de viguros iar socialismul european, desi poarta aceeasi denumire e o alta poveste decat
socialismul mioritic.
Mai avem mult de catarat in alpinismul asta pana sa ajungem pe platforma democratica (precum SUA) unde desi partidul democrat reprezinta la
ei stanga iar republicanii, dreapta, ca doi boi care trag la o aceeasi caruta (normal ca unul e in stanga, iar celalalt in dreapta) dar caruta lor
e mult mai la dreapta „caii de mijloc” in comparatie cu a noastra care merge pe extremitatea stanga a „auto-dromului.
Florina B.
7 September 2012La linkul din mesajul @10 Barosso spune:
Avem discursul despre ‘mai multa Europa’, dar este nevoie si de o Europa mai buna, o Europa bazata pe valori. Si de aceea, de exemplu, este de o importanta decisiva ca in UE toate tarile membre sa respecte statul de drept si valorile democratice ale unei societati pluraliste si libere. Tocmai de aceea vreau sa spun ca sunt foarte bucuros si mandru de rolul pe care Uniunea Europeana si Comisia Europeana il joaca in problemele aparute in Romania.
Din pasajul de mai sus se vede ca Barosso recunoaste ca in situatii de criza sunt in joc valorile, nu doar legislatia.
Problema e ca Barosso si UE nu sunt suficient de credibili ref. la fundamentele valorilor si la aplicarea acestora.
E excelent ca au dat o mana de ajutor. De aia sunt platiti si de aia autoritatile nationale (din taxele noastre) cheltuiesc timp si forta de munca pt ca sa trimita informatii. De aia exista diplomatie si presa.
Nu cred ca UE a avut un rol decisiv, ci unul auxiliar.
Acest site sustine tocmai ca daca se aplica valorile fundamentale societatile sunt mai sanatoase, deci nu au nevoie de interventia Bruxellesului, Europa isi manifesta mai bine identitatea si se apara mai bine de agresori (interni sau externi).
ioana h
7 September 2012Hm…din pacate foarte mult mai avem…Moralitate in politica….Principii…Valori…..Deocamdata eu m-as multumi si daca UE, contrar atitudinii pre-aderare ( foarte toleranta in problema statului de drept, justitiei si economiei de piata din Romania) ar spune in sfarsit lucrurilor pe nume, asa cum sunt ( ca ambele, si statul de drept si justitia sunt firave , ca fara ele sufletul economie de piata, si ca ambele probleme au aceeasi cauza – statul mafiot, ca la noi nici macar nu putem vorbi de politici, ideologii de dreapta/stanga, etc – iar in vara au fost facute, de actualii guvernanti, aproape praf). Nu stiu daca „diplomatia” le va permite. Nu stiu daca le da mana sa recunoasca faptul ca asta se intampla mai ales in fostele tari comuniste ( cata vreme n-au chef sa condamne public comunismul, desi sunt invitati de niste ani). Asta ar fi adevarata moralitate in politica. Si la nivel european, si la noi. Intre timp…noi avem de dus aici, local, inainte de razboaiele ideologice, unele mult mai simple, dar esentiale:
http://ihincu.wordpress.com/20…..e-a-dream/
Pana atunci…
Pataphyl
7 September 2012@Ioana Hâncu
Superb articolul, felicitări!
emil borcean
7 September 2012Salut Ioana. Inteleg ca te intereseaza subiectul UE. Daca poti, fa rost de aceasta carte (istoria UE dintr-o perspectiva britanica, dar instructiva si pentru publicul roman). Titlul suna a teoria conspiratiei, dar e un gimmick de marketing: cartea e solid documentata.
Great Deception: The Secret History of the European Union
Mihaela Bărbuş
7 September 2012Cred ca nu e vorba de o ideologie vs alta, ci de ideologie vs mostenirea iudeo-crestina.
Domnia legii s-a instalat dupa ce societatile au inceput sa traiasca dupa cele zece porunci. Adica se aplica cele 10 porunci si pe urma se instaleaza domnia legii. Asa e si la Bruxelles (unde legea e una pt toata lumea; nu se aplica si sharia deocamdata). In cartierele in care lumea inca mai retine comportamentul bazat pe cele 10 porunci e liniste si curat. In cartierele populate de oameni care nu au trecut pe langa o societate bazata pe cele 10 porunci se arunca hartii pe jos, se aude muzica tare din masini si din magazine si criminalitatea e mare. (Chiar daca aceste cartiere par a fi segregate rasial, nu este asa daca te uiti cu atentie. Diferenta nu e la rasa, ci la acceptarea valorilor)
darie
7 September 2012Jalnic , toti suntem profeti ,stim putin dar profetim mult si dramatic crezand ca lumea Incepe cu noi si este facuta dupa chipulsi asemanarea noastra.