„Spre deosebire de dreapta, care are idei puţine dar fixe, stînga are idei multe, variate şi este într-un continuu proces creativ.”
Vasile Ernu

Cu mai bine de o lună în urmă, pornind de la ideea unei aşa-zise supărări pe Alin Fumurescu, Vasile Ernu se angaja într-un text construit aglutinat prin repetări şi divagaţii la creionarea unui mesaj al stângii româneşti CriticAtac. Puternic sponsorizată atât de Fundaţia Ebert cât şi de donatori al căror nume nu s-a dorit a fi făcut public, CriticAtac este în viziunea lui Ernu o platformă de presiune asupra tuturor partidelor, arogându-şi supervizarea politicului în virtutea unei autoproclamate superiorităţi. Ideea e simplă: treburile merg prost în ţară mai ales din cauza dreptei care conduce prin PDL dar şi din cauza stângii PSD plus PNL care a neglijat unele mesaje ale radicalilor marxişti şi progresişti de toate nuanţele. Dacă pentru partide CriticAtac se vrea a fi cenzorul şef, lucrurile se complică pe terenul vast al vieţii intelectuale. Aflaţi în off limits-ul agorei, intelectualii criticatacanţi se răfuiesc şi ei cum pot cu cei aflaţi la dreaptă spectrului politic şi mai ales cu aceia care refuză să tacă în faţa contrarevoluţiei media de stânga. Pentru Ernu şi cei din anturajul său imediat, unii intelectuali de dreapta se fac vinovaţi că în ultima vreme s-au aşezat încoloanădreaptă – aluzie transparentă la situl Înliniedreaptă.net -, sprijinind prin reputaţia lor un blog care publică doar texte care altfel „ar exista doar în mîzga lor, în mediul lor obtuz”.

Vasile Ernu este un îndrăgostit de enigmistica cu soluţii de-a gata, oferite pe tavă doritorilor. El este mai transparent decât un Borsec decarbonatat şi o ştie, nu vrea să se ascundă. Face generalizări, se învârte în jurul cozii ca o morişcă de vânt cocoţată pe Kremlinul kaghebo-FSB-ist, dar se referă la un singur intelectual de dreapta, la Vladimir Tismăneanu. Înliniedreaptă.net reiese uşor din “încoloanădreaptă” şi la fel de uşor se deduce şi numele lui Tismăneanu din sintagme de genul ”dragii noştri intelectuali care au uitat să mai citeze din Hannah Arendt” sau pentru că organizează ”memorialul durerii dreptei la hoteluri de 5 stele”, o altă drăgălăşenie intonată la fel de des de criticatacanţi ca şi Internaţionala de tatucul Stalin. Adică de strămoşul lor renegat.

Aprecierile lui Vasile Ernu adresate autorilor de pe situl Înliniedreapta.net nu se opresc la deja-obişnuitele acuzaţii de fundamentalism pe care nu le probează în niciun fel. Este şi asta o meteahnă stalinistă a stângii noastre caviar, aceea de a pune etichete acuzatoare fără a produce probe. Se spune ca nepoţii semăna mai mult cu unii dintre bunici decât cu părinţii, aşa şi cu trupa Rogozanu-Ernu, care repetă pe hârtie ceea ce tovarăşii conduşi de Stalin au făcut în anii epurărilor din Soviete. Întrucât acuzaţiile de fundamentalism nu-i ajung lui Vasile Ernu, el a mai inventat una: că am produce texte de tip vadimist, că noi am scrie „ca în revista România Mare, cu mici nuanţe”. Inutil să mai spunem că Vasile Ernu reia cu obstinaţie acuzaţiile anti-Tismăneanu ale antemergătorului Vadim Tudor. Noul denunţător al lui Tismăneanu îşi descarcă furia declanşată de atacul asupra CriticAtac venit din partea amicului de idei Alin Fumurescu în aceiaşi termeni pe care îi foloseşte la adresa noastră eminentul intelectual de stânga-dreapta de la Indiana University-Bloomington. Înliniedreapta.net este nici mai mult nici mai puţin decât o platformă unde scriu cu o „virulenţă anonimă” nişte ”indivizi greu de clasat”, care formează un „grup fundamentalist”.

Acum să revenim la citatul-motto al acestei postări. Este a două idee fanion a articolului lui Vasile Ernu pe lângă „dezvăluirea” că situl CriticAtac se vrea a fi instanţa supremă a României secolului 21. Făcând comparaţii cu o structură militară, corpul generalilor lui Vasile Ernu este format din colaboratorii săi selectaţi pentru a produce articole pe CriticAtac, iar armata, soldaţii de rând ar proveni din rândul defavorizaţilor de tot soiul produşi de politica „fascismului social” dusă de guvernanţii actuali. Nemulţumiţi de toate felurile, uniţi-vă! Acesta ar fi mesajul lui Ernu, care cu modestie spune că a ales calea de a fi lângă „cei învinşi şi mai puţin protejaţi” pentru a vorbi în numele lor, pentru a face presiuni, pentru că, nu-i aşa, noii proletari sunt debusolaţi şi nu ştiu cui să se adreseze. Dar ce le oferă Vasile Ernu nemulţumiţilor? O reîntoarcere la teoria şi practica socialisto-comunistă sau altceva? Evident că aici Vasile Ernu este superenigmistic. Nu spune cum, nu spune când, nu spune de unde începe şi unde termină, el spune doar că are un scop. Are în raniţă nu bastonul de mareşal ci o baghetă magică. El este Magul Noii Ere, este Tatucul Mileniului Trei, este Zeul cu Bască. Unii mai neatenţi se vor întreba cum de am ajuns la aceste concluzii, că ar fi doar nişte exagerări ”fundamentaliste”. Priviţi motto-ul, acolo este răspunsul, ascuns bine într-un cuvinţel. Lăsăm laoparte dispreţul nedisimulat faţă de ideile dreptei, să vedem ce se ascunde în partea referitoare la ”procesul creativ”. În viziunea lui Ernu, stânga este un fel de zeiţa Geea a ideilor care conduc la progresul social, iar creativitatea este caracteristica sa fundamentală. O nouă eră, noi idei progresiste, cu corolarul că dacă progresul poate fi imaginat că o lanţ fără sfârşit, ca o scară către un cer al plenitudinii absolute, atunci este nevoie de un centru de coordonare care să marcheze priorităţile şi să legitimize nevoia de schimbare. Un CriticAtac în locul unei Mecca, un Ernu în locul unui profet nebiblic.

Avântat spre atingerea unor noi culmi ale progresismului stângist, Vasile Ernu trebuie să ia cunoştiinţă de faptul că nu numai stânga este creativă. Mai sunt şi alte segmente sociale sau categorii socio-profesionale a căror acţiune şi activitate se bazează într-o proporţie covârşitoare pe creativitate. Şi mă refer în mod deosebit la răufăcători, la spărgători, la devalizatorii de bănci, de ATM-uri, la hoţii de maşini, la toţi cei care începând cu găinarii mărunţi şi terminând cu mafioţii în costume Armani şi cu posturi de prim-miniştri (avem exemple?), alături de care stau mândrii toţi corupţii aparatului funcţionăresc. Pe un alt palier sunt creatorii de virusuri informatice care sustinat industria de antivirusuri. Toţi aceştia se bazează pe creativitate, toţi imaginează căi de inducere în eroare a proprietarilor şi a celor care slujesc Justiţia. Cât din creativitate se datorează răutăţii, cupidităţii şi invidiei, răspunsul se poate da în fiecare caz în parte dar nu este scopul nostru imediat. La orice lacăt ei încearcă o cheie, la orice grilaj ei vor găsi o maşină de tăiat metalul sau vor aduce o macara. Dacă de construit există doar câteva metode, pentru stricat sunt mii de variante. Setoasă de afirmare şi revanşă, stânga ameninţă, promite şi înfierează. Când un tovarăş de drum ca Alin Fumurescu iese puţin din poteca prezisă, iată că se produce nu un cutremur devastator la stânga, ci un taifun adresat tot dreptei. Concluzie: atât articolul aşa-zis acuzator al lui Alin Fumurescu cât şi replica lui Vasile Ernu seamănă foarte mult cu o ceartă dintre doi comeseni bine afumaţi la ieşirea dintr-un restaurant. Se ceartă, se împing şi îşi spun cuvinte murdare, după care se pupă. Cu deosebirea că toate cuvintele murdare le-au adresat celor doi duşmani ai neamului stângist: Vladimir Tismăneanu şi Înliniedreaptă.net. Neatenţi sau incapabili să audă/ să înţeleagă ceea ce spune celălalt, au crezut iniţial că sunt motive de ceartă între ei, dar s-a dovedit că s-au înşelat. Mesaj din stepa neostângistă: Să ne pupăm din nou şi mai vârtos, frate Vasile!