Ce faci dacă eşti tînără, abia ai absolvit liceul cu o specializare în coafură şi îţi cauţi slujbă la un salon de coafură sau frizerie, dar ai fost refuzată de toţi cei 25 de angajatori la care te-ai prezentat anterior?
A Te duci la al 26-lea interviu de angajare.
B Te duci la al 26-lea interviu de angajare, dar mai întîi iei o pauză şi te antrenezi ca să devii o frizeriţă mai bună.
C Îţi dai seama că nu ai talent la tuns părul altora şi înveţi o altă meserie.
Dacă eşti nativ al unei ţări europene, cam la atît se reduc opţiunile tale. Dar dacă aparţii unei anumite religii, îţi este mult mai la îndemînă varianta:
M(ulticulturală) Te duci la al 26-lea interviu de angajare şi după ce eşti refuzată dai în judecată patronul pentru discriminare religioasă sau rasială, discriminare să fie.
Secretul este să te prezinţi bine îmbrobodită şi să refuzi ferm cînd întrebată dacă eşti dispusă să lucrezi cu părul descoperit.
Proprietarul unui salon de coafură „alternativ” din Londra a fost dat în judecată pentru discriminare religioasă, după ce a refuzat să angajeze o femeie musulmană care dorea să poarte un batic la locul de muncă.
Sarah Desrosiers, al cărei salon este specializat în tunsori „urbane funky”, a declarat că a refuzat-o pe reclamanta Bushra Noah, deoarece ea „vinde o anumită imagine” și are nevoie ca personalul ei să-și arate coafura publicului.
Evening Standard
Din acel moment eşti în cîştig, indiferent de rezultatul interviului. Te angajează, bine, te refuză, şi mai bine. Ceri 15 mii de lire sterline despăgubiri pentru repararea sentimentelor rănite, plus o altă sumă frumuşică pentru salariile pierdute prin neangajare şi după ce cîştigi procesul nu mai e nevoie să cauţi de lucru, ai suficienţi bani ca să deschizi propriul salon de coafură.
Domnișoara Noah, în vârstă de 19 ani, pretinde că a fost discriminată din motive religioase și o dă în judecată pe doamna Desrosiers. Ea cere o compensație de 15.000 de lire sterline pentru prejudiciul adus sentimentelor ei, precum și o sumă nespecificată pentru câștigurile pierdute [salariile la care ar fi avut dreptul dacă ar fi fost angajată, n. trad.]
Domnișoara Noah a declarat astăzi că a participat, fără succes, la un total de 25 de interviuri pentru slujba de coafeză și a decis să întreprindă această acțiune în justiție deoarece a fost supărată de comentariile dnei Desrosiers. Ea a spus: „Am decis să o dau în judecată, deoarece ea m-a supărat cel mai mult. M-am simțit atât de prost și am fost atât de deprimată, încât m-am gândit dacă eu nu mă voi apăra, atunci cine?”
„De când eram în liceu tot ce am vrut să fac a fost să devin coafeză. Este păcat să nu mi se dea ocazia. Acest lucru mi-a distrus ambițiile. A purta un batic este esențial pentru credința mea.”
Evening Standard
Chiar dacă pierzi, al 27-lea interviu va fi sigur un loz cîştigător şi iată cum. Ai 19 ani şi, evident, nu poţi achita singură cheltuielile de judecată. Dar asta nu e o problemă, mai ales dacă locuieşti într-o metropolă vibrantă ca Londonistan, unde se găsesc destule organizaţii caritabile interesate să îţi susţină cauza pînă în pînzele albe. Adică pînă cînd patronii saloanelor de coafură se dumiresc că e mai profitabil să te angajeze cu tot cu basma si indiferent de aptitudinile cu foarfeca, decît să rişte un proces cu verdict incert, dar cert falimentar pentru micul lor business.
Doamna Desrosiers, în vârstă de 32 de ani, și-a înființat afacerea în King’s Cross în urmă cu 18 luni. Ea a cheltuit deja peste 1.000 de lire sterline pentru apărare în curtea de judecată și a spus că dacă va pierde, va fi forțată să închidă salonul de coafură.
Ea neagă orice discriminare și declară că a respins-o pe domnișoara Noah deoarece nu dorea să-și arate părul la lucru.
„Vînd imagine – este foarte importantă – și m-aș aștepta de la o coafeză să-și arate părul, pentru că doresc să-i atrag pe clienți de pe stradă”, a spus doamna Desrosiers. „Natura și stilul salonului meu îi atrage pe oameni înăuntru, iar cineva care are părul acoperit e în conflict cu această filozofie. Dacă cineva dorește să poarte o șapcă de baseball, sau o pălărie de cowboy, i-aș spune să o dea jos în timp ce lucrează. Pentru mine este esențial ca oamenii să poată vedea părul celui sau celei care îi tunde.”
Dna Desrosiers a declarat că se străduiește să facă rost de bani pentru a contesta acuzațiile, programate pentru audiere în luna ianuarie. Ea a spus: „Sunt târâtă prin noroi și acuzată de rasism. Simt că este total nedrept și greșit.”
Evening Standard
Luat izolat, acest caz de litigiu între un musulman care se consideră discriminat religios şi un antrepenor care a muncit din greu pentru a transforma mica lui afacere într-un succes, pare a ţine de domeniul trivialului. Însă privit într-o perspectivă mai largă, face parte dintr-un tipar îngrijorător.
În 2006, un grup de imami americani a fost debarcat dintr-un avion care urma să decoleze din Minneapolis, după ce comportamentul ostentativ al acestora a alarmat pasagerii la bord. Incidentul provocat de imami a fost un pretext bun pentru a da în judecată linia aeriană US Airways, aeroportul Minneapolis şi pasagerii aeronavei. Bineînţeles, pe motiv de discriminare rasială şi religioasă.
Dr. Rachel Ehrenfeld, cetăţean american, a publicat în 2003 cartea Funding Evil: How Terrorism is Financed and How to Stop It, publicată doar în SUA, de o editură americană. În ea, Dr. Ehrenfeld susţine, cu dovezi, că miliardarul saudit Khalid Bin Mahfouz, fost preşedinte al Bănci Naţionale Comerciale din Arabia Saudita, i-a finanţat de-a lungul anilor pe Osama Bin Laden şi Al Qaeda. Răspunsul lui Bin Mahfouz? A dat-o în judecată pe Dr. Ehrenfeld pentru defăimare, într-o curte de justiţie civilă britanică. De ce britanică şi nu americană? Deoarece în curţile civile britanice funcţionează reversul principiului justiţiei penale, adică eşti vinovat din principiu pînă cînd reuşeşti să dovedeşti contrariul. În schimb, sistemul justiţiei americane recunoaşte principiul nevinovăţiei acuzatului atît în curţile civile cît şi în cele penale, iar Primul Amendament protejează în mod expres dreptul la liberă exprimare. Acum devine clar. Bin Mahfouz a ales Marea Britanie pentru acţiunea sa litigioasă deoarece ştia că sistemul juridic îl avantajează din start şi că perspectiva unor cheltuieli de judecată cu mult peste posibilităţi o vor pune pe Dr. Ehrenfeld în imposibilitatea de a se apăra. Iar dacă ar fi ales să conteste cu succes acuzaţia de defăimare, victoria ar fi fost una pirică, în urma căreia Dr. Ehrenfeld ar fi contemplat ruina financiară.
Procedeul sună deja familiar si are un nume: jihad litigios. E o sub-specie a jihadului paşnic comis cu premeditare de reţeaua occidentală de moschei wahabiste şi organizaţii islamiste finanţate de petrodoloarii Orientului Mijlociu. Scopul? Intimidare, avansarea preceptelor șaria, monopolizarea opiniei musulmanilor din Europa şi America de Nord şi transformarea acestora în oponenţi ireductibili ai societăţilor tolerante în care trăiesc. Cum? Prin abuzarea sistemului legal al ţărilor gazdă şi inculcarea mentalităţii de victimă, în scopul justificării unui tratament preferenţial în relaţiile cu restul societăţii. Jihadul litigios urmăreşte practic segregarea musulmanilor şi obţinerea imunităţii faţă de practicile normale ale societăţilor gazdă deschise şi pluraliste, în acelaşi timp solicitînd cu insistenţă toate beneficiile oferite de astfel de societăţi. Foarte pe scurt: o modalitate de a impune parazitismul sub formă de drept special, cuvenit reprezentanţilor islamişti şi suporterilor acestora.
Cazurile canadiene ale lui Ezra Levant şi Mark Steyn-revista Macleans sînt exemplare în acest sens. Canada a înfiinţat în anii 1980 o serie de tribunale speciale, în afara circuitului legal obişnuit, al căror rol este să admită numai plîngeri a căror substanţă ţine de violarea drepturilor omului. În viziunea originară, aceste tribunale urmau să facă dreptate în cazuri de abuz specifice, cum ar fi conflicte de muncă sau între chiriaşi şi proprietari, legate de discriminare pe bază sexuală, etnică, religioasă sau a persoanelor handicapate. Acest sistem legal paralel, înfiinţat cu cele mai bune intenţii, s-a transformat în timp într-o instituţie de tip neostalinist, al cărei rol este impunerea în societate a preceptelor corectitudinii politice derivate din viziunea marxismului cultural teoretizat de Antonio Gramsci şi Georg Lukacs. În ultimul deceniu, rata de condamnare a acuzaţilor a fost de 100%. În ce-i priveşte pe Levant şi Steyn-Macleans, aceştia au fost acuzaţi de instigare la ură împotriva comunităţii musulmane. În cazul lui Levant, care a publicat în propria revistă caricaturile daneze de acum doi ani, acuzatorul este un imam din Calgary şcolit în Arabia Saudia şi propovăduitor asiduu al islamului wahabist. Printr-o ironie a soartei, acest imam a devenit el însuşi pîrît în faţa unui astfel de tribunal, culmea, din partea unor membre ale congregaţiei feminine, nemulţumite de cîteva predici în care descria femeia drept o fiinţă inferioară. Acuzaţia din cazul Steyn-Macleans este aceeaşi şi a survenit în urma publicării unui extras din cartea America Alone, în care Mark Steyn analizează implicaţiile pentru viitor a ratei de fertilitate foarte mare a populaţiilor musulmane comparativ cu regresul demografic al europenilor şi canadienilor. Plîngerea a fost înaintată de liderul unei organizaţii islamiste care a încercat acum trei ani, fără succes, să convingă parlamentul din Ontario să adopte șaria drept sistem legal recunoscut pentru musulmanii din această provincie canadiană. Dr. Elmasry mai este cunoscut şi în urma unui interviu TV de acum cîţiva ani, cînd a afirmat că civilii din Israel sînt ţinte legitime pentru teroriştii palestinieni.
Aceştia sînt indivizii care fabrică islamofobie pe bandă rulantă şi perfecţionează arta jihadului litigios. Bushra Noah, tînăra coafeză aspirantă şi lipsită de talent, este doar un pion naiv.
Surse de informare:
- Noah contra Desrosiers Hairdresser is sued for refusing a job to woman in a headscarf
- Imamii zburători Exposing the „Flying Imams” How the imams terrorized an airliner Flying Imams Employ New Tactic to “Chill” Airline Security
- Mahfouz contra Ehrenfeld Saudi billionaire’s lawsuit leads to book’s destruction How one wealthy jihad supporter is using UK courts to kill American free speech First Amendment Victory Mysteriously Disappeared by Mainstream Media
20 Comments
Imperialistu'
21 May 2008Emil, daca tot ai adus vorba de sistemul judecatoresc din Anglia, Hacks v beaks. In ceea ce priveste tema articolului, nu ma mai mira nimic. Tarile occidentale au creat instrumentele de care se folosesc astia, asa ca nu putem decat sa ridicam din umeri/ consemnam cu resemnare fiecare eveniment de genul asta. Doar legal jihad suna atat de bine. ????
Francesco
21 May 2008Un tip care semneaza Jason a lasat un comentariu mai interesant la articolul de pe http://www.thisislondon.co.uk:
This is totally out of order. She knows the way the real world works – does she honestly expect employment in a trendy place looking the way she does – this woman knows exacly what she is doing. She is being vindicitive and damaging and she should be sued herself for causing unnecessary distress. I am so sick of people crying foul about anything they don’t get their own way.
Ar putea sa fie o idee pentru Bushra Noah (vai, ce nume!) sa se transfere in Saudi Arabia si sa faca hairdressing cat doreste. De ce vrea sa fericeasca poporul din Swinging London cu bunele sale intentii?
TheNightfly
21 May 2008Mi s-au parut tendentioase cateva afirmatii, nu se spune nicaieri ca Bushra Noah nu stie sa tunda/coafeze. Cel mai probabil nu a fost angajata din aceleasi motive (nu am vazut pana acum frizer care sa tunda cu capul acoperit si nici nu as avea incredere intr-unul), dar presupun ca ceilalti patroni invocat alte motive pentru a evita situatia de fata.
Sa nu se inteleaga ca ii tin partea, e actiune ridicola, evident planuita, care sper din toata inima sa nu aiba succes.
Ma mir ca nu a incercat nimeni sa dea in judecata „Victoria’s Secret” pentru ca refuza sa publice poze cu femei purtand burqah.
emil
21 May 2008Ai dreptate, afirmatia cum ca domnisoara Noah nu stie sa tunda/coafeze imi apartine, nu este citata din articol. Sincer sa fiu, nu mi se pare deloc tendentioasa. Exista o posibilitate sa ma insel, desigur, insa mi se pare cea mai logica explicatie a faptului ca nu a fost in stare sa convinga 25 de potentiali angajatori sa ii ofere slujba.
Sint de acord, este posibil ca din 25 de patroni, citiva (mai multi sau mai putini) sa fi gindit in sinea lor „nu am nevoie de cineva cu basma” sau poate chiar „nu vreau sa angajez un musulman”. Statistic insa, este foarte improbabil ca toti sa fi gindit la fel. De aceea mi se pare mai probabil (cel putin pentru citiva angajatori) ca decizia de a nu-i oferi slujba s-a bazat pe aptitudinile ei profesionale. Mai e ceva. Am trait in Londra intre 90-95 si am avut citeva slujbe acolo. Primele au fost munci de jos si stiu cum e sa iti cauti de lucru acolo si cum sint oamenii. Era si este un oras foarte cosmopolit si oamenii sint obisnuiti cu particularitatile celor din jur. Functioneaza principiul de fairness, iar in relatiile profesionale (cum e cazul cu B. Noah) sint directi si corecti. De aceea tind sa cred ca, de fapt, majoritatea celor care au intervievat-o nu si-au pus problema basmalei, au vazut ca fata nu se pricepe suficient la coafura, i-au spus „thanks, but sorry” si cu asta basta. Nu cred ca cineva s-ar fi jenat sa o intrebe daca e dispusa sa lucreze fara basma, daca ar fi apreciat ca asa ceva ar fi in detrimentul businessului. Si mai e ceva. De obicei, la astfel de munci, patronul cu indoieli zice „uite, iti dau doua saptamini de proba si mai vorbim”. Una din doua. Fie B. Noah nu a primit nici macar o astfel de oferta, fie a primit si l-a convins pe patron ca nu e cazul sa nu ii extinda contractul. In ambele cazuri, nepriceperea profesionala e un factor mult mai important decit basmaua sau alte accesorii.
TheNightfly
21 May 2008Poate ca „tendentios” a fost un pic cam mult ????
Nu spun ca toti au refuzat sa o angajeze din cauza religie, probabil si faptul ca a absolvit recent a avut un rol.
Desi, avand in vedere cateva cazuri recente (ma gandesc in special la cel cu asistentele sanitare care refuzau sa se spele pe maini) cred ca londonezii au inceput sa capete o reticenta cand vine vorba de musulmani.
Pana la urma trebuie sa iei in considerare si varianta ca B. Noah a mintit in legatura cu numarul refuzurilor, tocmai pentru a putea face acuzatia de discriminare mai credibila.
Ideea era ca, in contextul articolului, aluziile la talentul lui Noah in domeniul coafatului induc o senzatie de dispret (ceva de genul: „cum ba? nici nu stie sa tunda si mai face si figuri?” ???? ) care nu cred ca era necesara.
Panseluţa
21 May 2008TheNightfly:
Ce conteaza, la urma urmelor, e ca musulmanii, mai mult ca orice alta minoritate din Marea Britanie, se servesc de legile–proaste–ale tarii gazda pentru a-si impune agenda politica. Fularul musulman in Occidentul democrat e o provocare politica, un semn de demarcare, de impunere a alteritatii. Are prea putin de-a face cu „traditia” si „religia”. Nu e de mirare ca musulmanii au devenit grupul minoritar cel mai litigios si revendicativ, cam cum sunt homosexualii in SUA.
Suspiciunea celor care sunt pusi in situatia de a angaja musulmani mi se pare normala, mai ales in cazul de fata, in care o musulmana acoperita vrea sa lucreze la podoaba capilara a femeilor „kuffar” (infidele). Nu ti s-ar parea si tie bizar? Nu ti s-ar trage niste clopotei de alarma? Nu te-ai gindi, nici macar un moment, „This girl may be trouble”?
In plus, nu ti se pare ca ai dreptul, ca proprietar de business, sa-ti alegi angajatii dupa criteriile tale, chiar daca sunt „discriminatoare” sau bazate pe o prejudecata? Prejudecata nu inseamna linsaj si confiscarea drepturilor civile, nu crezi? Nimeni nu are „dreptul” de a fi angajat. Nu exista asa ceva, cel putin in Constitutia americana. Angajarea e rezultatul unor contracte sociale si cerinte ale pietii de munca. Alegerea dintr-o masa de aspiranti presupune ‘discriminare”, nu-i asa? Nu crezi ca esti indreptatit sa alegi ce ti se pare mai potrivit scopului tau, mai ales cind esti patroana unui salon de coafura „alternativa” — adica, banuiesc, tunsori si vopsiri punk, gothic, mohawk? Nu e ca si cum patronul unei firme de software ar refuza un musulman care are educatia necesara si experienta dovedita, scenariu putin probabil, de altfel.
Si ce treaba are guvernul sa se amestece in intreprinderea privata? Aa, dreptatea sociala trebuie instaurata prin orice mijloace…chiar daca piata muncii nu are nevoie de coafeze musulmane acoperite, ci prefera, sa zicem, hinduse care isi adora podoaba capilara si stiu sa si-o afiseze… De ce sa nu le virim pe git proprietarilor de business o musulmana cu probleme clare de identitate? Si ce te faci daca miine fata decide sa faca un pas nou in „religiozitate” si anunta ca nu va mai putea tunde barbati pentru ca Islamul ii interzice sa atinga, sau chiar sa fie in apropierea barbatilor straini?
Intr-un stat normal, tipa ar trebui concediata imediat, dar nu se mai poate, nici in SUA. Musulmanele care refuza sa atinga produse de porc la alimentara nu sunt concediate (de frica darii in judecata), ci li se creeaza sarcini „alternative”.
Francesco
21 May 2008Panseluta:
Chiar ma intrebam ce inseamna salon de coafura „alternativa” si multumesc pentru lamuriri: „tunsori si vopsiri punk, gothic, mohawk”.
Asa se si explica preferinta patroanei pentru lucratoare cu tinuta „alternativa”, in mod special pentru podoaba capilara. Deci, la vedere si cat mai shocking; pe de alta parte, nimeni nu-si pune problema cum s-ar simti clientele sa fie vopsite sau „aranjate” la par de cineva care le dispretuieste pentru asta. Aici nu este vorba despre o casiera care nu atinge carnea de porc, este vorba de cineva care trebuie sa-si puna imaginatia in slujba unei idei in care sa creada. Acea idee fiind ea chiar punk, gothic sau mohawk.
Inca ceva, B.Noah s-a suparat dupa ce nu a fost angajata in urma a peste 25 de interviuri si a dat in judecata pe patroana ultimului salon. Este absurd, asa poti sa te prezinti la un numar de interviuri si sa le „pici” ca sa ai motiv de proces pentru sa zicem o pretinsa discriminare. Diploma nu inseamna neaparat calificare intr-o meserie. Se stie ca este greu la prima angajare datorita suspiciunii de lipsa de experienta.
emil
21 May 2008TheNightfly. Dispret? Sint surprins, dar fiind vorba despre perceptie, nu pot decit sa tin cont de ceea ce spui, ca un factor de avut in vedere pentru viitor. In ce priveste situatia specifica a domnisoarei Noah, pot spune doar ca o doza de ironie mi s-a parut perfect indreptatita. Totusi, nu mi-am propus sa imi manifest dispretul, fie chiar discret si indirect.
„Pana la urma trebuie sa iei in considerare si varianta ca B. Noah a mintit in legatura cu numarul refuzurilor, tocmai pentru a putea face acuzatia de discriminare mai credibila.”
E posibil si asta, dar ma indoiesc. Cind vrei sa te pui intr-o lumina cit mai favorabila, incerci sa reduci numarul de esecuri la interviurile de angajare, nu sa il cresti. Adica sa minti in minus, nu in plus.
Panseluţa
21 May 2008Francesco:
Exact. Absolut de inteles de ce patroana a refuzat-o. Sunt putine situatii mai clare ca asta.
Cu legile anti-discriminare, statul pedepseste businessurile mici, pentru care 1000 de lire in cheltuieli de judecata e o suma mare.
Imi pare sincer rau de patroana. „Alternativii” din Londra ar trebui sa creeze un fond pentru ea.
TheNightfly
21 May 2008@Emil: Scuze, nu am vrut sa sune a acuzatie sau ceva de genul asta.
@Panseluta: In UE (nu bag mana in foc si pentru americani) e o problema cu „dreptul” de a fi angajat, in sensul ca patronul nu are dreptul sa te respinga pentru religie, sex, rasa and all the usual PC stuff.
Sarah Desrosiers ar fi trebuit sa ii dea un motiv generic pentru neangajare (neintegrare in colectiv de exemplu).
Faptul ca a fost corecta si i-a spus motivul exact pentru care nu vrea sa o angajeze se traduce (din pacate) intr-un proces, aproape, castigat de Noah.
„In plus, nu ti se pare ca ai dreptul, ca proprietar de business, sa-ti alegi angajatii dupa criteriile tale, chiar daca sunt “discriminatoare” sau bazate pe o prejudecata?”
Nu am cum sa fiu de acord cu un astfel de drept, neacordarea unui drept deplin de discriminare imi garanteaza si mie (cel putin teoretic) sanse egale pentru obtinerea unui loc de munca.
Totusi, daca respectivul nu vrea sa ma angajeze doar pentru ca, de exemplu, sunt roman sau ortodox (ca sa ramanem la tema discriminarii religioase :)) solutia diplomata ar fi sa-mi spuna ca nu sunt ceea ce cauta (aka BS me :D). In felul asta el isi pastreaza convingerile si eu imi vad linistit de treburile mele.
Singurele discriminari cu care sunt de acord sunt cele bazate strict pe competenta profesionala a individului sau pe factori care ar putea sa-i afecteze capacitatea de a-si efectua slujba.
In cazul de fata religia este un astfel de factor, islamul se afla in situatie de incompatibilitate cu locul de munca, dar nu este o discriminare bazata pe ura sau prejudecati: stilul abordat la locul de munca este opus crezului religios, in mod evident nu te poti astepta la rezultate optime intr-o astfel de situatie.
Cum am spus si mai sus, e evident ca situatia a fost creata in mod voit de Noah. Potentialul angajat, ar trebui sa-si faca temele si sa isi alega un loc de munca care sa i se potriveasca, dar vad ca a ales sa respecte dictonul cu Mahomed si muntele, ea fiind in rolul muntelui :).
Sper ca in final, tribunalul sa ii dea castig de cauza lui Sarah, desi ma indoiesc ca se va intampla asta avand in vedere influenta pe care o au organizatiile musulmane in UK.
TheNightfly
21 May 2008Scuze ca sunt offtopic: sunt permise taguri de formatare la comentarii?
Si daca da, se poate o lista cu ce taguri sunt valabile?
emil
21 May 2008Nightfly. Nici o problema, te-am inteles bine si oricum, chiar si acuzat de una sau alta, nu ma ofilesc.
Apropo de taguri de formatare. Sigur, sint ok.
Poti folosi taguirle obisnuite HTML pentru italice, bold, blockquote, ul, li, ol, underline, strike.
O sa adaug un text cu aceasta lista deasupra boxei de comentarii, ca sa fie clar. Good idea, thanks.
Panseluţa
21 May 2008emil:
Nu stiu unde sa postez articolul asta, dar o fac aici, amuzata de paradoxurile ciocnirilor ideologice, pentru ca „ofensatii” sunt de data asta guvernul francez, Sarkozy, feministele, si alte organizatii de drepturi civile din Franta, intr-un caz care mie mi se pare clar: femeia musulmana a intrat in contractul de mariaj prin minciuna. Contractele trebuie respectate, daca intri in ele liber si neconstrins, oricit de idioate sunt valorile pe care se bazeaza. Femeia a consimtit la anulare, dar statul francez e „ofensat” de decizia judecatorului din Lille:
From The Times May 31, 2008
Outrage as French judge annuls Muslim marriage over bride’s virginity lie Charles Bremner in Paris
The annulment of a young Muslim couple’s marriage because the bride was not a virgin has caused anger in France, prompting President Sarkozy’s party to call for a change in the law.
The decision by a court in Lille was condemned by the Government, media, feminists and civil rights organisations after it was reported in a legal journal on Thursday. Patrick Devedjian, leader of the ruling Union for a Popular Movement, said it was unacceptable that the law could be used for religious reasons to repudiate a bride. It must be modified “to put an end to this extremely disturbing situation”, he said.
The case, which had previously gone unreported, involved an engineer in his 30s, named as Mr X, who married Ms Y, a student nurse in her 20s, in 2006. The wedding night party was still under way at the family’s home in Roubaix when the groom came down from the bedroom complaining that his bride was not a virgin. He could not display the blood-stained sheet that is traditionally exhibited as proof of the bride’s “purity”.
Mr X went to court the following morning and was granted a annulment on the grounds that his bride had deceived him on “one of the essential elements” of the marriage. In disgrace with both families, she acknowledged that she had led her groom to believe that she was a virgin when she had already had sexual intercourse. She did not oppose the annulment.
Critics ran out of superlatives to condemn what they depicted as a dangerous aberration. Valérie Létard, Minister for Women’s Rights, said that she was “shocked to see that today in France the civil law can be used to diminish the status of women”.
Elisabeth Badinter, a philosopher and pioneer of women’s legal rights, said that she felt shame for the French justice system. “The sexuality of women in France is a private and free matter,” she said. “The annulment will just serve to send young Muslim girls running to hospitals to have their hymens restored.”
Although officially discouraged, the 30-minute operation is in increasing demand from Muslim women who fear the consequences of being unable to prove their virginity on their wedding night. Numerous agencies offer services for surgery trips to north African nations. One is offering a “hymenoplasty trip” to Tunis for €1,250 (£980). Internet sites and blogs are full of would-be brides in fear of the test of “the blood-soaked sheet”.
While ministers fulminated against the Lille decision, a different stand was taken by Rachida Dati, the Justice Minister, who has Moroccan and Tunisian parents. The law had, she said, protected the bride. “Annulling a marriage is a way of protecting the person who perhaps wants to undo a marriage. I think this young girl wanted . . . to separate quite quickly. The law is there to protect vulnerable people,” Ms Dati said.
The annulment was defended by Xavier Labbée, the lawyer who acted for Ms Y. The decision was justified by the bride’s deception, not her sexual history, he argued. “Quite simply it is about a lie,” he said. “Religion did not motivate the decision . . . but it is true that religious convictions played a role.”
Requests for annulments have risen sharply to nearly 2,000 a year in France, but experts could recall no case involving non-virginity. ”
Ce zic patrupezii? Sper sa avem o discutie interesanta. (Pe mine ma fascineaza teoria contractelor…. Glumesc. Banuiti de ce ma intriga povestea.)
liv stomer
21 May 2008niste idioti periculosi si ticalosi, musulmanii de genulasta. In Dk, in Copenhaga, exista o zona unde traiesc de prin anii 70 un grup mare de hippies – se numeste Christiania (mai multe aici sau aici, ma rog, cei ce-au mai fost prin Copenhaga stiu despre ce vorbesc). Acolo, in zona asta a orasului, in aceasta ‘rezervatie’, oamenii astia, printre multe alte activitati, vand si hasis, marijuana, droguri usoare. Statul tolereaza lucrurile astea – desi e ilegal, dar, cum mi-a spus si un politist, sunt tolerate – ratiunea fiind ca macar asa stiu oricand de unde sa-i ia, si oricum sunt admise numai droguri usoare, se fac razii periodice si cele tari gen LSD sau cocaina sunt strict interzise si acolo. Bun. Si acuma vin la on-topic: au fost la un moment dat un grup de arabi, care au vrut si ei sa vanda acolo. Hipiotii s-au suparat, ma rog, nu stiu detalii prea multe, ideea e ca a iesit cu bataie, cu focuri de mitraliera (din partea arabilor, inteleg). Si ma gandesc, decat sa se bata, poate ar fi trebuit si arabii aia sa faca proces la trebonal, sa invoce concurenta neloiala, discriminare, se mai stiu eu, ceva, acolo, primeaudespagubire babana si isi deschideau baietii direct ceainarie, unde vineau pe sub mana ce aveau ei de vandut, si toata lumea ar fi fost fericita : ???? ???? ???? ???? …….sau nu? ????
Silvapro
21 May 2008E ca si cum vine una la intrecere de frumusete si nu vrea sa treaca proba de costume de baie din cauza religiei. Sau vrea sa fie model de moda, dar numai in Hijab sau burka.
Tot asa e clar ca tinuta religioasa nu-si are locul intr-un salon de coafura modern.
Sa se duca in cartierele lor, unde exista desigur saloane de coafura potrvite portului religios islamic.
E o chestie de bun simt unde te duci sa te angajezi. Ceea ce respectivei domnisoara ii lipseste.
Si mai este inca o intrebare – intr-un salon religios musulman va fi primita la munca o fata imbracata modern si tunsa punk fara batic?!
liv stomer
21 May 2008Exact, Panseluta, tribunalul a protejat-o pe femeia aia care, deduc, era musulmana, si se maritase tot cu un musulman: pai daca ramaneau casatoriti, asta insemna pentru aia snopeala zilnica in bataie, garantat. Incat, hai sa nu fim ipocriti, povestea asta e despre minciuna, nu despre religie, iar daca fata acceptase sa se anuleze casatoria, nu inteleg ce se mai baga toti feministii, militantii lu’ peste pt drepturile omului si chiar Sarko, ce treaba au ei, din moment ce fata acceptase desfacerea casatoriei, deci se facuse de comun acord, deci nici o parte nu fusese lezata prin respectiva desfacere de mariaj, ce se baga astia, nu inteleg? E o intrebare retorica, eu stiu foarte exact de ce se baga (nevoia de imagine, publicitate, political corectness cu orice pret, etc), dar asta mi se pare intrebarea pe care o ridica acest caz, nicidecum ‘discriminare, drepturi ale femeii’ si alte tampenii.
liv stomer
21 May 2008Am mai pus un comment lung asa, probabil e in asteptare la ‘akismetemotomata….’ sau cum ii spuneti voi.
liv stomer
21 May 2008Chiar Silva, imi si imaginez un Benny Hill show cu un concurs de frumusete pt musulmance d-alea purtatoare de val integral, la care nu se vad decat ochii, si ce face juriul ca sa poata da, totusi, note. Asta ar veni in continuarea aluia cu ‘name that tune’ unde era un concurs tv cu unii care erau pusi sa recunoasca melodiile in functie de prima nota – si efectiv era NUMAI prima nota ???? ????
Vlad M.
21 May 2008Liv, nu am gasit nici un comentariu in spam. E posibil ca informatia sa nu se fi transmis. Sfatul meu e sa scrii fiecare comentariu in Word pentru a nu-l pierde in eventualitatea in care este o problema.
liv stomer
21 May 2008Imi ceri prea multe Vlad, eu fac si altele in timp ce scriu aici si, daca al meu laptop are atentia distributiva mare, sa stii ca eu o am 0 :)….dar nu-i bai, vad c-a aparut, dupa cum eram convins ca se va intampla.