FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Un electorat captiv?

De la revoluție până în prezent PSD-ul a dominat, de cele mai multe ori, scena politică de la noi. El continuă să o facă și în prezent și există posibilitatea ca și pe viitor să aibă un rol deloc neglijabil în ceea ce privește viitorul acestei țări. Cu toate că opoziția a reușit de câteva ori să învingă acest partid, per ansamblu, PSD-ul s-a aflat de cele mai multe ori la guvernare și nu în opoziție. Pe ce anume se sprijină acest partid?

Fără urmă de îndoială, PSD-ul este susținut de un electorat destul de numeros, electorat de toate vârstele și din toate categoriile sociale… Care sunt caracteristicile acestui electorat? Ce anume îl determină pe acei oameni să rămână fideli unui astfel de partid?

Indiscutabil există anumite grupuri sociale și anumite grupuri de vârstă ce votează cu predilecție acest partid. Astfel mulți dintre pensionari, bugetari de toate vârstele, asistați social cât și oportuniști de toate felurile votează cu PSD-ul. Haideți să analizăm puțin acest bazin electoral.

Pensionarii sunt una dintre principalele grupe ce susțin un partid de genul PSD-ului. Este important să înțelegem de ce anume o fac. Mulți dintre ei au fost bugetari lucrând toată viața la firme de stat, pe când alții au lucrat atât la stat cât și la privat. Ei s-au format însă într-un regim totalitar. Au înțeles că statul este cel ce dă precum tot statul poate fi și cel ce ia, că ei sunt la mila sau bunăvoința statului. Ei nu văd statul că ar trebui să slujească individul, ci le este foarte clar, implicit, că individual trebuie să servească statului.
Oricât de mare sau de mică pensie ar avea se simt nedreptățiți și vor mai mult. Aflându-se la o vârstă mai înaintată nu mai pot interioriza schimbările din societate, aceasta făcându-i să se simtă inutili, dați la o parte, depășiți pe toate planurile de către noile generații. Aceasta îi face să se simtă frustrați și mai ales vulnerabili, fiindu-le teamă să nu piardă (sau să nu li se diminueze) pensiuța. Un partid care va profita de fricile și de frustrările lor, de faptul că ei stau cu fața spre trecut și nu spre viitor, va putea să îi câștige pe foarte mulți de partea sa.

Tot la această categorie, dar într-un grup aparte, am putea include și pensiile speciale ale politicienilor, falșilor revoluționari, fostelor cadre din conducerea firmelor de stat, a celor din cadrul armatei, poliției și securității. Este de la sine înțeles interesul acestui grup pentru un partid ce nu doar că menține, dar și mărește aceste pensii ce orișicum sunt nejustificat de mari.

Bugetarii sunt o altă categorie predispusă să voteze un partid ce promite să adopte niște măsuri populiste. Mulți bugetari lucrează în companii de stat ce dețin un monopol pe piața noastră.

O astfel de companie de stat ce deține monopolul este un rău pentru aproape toată lumea. Oferă servicii proaste, nefiind în pericol să piardă prea mulți clienți, întrucât nu există o alternativă la serviciile ei. Fiind în siguranță, nu are de ce să se modernizeze sau să se updateze. La rândul lor cei ce lucrează la o astfel de companie mamut deținută de stat nu au nici un motiv și nici un interes să se implice în serviciul lor. Oricum la finalul anului vine „recapitalizarea” deoarece statul are o față umană.

O astfel de firmă este doar utilă din punct de vedere politic. Funcțiile de conducere, după fiecare ciclu electoral, vor fi date pe criterii politice. Pozițiile de conducere, fiind un loc călduț și bine plătit, singura calitate pentru a ocupa un astfel de post fiind aceea de a fi membru de partid, competența nu contează. Conducerea fiind numită de partid, întocmai cum erau domnitorii fanarioți numiți de către sultan, este conștientă că se află acolo pe o perioadă limitată de timp, timp de care va profita la maxim. Conducerea face parte dintr-o structură piramidală, astfel, de multe ori, directorii sunt umili față de conducerea partidului, dar zmei față de proprii subalterni, de parcă deținerea acelei funcții ar privi-o ca fiind ceva de drept divin.

Angajatul simplu nu poate fi decât dezinteresat, plictisit, deprimat și nu se poate simți decât profund nedreptățit de către sistem. Având o nemulțumire cronică, tot ceea ce îl interesează este să se prefacă că muncește, să treacă timpul și să poată ieși liniștit la pensie. Nu se simte responsabil pentru nimic. Orice neajuns legat de serviciile pe care el le prestează nu este vina lui, ci a sistemului. Clienții nu sunt priviți ca fiind o potențială sursă de venit și, deci, de bunăstare, ci un rău necesar de care e bine să scapi cu o cât mai mică implicare posibilă. Uneori o banală conversație cu un client poate fi ceva obositor, ceva ce este cel mai bine de evitat mai ales că „clienții” sunt foarte obraznici și cred că au drepturi. Indiferent dacă se poartă rău sau bine salariul lor este la fel, așa ca de ce să se străduiască.

Acest tip de angajat este, însă, nefericitul prizonier al unui sistem bolnav, într-un joc în care ambii cred că au ceva de câștigat dar, de fapt, nu fac decât să piardă împreună. Un astfel de individ va fi urmărit de teama de a nu-și pierde locul de muncă. Știind că nu are prea multe calificări este demotivat să încerce alt job, de pildă la un privat, dar trăiește de asemenea cu o veșnică nemulțumire, considerându-se nedreptățit, având certitudinea că muncește mult prea mult și câștigă mult prea puțin, totuși fiindu-i în același timp teamă să nu piardă puținul pe care îl are.

Dacă ar fi să aruncăm o privire și asupra altor tipuri de bugetari situația nu este cu mult diferită. Indiferent că sunt funcționari publici, că lucrează în învățământ sau în sistemul de sănătate cu toții sunt prinși în aceași poveste nefericită. De pildă, cadrele didactice sunt nemulțumite de salar, nu sunt motivate să lucreze la clasă, indiferent de performanța copiilor salarul este același. Promovarea în cadrul sistemului de învățământ, de la un anumit nivel în sus, nu se mai poate face fără ajutor politic. Funcțiile de conducere în inspectorat și în școli sunt, de cele mai multe ori, date nu pe merit ci pe afinități de partid. Fiind bugetari modificările salariale depind de bunăvoința stăpânilor de la guvernare, lucru știut de către cadrele didactice, astfel unii dintre ei uitându-se în mod egoist doar la proprile interese pe termen scurt, sunt dispuși să își dea votul unui partid ce promite mărirea salarilor.

Asistații social sunt o altă categorie socială predispusă să voteze masiv un partid cu trăsături populist-totalitare condus în mod autoritar de către o mână de fier. Această categorie poate fi subîmpărțită în mai multe grupe. O parte dintre ei sunt oameni de bună credință ce chiar au nevoie de ajutorul social. Unii dintre ei sunt bolnavi și nu mai pot să muncească, alții cu toate că își caută, nu pot găsi un job în timp util, alții sunt într-o periadă de recalificare…

O altă parte nu fac altceva decât să paraziteze sistemul, nevrând să lucreze, preferând alcoolul în locul muncii, rotunjindu-și venitul cu mici șmecherii sau găinari sau pur și simplu muncind la negru și luând în același timp și ajutorul social. Din comoditate și lene nici nu încearcă să profite de posibilitatea de a lucra în alt oraș sau în altă țară ci, veșnic nemulțumiți, așteaptă ca statul să le dea totul, ei nefiind dispuși să facă ceva în schimb. De pildă, în unele localități nu puțini indivizi așteaptă ca inclusiv drumul din centrul satului să îl deszăpezească autoritățile. Unii dintre ei având o educație mai precară sunt o victimă ușoară a mașinii de propagandă a oricărui partid ce este dispus să îi cumpere prin intermediul unor pomeni electorale combinate cu promisiuni utopice.

O altă categorie, mai aparte, ce va fi dispusă să voteze un partid de genul PSD-ului este formată de un amestec de oportuniști și de profitori lipsiți de orice scrupul ce vânează locurile călduțe din cadrul sistemului. Statul partid este cel ce le aruncă un os, este cel ce le dă o poziție de putere și de influență. Nu vreau nici pe departe să afirm prin aceasta că toți cei ce lucrează pe o poziție de conducere în sistem sunt oportuniști și profitori, ci doar o anumită parte dintre cei numiți politic în aceste funcții se încadrează în această categorie.
Ei au în mod indubitabil unele beneficii concrete de pe urma puterii, începând cu funcții de conducere în diversele companii bugetare sau în aparatul de stat, posturi ce nu le-ar fi putut lua niciodată printr-un concurs… Ocupându-le datorită partidului vor fi obedienți față de derapajele formațiunii, având capul plecat față de ierarhia din partid. Mai sunt și acei oameni de afaceri ce căpușează firmele de stat și beneficiază de contracte preferențiale sau exclusive pe anumite domenii. Nu în ultimul rând sunt mari șpăgari din preajma parlamentului și al guvernului ce își primesc partea din orice contract va semna Statul Român.

Cu toate că astfel au acumulat o considerabilă bunăstare, ei sunt capabili să își vadă propriul interes doar pe termen scurt, astfel sunt dispuși să pună umărul la scoaterea țării din UE și la instaurarea unei dictaturi. Ceea ce ei nu realizează însă este că acest lucru ar fi în dezavantajul lor pe termen mediu și lung. Proprietățile acumulate de ei s-ar devaloriza teribil, iar întreaga avere strânsă într-o economie ce merge în cap nu mai are prea mare valoare. De pildă, dacă vom ajunge ca Venezuela toată strădania lor de a acumula bunuri și proprietăți se va dovedi a fi fost aproape inutilă. Degeaba ai făcut avere în Venezuela, căci proprietățile, afacerile și firmele tale de acolo acum nu mai prea au nici o valoare. Pe lângă aceasta mai și ești la cheremul arbitral al unui lider maxim paranoic și rupt de realitate.

Concluzie 1:
PSD-ul este susținut de un bazin electoral destul de numeros. Partidul, în special sub actuala conducere, face tot posibilul să țină prizonier acest electorat, face tot posibilul să își cultive, mențină și mulțumească cu precădere acest bazin electoral. Discursul partidului, cu toate promisiunile și cu toate măsurile lui populiste se adresează, în primul rând, propriului electorat. De asemenea, măsurile pe care le iau sau nu le iau sunt de asemenea dedicate cu predilecție aceluiași bazin electoral.

Pentru partid este foarte important ca acești oameni să depindă în continuare de stat, de pomeni electorale, în consecință trebuie să fie și mai ales să rămână săraci și dezinformați. Astfel nu are rost ca în zonele cu electorat PSD-ist să facă autostrăzi, să permită investiții străine, să lase să se dezvolte sistemul privat, să lase oamenii să facă bani altfel decât prin intermediul sistemului controlat de partid. Partidul a înțeles că nu are rost oricum să depolitizezi ocuparea posturilor de conducere în sistemul de stat, căci trebuie să poți să împarți favoruri, nu are rost să atragi fonduri Europene pentru că sunt greu de piratat, cu alte cuvinte partidul stat este interesat să își mențină monopolul. Cel mai rău lucru pentru partid este un electorat educat și imun față de ajutoare de stat și pomeni electorale, adică un electorat angajat pe un salar decent în domeniul privat.

Partidul are însă nevoie de un electorat vulnerabil, unde poate exploata cu ușurință frica și frustrarea lui, făcându-i promisiuni populiste, nesustenabile pe termen lung, căutând vinovați imaginari pentru nemulțumirile lui, abătându-i atenția spre alte ,,probleme” și profitând din 4 în 4 ani de votul lui. Frica sistemului este tocmai ca acest tip de electorat prizonier să scape, de aceea nu va face nimic pentru el, în afară de promisiuni…, și astfel cercul vicios se propagă de la o generație la alta.

Concluzie 2:
Cea mai mare parte a acestui electorat este format din oameni de bună credință. Mulți dintre acești votanți sunt patrioți, prețuind biserica, școala, armata, ținând la tradiție și la familie, dorind în mod sincer un stat drept și o justiție care să îi pedepsească pe cei ce fură. Dacă ar fi să îi lăsăm la o parte pe nostalgicii comuniști și ceaușiști și de asemenea pe filoruși, cea mai consistentă parte din acest electorat este proeuropean și pro-NATO. De asemenea, majoritatea covârșitoare a acestui bazin electoral nu se numără printre adepții avortului, eutanasiei sau a legalizării căsătoriei dintre homosexuali. Majoritatea acestor oameni țin la tradițiile satului românesc și nu privesc cu ochi buni actuala înstrăinare a terenului agricol și sunt de asemenea împotrivă defrișărilor masive.

Marea problemă cu acest bazin electoral este însă inducerea lui în eroare, înșelarea bunei credințe a acestor oameni de către politicieni și de către ziarele și televiziunile aservite sistemului. Astfel diverși oameni politici se erijază în patrioți, în iubitori de biserică, de armată, de familie, de dreptate și de justiție socială, iar majoritatea membrilor acestui bazin electoral sunt incapabili să descopere impostura din tot acest spectacol orchestrat cu singurul scop de a le lua votul.

De asemenea, o vină deloc neglijabilă o poartă și opoziția. Oare ce alternativă reală a fost ea în stare să dea acestui bazin electoral? O opoziție ce măcar în cea mai mare parte, declarativ, se revendică a fi de dreapta, nu a fost de multe ori capabilă nici măcar să își mobilizeze propriul electorat, darămite să mai și ajungă la bazinul electoral al PSD-ului. Pe de altă parte, atunci când a avut interes, PSD-ul a fost capabil dealungul timpului să mimeze un discurs de dreaptă pe anumite paliere.

Acest bazin electoral se poate diminua doar scăpându-i sau ajutându-i pe cât mai mulți să scape din ghearele sărăciei și a dezinformării, prin niște măsuri de stimulare a dezvoltării economiei. Dar aceasta nu este suficient. Pentru a lua niște măsuri sănătoase, opoziția trebuie să poată ajunge la putere. Nimic nu se va putea schimba dacă în prealabil opoziția nu își va fi mobilizat și motivat suficient propriul electorat. Va fi oare actuala opoziție capabilă să facă acest lucru? De răspunsul la această întrebare atârnă viitorul României.

Silviu Buzan

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

ILD Contributor

ILD Contributor

4 Comments

  1. […] Pentru tot articolul dati click aici. […]

  2. priscornic mihai
    20 February 2019

    În concluzie bazinul electoral cuprinde conservatori perimați ce nu pot accesa cu aceeași abilitate un smartfon,cum un tânăr posesor al câtorva diplome cumpărate pe banii conservatorului părinte ce a trecut de la carnetul roșu de partid cu ajutorul căruia făcea cumpărături în magazine specializate,la carnetul de capitalist de mahala cu principii liberale înțelese doar atât cât să-l proiacteze într-o poziție de avantaj.Practic un oportunist ce își educă copii după aceleași principii de morală și patriotism de curte cu care el a crescut.Să înțeleg deasemenea că spargerea monopolului social democrat nu este posibil dat fiind intruziunea manipulatorie a televiziunilor aservite puterii,bun și televiziunile aservite opoziției sunt cele obiective?Cele ce prin formatorii de opinie gen B.R.(doar un ex.),formatori ce au în sintaxă mai multe înjurături decât un salahor pesedist acționar la ciuma roșie,deci ele ar trebui vizionate zi și noapte,doar,doar o să-i intre în cap acestuia,salahorului,să înjure pe limba libertății naționale.Îmi aduc aminte că în armata mea,făcută la un detașament de muncă,în fapt de redisciplinizare prin muncă și prin lecții politice,aceleași în fiecare zi,mai dese decât emisiunile cu caracter politic de astăzi se încerca același lucru.Nu prea au ajutat,lecțiile acelea,așa cum nici politica de trâmbițată astăzi de televiziuni,ori altfel de media.Bazinul ăla mare despre care faci vorbire și din care PSD-ul își racolează electoratul,nu prea mai ascultă cuvinte,unele,multe poate,după cum spui,nici nu le pricepe,ci simte realitatea faptelor,de la micii și căldarea de plastic,la câțiva bănuți la pensie.Nu împărtăsec ei sărmanii,cum tineretul foarte cult al zilelor noastre,mult asemănător celui stigmatizat de poetul nostru național în “Ai noștri tineri…”.Mai ales când în respectivul bazin pătrunde câte un oportunist de prin opoziție și colorează apa în jurul lui.Asta e dragilor,fără a ne ascunde după cuvinte,principii și înjurături,țara asta are un electorat de stânga,cu voință democrată,nefavorabil unui capitalism ale cărui valori se vând în supermarketuri și ale căror lideri sunt nevăzuții șefi de carteluri.Am simțit a da o replică articolului,doar pentru că prea mulți actuali textieri cânta o melodie,fără note,după ureche, despre binefacerile tuturor alianțelor,și politicilor ce sprijină alianțe,ce nu fac altceva decât a demonstra cum guvernanții diferitelor timpuri au ales în detrimentul țării,dar în interesul propriu.

  3. Dorin
    20 February 2019

    Sau, în alți termeni, este vorba de una dintre grelele moșteniri comuniste – generații care au integrat prea adânc sistemul de „valori” bolșevic-rusești, un balast mental imposibil de eliminat într-o perioadă de tranziție care prin definiție cere suplețe de toate genurile…

    Oferta electorală alternativă a fost în general derizorie, nici nu a necesitat un efort de combatere prea aplicat…Mă mir doar că, după aceste decenii dintre 1945 și 1990 , rezultatele fsn-pdsr-psd nu sunt și mai consistente !!

    Se mai poate discuta despre comparațiile cu celelalte națiuni din „lagărul rusesc” (greater ussr…), în urma cărora s-ar putea evidenția câteva aspecte suficient de triste:
    Lipsa activismului Bisericii ortodoxe în favoarea LIBERTĂȚILOR CIVICE, CARE SUNT LEGATE DE LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ !!
    Lipsa implicării intelectualilor în ridicare nivelului de civilitate al concetățenilor…
    Lipsa de apetență a oamenilor „de rând” pentru informare corectă – deși existau radiourile Europa Liberă / Vocea Americii / BBC, etc.

  4. Dorin
    20 February 2019

    pt. 2//

    Textul matale pute de la mare distanță a exact bazinul roșu de care vorbești !!!
    De mândră mirare este cum de nu înțelegi nimic din ce se întâmplă în țara în care te-ai născut ???

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *