De câteva luni, nu trece măcar o zi, fără ca cel puțin un ziar, o televiziune sau un site de știri de pe planeta Pământ să nu ofere o informația despre Julian Assange. Australianul, acuzat de viol, în conformitate cu legislația suedeză, a devenit, subit, unul dintre eroii în viață ai mișcării socialiste, comuniste sau chiar a anarhiștilor, care militează pentru dispariția statului. Reținerea lui Assange a fost plânsă de un cor planetar, din care nu au lipsit Michael Moore, Vladimir Putin sau Costi Rogozanu.

Evident, presa a participat promt la construirea mitului Assange, devenit, peste noapte, întruchiparea unui Robin Hood modern ce luptă cu imperialismul reprezentat de Statele Unite. Presa de stânga a vărsat fluvii de lacrimi, însă nu a uitat să arate cu degetul către guvernele occidentale ”mincinoase”, care ar încerca să ascundă sub preș ”marile” dezvăluiri wikileaks. ”Marele Satan” trebuie demonizat cu orice preț, chiar dacă, cea mai importantă dezvăluire a wikileaks este că, de fapt, Statele Unite duc ”pe ascuns”, exact aceeași politică pe care o duc și la nivel declarativ. Da, în documentele wikileaks, Iranul, Coreea de Nord sau Siria sunt un pericol pentru securitatea globală. Dar, oare, nu știam asta? Da, în documentele wikileaks Rusia este un stat mafiot controlat de la Kremlin. Dar, oare, nu știam asta? Da, în documentele wikileaks, România domnilor Iliescu și Năstase este ”un stat sălbatic”. Dar, oare, nu am trăit asta?

Ernest Vardanean

În același timp însă, un jurnalist moldovean, Ernest Vardanean, este condamnat la 15 ani de închisoare, pentru ”spionaj” în favoarea Republicii Moldova. Condamnarea a venit din partea unui tribunal invizibil, ce aparține unei țări care nu există: Transnistria. În decizia judecătorilor se vorbește, se pare, despre un ”regim sever” de ispășire a pedepsei. Avocatul de la Chișinău al jurnalistului nu a reușit nici până astăzi să ia legătura cu Vardanean și nu a primit nici măcar motivația oficială. La proces, desfășurat cu ușile închise, Vardanean nu a beneficiat nici măcar de asistență juridică. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat acolo, nimeni nu cunoaște dosarul și nici măcar acuzațiile și încadrarea nu sunt foarte clare. Dacă alde Moore sau Rogozanu ar dori să afle cum se desfășura un proces stalinist, îi rugăm să vizite Transnistria. Vor descoperi toate ingredientele unui sistem judiciar aflat el însuși în afara legii, și a cărui verdicte sunt dictate de gașca de mafioți ce conduce regiunea separatistă.

Coșmarul familiei Vardanean – jurnalistul este căsătorit și are doi copii- a început în seara de 7 aprilie 2010, când Ernest a fost ridicat din fața casei, în momentul în care se întorcea de la plimbare, cu fetița sa de nouă luni. Odată închis, jurnalistul moldovean nu a avut dreptul să fie reprezentat de un avocat ci i s-a oferit unul din oficiu.
Arestarea jurnalistului a fost urmată de o serie de comunicate din partea organizațiilor non-guvernamentale de la Chișinău sau de la București. Pe plan politic, ambasada SUA la Chișinău, OSCE sau chiar o serie de membri ai Parlamentului European au început o puternică activitate epistolară. În PE au existat chiar o serie de interpelări, depuse de Traian Ungureanu, Monica Macovei și Cristi Preda.

Acum, la câteva luni de la arestarea lui Vardanean și la doar câteva zile de la sentința ilegală, asistăm neputincioși nu doar la eșecul politicilor Uniunii Europene în Europa de est, dar chiar și la eșecul sistemului internațional. Da, în Europa există oameni judecați și condamnați pentru acuzații fictive, de regimuri criminale, fără ca nicio structură de securitate să poată acționa. Dar asta nu îi interesează pe fanii wikileaks. Pe de altă parte, poveștile spuse pe nerăsuflate de răsuflați mediocri ai unor organizații precum Transparency International, își găsesc un auditoriu doar în democrațiile occidentale, și doar în cazul teroriștilor cărora nu li se respectă drepturile civile, nu însă și la granița de est a Uniunii Europene, în Rusia, China sau în regimurile despotice africane.

La Tiraspol, o soție tocmai a aflat că soțul său a fost condamnat la 15 ani de închisoare, timp în care ea rămâne singură să își crească cei doi copii minori. În același timp, Assange privește liniștit din conacul pus la dispoziție de un prieten, cum toată lumea bună acuză democrațiile occidentale de complot. Dacă ar putea privi măcar o clipă, peste gardul ideologic în care s-au baricadat singuri, și ar lepăda tricourile cu Che Guevara, activiștii Transparency International ar cere, poate, un conac și pentru Vardanean. Până atunci, Putin, Moore sau Rogozanu vor răsufla mulțumiți: satul global începe să semene, din ce în ce mai mult, cu idealul lor despre lume.