Un sfert de veac de democraţie – originală, mai degrabă – jalonată de două expresii celebre cu adăpostesc o imensă cultură a urii şi a dispreţului. Cu aceeaşi origine: stînga şi extrema stîngă din România.

În 1990, excedat de „diferenţă”, Ion Iliescu îi spune unui ziarist (nu lui Radu Mazăre, cum s-a aşezat, eronat, în folclorul politic), drept în faţă, „băi, animalule”.  Nu e singura afirmaţie de acest gen făcută de acest animal politic de extracţie comunistă – tot el, spre pildă, îi face „golani” pe nişte tineri care doreau să ieşim, cu adevărat, din lumea întunecată a comunismului. Cu puţin înainte, cînd privea cum ieşeau oamenii de la metrou, Elena Ceauşescu obişnuia să îi spună lui Nicolae Ceauşescu – „uite cum ies viermii”.

În 2014, cu puţin înainte de turul al doilea al prezidenţialelor pe care are mari şanse să le cîştige, Victor Ponta, copil de suflet al infractorului recidivist Năstase Adrian (la rîndul său, copil de suflet al lui Iliescu Ion – ins cu mîinile pătate de sînge de la decembrie 1989 şi de la mineriade), îi spune contracandidatului său, Klaus Johanis, că „e un lucru”.  Cei care ştim, să ne amintim, iar cei care nu ştiu, să ia aminte: naziştii şi staliniştii vorbeau despre oameni, despre unii oameni, ca despre „lucruri” (cu versiunile – „cifre”, „numere”, „viermi”). Ponta, aşadar, face, la început de noiembrie, o afirmaţie de un nazism & bolşevism adînci în tăcerea deplină a vînătorilor de fascişti şi nazişti închipuiţi (toată falanga de ignoranţi ai istoriei de la noua stîngă, de pildă – tineri de 25-35 de ani cu minte deja bine netezită de şmirghelul unor idei care au făcut multe crime în istoria modernă şi în cea recentă); apoi, la fel de senin, se aliază cu unul dintre monştrii naţionalismului autohton, Corneliu Vadim Tudor – cel care, în aceeaşi cultură a dispreţului, promitea execuţii pe stadioane pentru oameni cu convingeri profunde democratice acum 15-20 de ani, în perioada sa de glorie.

Aşadar: 1990-2014, „băi, animalule” & „băi, lucrule”. Acelaşi dispreţ pentru oameni, aceeaşi cultură a urii, acelaşi discurs al urii, aceeaşi falsă solidaritate, aceeaşi calpă retorică despre respect (cum poţi să respecţi un om atunci cînd îl faci ba animal, ba lucru; şi, a propos, fiind un „lucru”, Johanis are drept de vot?). Aceeaşi retorică sulfuros-naţionalistă – „ne vînd Ardealul”, „sîntem români, vestul să nu ne mai dea ordine”, şamd.

25 de ani, un sfert de veac de democraţie originală, o ţară. O ţară pe care ne-o fură din nou. Cum procedăm, cum ne luăm ţara înapoi?

foto: zoso.ro

-Cristian PĂTRĂŞCONIU