În luna aprilie am publicat un articol (Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta) care cuprindea o compilație de păreri și fapte ale D-lui Prof. Univ. Dr. Claude Karnoouh . Cea mai populară cugetare a sa va rămîne probabil aceasta:

“Despre camerele de gazare sînt convins că nu au existat în mod efectiv; o serie de adevăruri ale istoriei oficiale vor sfîrși prin a fi revizuite” (Claude Karnoouh, Le Monde, 30 iunie 1981).

În ciuda îndoielilor exprimate de unii dintre colegi în privința capacității sale de a intra într-o dezbatere, iată că Dl Karnouh a binevoit să ne răspundă pe unul dintre blogurile la care colaborează:

@inliniedreapta
Avant de juger en répétant sous les ordres de ton chef comme un parfait stupide crétin les impostures de Daenninkx lis ce que j’écris contre des antisémites comme toi, néolégionnaires car tu es un antisémitesdéguisés en ultra-sionistes (Ticalosi este todeanu celaltà, CA, ou le commentaire de mon dossier de sécurité), car tu n’as pas un seul mots de preuve de ce que tu avances… Tu as même sur CA un commentaire élogieux à mon encontre de Michael Safir… son opinion et son jugement me suffisent.
Ensuite sache que l’on serait en France je te ferai un procès pour diffamation que je le gagnerai. Comme disent mes amis du Marmures “micà-te-ar groazà.

(Înainte de a judeca repetînd la ordinele șefului tău ca un idiot stupid perfect falsificările lui Daenninkx citește ceea ce scriu împotriva antisemiților ca tine, pentru că eşti un neolegionar antisemit deghizat în ultra-sioniști (Ticalosi este todeanu celaltà, CA, sau comentariul asupra dosarului meu de securitate), pentru că nu ai nici o urmă de dovadă pentru ceea ce avansezi… Ai chiar pe CA un comentariu elogios al lui Michael Safir la adresa mea… opinia şi judecata sa sînt de ajuns pentru mine.Apoi află că dacă am fi în Franţa, ți-aș intenta un proces de calomnie pe care l-aș cîștiga. Cum spun prietenii mei din Marmureș „micà-te-ar groazà.)

Din păcate, legătura din articolul precedent nu se mai poate utiliza. După cum veți vedea și mai jos, un sindrom curios face ca articolele domniei sale citate pe site-ul nostru să dispară de pe internet. Acesta era articolul de pe blogul revistacultura:

 
și aici vedeți comentariul:

 

Mînca-te-ar groaza!

Orice s-ar putea spune mine, dar nu că-mi lipsește elementarul simț estetic de a aprecia la adevărata valoare un blestem neaoș venit din partea unui ateu comunist. Vreau să îl asigur pe Dl. Karnoouh și pe această cale că acest frumos blestem românesc va fi păstrat cu reverența cuvenită într-un lăcaș special al inimii mele de ardelean credincios.
D-le Karnoouh, amicii mei, mocani din Alba, spun așa: Securismul nu este un curent filozofic, este o tactică fascisto-comunistă de hărțuire a adversarului, de intimidare și reducere la tăcere prin calomnii, insulte, amenințări cu procese, cereri de concediere, exilare și, de ce nu, cînd și unde e posibil, suprimare fizică. Ce păcat că nu îmi știți adevărata identitate și că nu sîntem în Franța… Ați ști cum să mă puneți la punct. Poate cititorii cred că exagerez; e posibil, totuși, nu vă sfătuiesc să-l supărați prea tare, spre exemplu, pe amicul D-lui Karnoouh, Toni Negri. E totuși un celebru terorist comunist italian.

Procesul

Dacă am fi în Franța, m-ați da în judecată pentru calomnie și ați cîștiga. Pentru că Dl. Faurisson poate susține că nu au existat camere de gazare, că acestea sînt o invenție sionistă, iar dvs l-ați apăra chiar și în fața instanței în numele dreptului unui filolog de a revizui istoria. Eu însă aș fi dat în judecată pentru citarea părerilor dvs despre lume și viață.
Am și o veste bună pentru Dl Karnoouh, soarta sa nu este atît de blestemată – i-ar putea deschide proces de calomnie în Franța chiar amicului său, Dl Faurisson, care propagă aceleași calomnii despre domnia sa:

– Avez-vous des amis juifs?
– Je n’ai pas de juifs parmi mes quatre ou cinq amis, mais j’ai quelques juifs parmi mes relations. Jacob Assous et Claude Karnoouh ont eu le courage de dire devant un tribunal qu’ils étaient entièrement d’accord avec ce que je disais sur les chambres à gaz et sur le génocide. (Robert Faurisson, Écrits Révisionnistes, II, p. 21)
– Aveți prieteni evrei?
– Nu am evrei printre cei patru-cinci prieteni ai mei, dar am cîțiva evrei printre cunoștințe. Jacob Assous și Claude Karnoouh au avut curajul de a spune în fața unui tribunal că sînt întru totul de acord cu ceea ce spuneam în privința camerelor de gazare și a genocidului.
Je n’ai pas pu assister au procès de première instance devant la même XVIIe chambre correctionnelle. La description m’a été faite de l’atmosphère détestable dans laquelle tout s’est déroulé. Je dois ici rendre un hommage particulier à Claude Karnoouh et à Jacob Assous, tous deux traités de renégats par leurs coreligionnaires juifs. Tous deux sont alléssensiblement plus loin que J.-G. Cohn-Bendit dans leur soutien à lathèserévisionniste. C. Karnoouh, membre du CNRS, parlait devant le tribunal de la «révolution» apportée dans le travail de recherche historique par les découvertes révisionnistes et J. Assous déclarait, pour sa part, qu’il ne croyait plus maintenant ni aux chambres à gaz, ni au génocide. Des scènes pénibles se produisirent. (Robert Faurisson, Écrits Révisionnistes, II, p. 408)
Nu am putut asista la procesul de primă instanţă în faţa aceleaşi secții a XVII-a penale. Mi-a fost descrisă atmosfera plin de ură în care s-a întîmplat totul. Trebuie aici să le aduc un omagiu special lui Claude Karnoouh şi Assous Iacov, ambii tratați ca renegaţi de coreligionarii lor evrei. Ambii au mers considerabil mai departe față de J.-G. Cohn-Bendit în sprijinul lor pentru teza revizionistă. C. Karnoouh, membru al CNRS, a vorbit în fața instanţei despre „revoluţia” înregistrată în activitatea de cercetare istorică prin intermediul descoperirilor revizioniste, iar J. Assous a declarat, la rîndul său, că el nu mai crede nici în camerele de gazare, nici în genocid. Au urmat scene crunte.
En France, j’affrontais une si puissante coalition d’intérêts divers que, sans Pierre Guillaume et ses amis, j’aurais été écrasé. Parmi ses amis, j’ai une dette particulière à l’égard de Serge Thion, de Jacob Assous, Denis Authier, Jean-Gabriel Cohn-Bendit, Maurice Di Scuillo, Jean-Luc Redlinski, Gabor- Tamas Rittersporn, Claude Karnoouh, Jean-Louis Tristani, José Benhamou, Marc R. ; à l’égard de mes anciens étudiants, Cécile D., Dominique M.,Jean- Pierre C. et de bien d’autres Français dont je ne peux pas révéler lesnoms. A l’étranger, j’ai une dette particulière à l’égard de mes amis hollandais, belges, allemands et autrichiens. En Australie, j’ai trouvé deux appuis d’importance auprès de John Bennett et de William S. Aux États-Unis, je dois beaucoup à Arthur R. Butz et à Mark Weber, sans oublier, bien sûr, d’autres membres de l’Institute for Historical Review.(Robert Faurisson, Écrits Révisionnistes, II, p. 424)
În Franţa, am fost confruntat cu o coaliţie de interese diverse atît de  puternică, încît, dacă nu erau Pierre Guillaume şi prietenii lui, aș fi fost zdrobit. Printre prietenii lui, am o datorie specială în ceea ce-i priveşte pe Serge Thion, Jacob Assous, Denis Authier, Jean-Gabriel Cohn-Bendit, Maurice Di Scuillo, Jean-Luc Redlinski, Gabor- Tamas Rittersporn, Claude Karnoouh, Jean-Louis Tristani, José Benhamou, Marc R., în ceea ce-i priveşte pe foştii mei studenți, Cécile D., Dominique M., Jean- Pierre C. şi mulți alți francezi cărora nu le pot dezvălui numele. În străinătate, am o datorie specială față de prietenii mei olandezi, belgieni, germani şi austrieci. În Australia, am avut sprijin important din partea lui John Bennett şi William S. În Statele Unite ale Americii, îi datorez mult lui Arthur R. Butz şi lui Mark Weber, fără a-i uita, desigur, pe ceilalți membri ai Institute for Historical Review.

Atelierul de Revizie Istorică (Institute for Historical Review) din SUA, amintit la secțiunea ‘mulțumiri speciale’ în pomelnicul de mai sus, spune așa despre Dl Karnoouh (cu care este doar amic de idei, nu si personal, data fiind calitatea sa de evreu, incompatibila cu politica de personal a Atelierului):

Christie asked Faurisson whether he was part of an international Nazi conspiracy to rehabilitate Adolf Hitler and take over the world. Said Faurisson, „No, I’m not interested in Adolf Hitler. I don’t appreciate him more than Napoleon Bonaparte. There are people who admire Napoleon. That’s not my case. People who admire Hitler. That’s not my case. And if I was like that, I won’t have on my side Jews of sometimes very high reputation, or Jews who are not of very high reputation, and who intervened actively in my favour.” These Jews were, on the issue of freedom of speech, Noam Chomsky, and on the thesis itself, Claude Karnoouh, Jacob Assous, Tamas Rittersporn. Faurisson denied that he was anti-Jewish and stated that he was not even anti-Zionist: „I think that if I was a Jew, perhaps I would be a Zionist.” (https://www.ihr.org/books/kulaszka/30faurisson.html)
Christie l-a întrebat pe Faurisson dacă a făcut parte dintr-o conspiraţie internaţională nazistă pentru reabilitarea lui Adolf Hitler și pentru cucerirea lumii. Faurisson a răspuns, „Nu, eu nu sînt interesat de Adolf Hitler. Nu-l apreciez mai mult decît pe Napoleon Bonaparte. Există oameni care îl admiră pe Napoleon. Nu e cazul meu. Oameni care îl admiră pe Hitler. Nu e cazul meu. Dacă ar fi fost așa, nu aș fi avut de partea mea evrei, unii cu o reputaţie foarte bună, sau evrei cu o reputaţie nu așa de bună, şi care au intervenit activ în favoarea mea.” Aceşti evrei au fost, pe tema libertăţii de expresie, Noam Chomsky, şi asupra tezei în sine, Claude Karnoouh, Jacob Assous, Tamas Rittersporn. Faurisson a negat că ar fi fost antisemit şi a declarat că el nu era nici măcar anti-sionist: „Cred că dacă aș fi fost evreu, probabil aş fi fost sionist.”

Fascismul sau, dacă preferați, național-comunismul

Pe acest subiect, să-i dăm cuvîntul fără alte comentarii D-lui Karnoouh, care critică maniera de resuscitare aplicată de „tovarășul Rotaru” Partidului Comunist Român (articolul este cel din imaginea de sus). Dacă nu-i place articolul, n-are decît să se dea în judecată singur:

Dupa cum reiese din analiza tovarasului Rotaru – concluzie impartasita de mine si de unii dintre prietenii mei – România s-a transformat intr-un fel de colonie a celui mai violent capitalism.
[…]
In orice caz, lucrurile se puteau desfasura mai bine decat atat – pentru a ajuta realmente generatiile tinere sa priceapa ceva din aventura comunismului romanesc si mai ales a comunismului ceausist – daca tovarasul Rotaru s-ar fi dedat la nitica autocritica in privinta acelor optiuni economice ale fostului regim nu foarte fericit alese in contextul global. De ce, de pilda, sa te incapatanezi sa rambursezi datoria statului roman la termenul prescris de FMI si de bancile private? Cand o politica de „santaj” ar fi fost cu mult mai interesanta, fiindca ar fi pastrat o parte din plus-valoare pentru consumul intern! Statul-partid ar fi castigat in legitimitate si referinte pozitive…
Astfel, in ciuda retoricii sale puerile privind independenta nationala, e usor de inteles ca regimul ceausist a fost prins in capcana datoriei publice si s-a subordonat diktatelor FMI pentru a-si conserva clauza natiunii celei mai favorizate, pierzandu-si insa, in acelasi timp, o buna parte din legitimitatea cucerita in perioada anilor 1970, cand realizase un fel de compromis istoric intre nationalismul etnic al anilor 1930 si capitalismul de stat de tip comunist, compromis definit drept „national-comunismul romanesc”.
[…]
Mai mult: dupa parerea mea, a fost o mare greseala sa implici, printre materialele congresului, un text social al maresalului Antonescu, a carui politica fascizanta implica, sa ne aducem aminte, inchiderea si eliminarea comunistilor. Din cate stiu eu, niciunul dintre conducatorii romani de dinainte de 1948 n-a propus sau n-a dus o politica socialista radicala ori articulata in jurul luptei de clasa in beneficiul proletariatului si al taranimii sarace (expresia „lupta de clasa” a fost, de altfel, pronuntata o singura data in timpul congresului!).
[…]
In ziua de azi, conditiile obiective ale societatii romanesti s-au schimbat masiv gratie dezvoltarii tehnico-industriale si culturale datorate regimului comunist, dar, in acelasi timp, sa nu uitam ca vreme de douazeci de ani, prinsi in capcana politicii de creditare si a emigratiei in masa, romanii s-au pus pe consumat ca si cum ar fi fost deja bogati. Acum e vremea scadentei, a crizei. Insa, daca romanii n-au uitat avantajele regimului comunist (locuri de munca, vacante asigurate, prestatii sanitare de nivel mediu, insa accesibile tuturor, educatie si invatamant gratuite si generalizate), nu vor uita nici ca au gustat din deliciile societatii de consum generalizat si hedonismul dominant al culturii pop-rock (70 000 de participanti la un concert AC/ DC la Bucuresti, in mai 2010, vs. doar 45 000 de manifestanti adunati in Piata Victoriei la initiativa sindicatelor, impotriva taierilor din salarii si din pensii).
De toate acestea va trebui sa tina cont PCR, daca vrea sa depaseasca starea de spirit care o caracterizeaza momentan: adica nostalgia ceausismului. Fiindca viitorul nu se construieste prin nostalgie si resentiment, ci pe baza convingerii ferme ca totul trebuie luat de la zero, cu riscul oricaror repetitii. Fiindca marxistii, mai mult sau mai putin ortodocsi, mai mult sau mai putin nietzscheeni, lukácsieni, heideggerieni, au aflat de mult timp ca esenta modernitatii ne rezerva un viitor fara imagine, ca acum si-n veci „Tomorrow is another day”.

Și totuși, Fascismul

Cei care au citit articolul nostru precedent au putut observa că negaționismul D-lui Karnoouh este amintit doar în partea introductivă, unde este amintit și conflictul acestuia cu Dl. Daeninckx.
Dar în restul articolului, D-le Karnoouh, vă întrebam despre relația de amiciție cu Benoist și cu tovarășii din Noua Dreaptă franceză (sînteți membru în comitetul de redacție), despre colaborarea cu gazetele fasciste italiene (în care publicați regulat cel puțin în ultimii douăzeci de ani), despre relația dvs. cu LaRouche (alături de a cărui soție apăreți în conferințe), despre relația dvs cu revoluția eurasiatică a lui Dughin (alături de care scrieți în aceleași gazete italiene), despre relația dvs cu islamofasciștii arabi (spre exemplu, cu național-socialiștii sirieni, cu Hezbollah-ul libanez și, de ce nu, cu Iranul atît de drag amicului dvs, Faurisson – la ale căror organizații și conferințe participați și/sau le-ați condus).
În privința identității pe care noi o observăm între comunism și fascism nu văd de ce ar avea Dl Karnoouh ceva de reproșat. Știu că nu va dezbate asemenea teorie revoluționară cu niște fundamentaliști, dar îi putem indica opera politică a D-lui Benoist care face aceeași confuzie între cele două curente de gîndire, cu deosebirea că, spre deosebire de noi, acesta, din motive care îl privesc, le apreciază. Poate ar putea organiza cu dînsul o dezbatere publică pe această temă.
Articolele referite în articolul nostru precedent au tendința curioasă de a dispărea de pe internet. Așa că vă prezentăm versiunea jpg a articolului despre conferința anti-imperialistă și antisemită Axis For Peace, organizată și sponsorizată de Hezbollah prin intermediul ReseauVoltaire – mai nou, „agenție de presă nealiniată” cu sediul în Liban, constituită din membri ai stîngii radicale franceze și membri de frunte ai islamo-fascismului arab și din a cărei structură de conducere a făcut parte și Dl Karnoouh la mijlocul anilor 2000. Dl Karnoouh a fost unul dintre vorbitorii conferinței Axis For Peace, unde nu ne îndoim că a combătut antisemitismul și neolegionarismul intelectualilor români vînduți americanilor și sionismului mondial.
https://www.axisforpeace.net/article735.html

Dacă am fi în Franța, pînă la judecarea procesului probabil ar dispărea toate referințele, chiar și cele din Google Cache. Cu volatilizarea cărților D-lui Faurisson cred că ar fi puțin mai complicat, dar nu imposibil de rezolvat pentru un radical care crede și apără o idee atît de nobilă: revoluția globală islamo-fascisto-comunistă.
În fine, m-am plictisit de atîtea citate de groază, vă las cu urarea lui Neculai Constantin Munteanu: Să auzim numai de bine!