Francezul supranumit Abu Al-Qaaqaa (numele unuia dintre războinicii profetului Mohamed) avea 20 de ani atunci cînd s-a aruncat în aer, în octombrie 2013, în fața pozițiilor armatei siriene, omorând zece soldați ai acesteia în orașul Al-Hama, lângă Alep. Făcea parte, împreună cu alți jihadiști francezi, din facțiunea Al-Qaeda – Statul Islamic al Irakului și Levantului, fiind unul dintre martirii francezii căzuți pentru cauza lui Allah în războiul civil sirian. În august fusese ucis un proaspăt convertit la islam, Jean Daniel, din Toulouse, iar în septembrie, un alt convertit, nu la valorile republicii franceze, ci ale islamului, a plecat spre raiul profetului Mohamed.

Nu sunt singurii. Potrivit ministrului de interne Manuel Valss, 21 de cetățeni francezi și-au pierdut viața pâna acum în conflictul sirian, în timp ce serviciile de informații estimează numărul jihadiștilor proveniți din Hexagon, care luptă în grupările Al-Qaeda, la circa 500-700 de voluntari. Sunt cu toții musulmani de origine nord-africană sau francezi de baștină proaspăt convertiți la islam, cu vârste între 18 și 25 de ani, crescuți în vestitele Zones Urbaines Sensibles (ZUS), discipoli ai imamilor islamiști ce predică în miile de moschei franceze sau auto-didacți ce și-au forjat credința fanatică pe numeroasele site-uri islamiste.

Așadar, de la incendierea săptămânală a mașinilor particulare, atacarea mijloacelor de transport în comun, a polițistilor și pompierilor ce intervin în zonele controlate de ei, „tinerii”, după cum îi numește corect politic presa franceză, au trecut la un nivel superior – jihadul. Au profitat astfel nu numai de prilejul oferit de războiul civil sirian, ci și de nepăsarea complice a autorităților franceze. Dar, așa cum spunea un înalt responsabil al serviciilor secrete: „Problema nu este atunci când pleacă, ci atunci când revin. Ei sunt deja formați ideologic și capabili să treacă la acțiune unde și când o doresc. Sunt potențiale bombe cu întârzâiere.”

De altfel, împotriva jihadiștilor reîntorși pe pământ francez autoritățile nu iau nici o măsură. Ei nu sunt interpelați, reținuți, anchetați sau puși sub acuzare deoarece, chiar dacă au participat la acțiuni violente, au făcut-o acționând pe un teritoriu străin urmând, conștient sau nu, linia trasată de diplomația franceză. Din această cauză, odată ajunși acasă, în ZUS-uri, ei sunt primiți și priviți ca niște adevărați eroi, devenind modele demne de urmat pentru cei din jurul lor. Prin urmare, legal, fără probleme, Al-Qaeda își trimite oamenii pe pământ francez, după ce i-a pregătit intensiv și complet în taberele sale din Siria.

Manuel Valls, ministrul francez de interne, a recunoscut recent plecarea spre Siria a 12 minori, fenomenul luînd o amploare îngrijorătoare în primele săptămâni ale acestui an. E de notorietate cazul celor doi elevi de liceu din Toulouse, care au plecat pe 6 ianuarie pentru a se alătura jihadului. La începutul lunii decembrie Manuel Valss și omologul său belgian, Joelle Milquet, și-au exprimat îngrijorarea în fața dimensiunilor tsunami-ului jihadist, avertizând asupra recrutării tinerilor europeni de către oficinele Al-Qaeda în scopul folosirii lor în jihadul sirian. Deocamdată, reprezentanții celor două guverne „luptă” contra emigrației jihadiste prin declarații retorice și îngrijorări tardive, mulțumindu-se să transmită în eter avertismente, asemeni patrupedelor care latră dar nu mușcă, deși i-au privit cu indiferență, atunci când nu i-au etichetat drept alarmiști și islamofobi, pe cei care au semnalat fenomenul atunci când el s-a declanșat.

În timp ce ministrul de justiție, „madame” Taubira, refuză să modifice legislația privind terorismul, ocupată fiind să o schimbe total pe cea privind familia, guvernul conservator britanic, ceva mai puțin atins de progresismul abulic ce minează societatea și guvernarea franceză, a anunțat că va retrage cetățenia britanică jihadiștilor ce posedă dublă naționalitate. Deși nu a dorit să confirme moartea a 4 islamiști britanici uciși pe teritoriul sirian în luptele din vara trecută, Foreign Office a recunoscut că 200 de cetățeni ai Regatului luptă în războiul civil și că „numărul lor este în realitate cu mult mai mare”. Oricum, autoritățile britanice par hotărâte să acționeze, stimulate și de trista experiență dobândită în Afganistan, unde soldații englezi au fost nevoiți să lupte de multe ori împotriva unor talibani originari din Londra sau Manchester. În toamna trecută doi jihadiști reîntorși din Siria au fost arestați în centrul Londrei, acuzați fiind că plănuiau un atentat terorist, iar doi frați britanici au fost reținuți la debarcare, în portul Dover, fiind acuzați de „antrenament terorist” în taberele Al-Qaeda din Siria și deținere de armament.

Pe 25 ianuarie a fost reținută pe aeroportul Heathrow, chiar când se pregătea să se îmbarce pentru Istanbul, Nawal Msaad, studentă în vârstă de 26 de ani. Londoneza avea asupra ei ascunsă în lenjeria intimă suma de 16.500 lire sterline, bani destinați fraților jihadiști sirieni. Câteva ore mai târziu poliția londoneză a arestat-o și pe complicea ei, Amal Elwahabi, „eroinele” devenind astfel primele două britanice acuzate de infracțiuni teroriste în legatură cu conflictul sirian. Richard Walton, șeful Comandamentului pentru Combaterea Terorismului, a declarat că nu este vorba de un caz izolat, numărul de arestări efectuate asupra adolescenților și tinerilor britanici ce încearcă să se alature jihadului sirian atingând în primele 3 săptămâni ale anului jumătate din cazurile înregistrate pe întreg parcursul anului trecut.

Deocamdată, guvernul britanic, încurcat el însuși în năvodul multiculturalismului și al corectitudini politice, luptă numai contra efectului nu și împotriva cauzei care l-a provocat. Din acest motiv, sute de imami habotnici continuă să predice în moscheile britanice doctrina intolerantului islam wahhabit, cerându-le credincioșilor musulmani să se îndrepte către „adevăratele” izvoare ale islamului din vremea profetului Mohamed. Și în timp ce poliția britanică îi arestează pe adolescenții îndoctrinați, iar servicile secrete depun eforturi pentru monitorizarea și destramarea rețelele teroriste, unul dintre mentorii teroriștilor, Anjeem Choudary – cel care l-a convertit la islam pe Michael Adebolajo, călăul din Woolwich, și pe teroristul Richard Dart, vedeta unui documentar BBC – este o prezență obișnuită în studiourile televiziunilor!

Tot în luna octombrie, când francezul Abu Al-Qaaqaa se autopulveriza la Al-Hama, Norvegia a sesizat Interpolul în cazul a două norvegiene de 16 și 19 ani care au părăsit țara pentru a pleca să lupte în jihadul declanșat în Siria contra regimului Bashar Al-Assad. Cele două fete, provenind dintr-o familie somaleză stabilită în Norvegia în anul 2000, au lăsat o scrisoare în care își motivau gestul: „Musulmanii sunt acum atacați din toate părțile și trebuie făcut ceva. Noi vrem să-i ajutăm pe musulmani și singura modalitate de a o face este să fim cu ei atât la greu cât și la bine”. Că în Siria musulmanii suniți luptă tot împotriva musulmanilor, dar alauiți, și nu sunt deloc singuri, ci sprijiniți de o largă coaliție internațională, se pare că n-a contat pentru cele două tinere norvegiene virusate de propaganda wahhabită, care-i consideră pe alauiți și șiiți niște eretici mai periculoși pentru adevărata credință decât creștinii. Saga surorilor jihadiste a avut un final fericit: au fost găsite de către tatăl lor în Siria și aduse acasă, una dintre ele fiind rănită de gloanțe. Serviciile de informații norvegiene consideră că în Siria au rămas totuși să lupte în facțiunile Al-Qaeda, ce compun marea majoritate a opoziției siriene, circa 50 de musulmani norvegieni.

Burak Karan, fost component al naționalei de fotbal de juniori a Germaniei și coleg de echipă cu internaționalii Sammy Khedira și Kevin Prince Boateng, a murit la 25 de ani în „războiul sfânt” sirian. Renunțând la o carieră strălucită în fotbalul german, s-a „transferat” în Siria, unde a jucat și a murit pentru victorie în selecționata internațională AL-Qaeda, luptând alături de alți o sută de jihadiști germani pe unul din principalele terenuri ale renașterii islamiste. De altfel, jihadiștii germani sunt la mare preț în ochii conducătorilor Al-Qaeda din Siria. Ei sunt folosiți la atacarea și „curățarea” localităților populate de creștinii sirieni. Că se dovedesc deosebit de eficienți este probat și de materialele video de propagandă jihadistă, care fac elogiul epurării religioase a localităților creștine, ale căror comentarii sunt în limba germană. Potrivit site-ului german Focus, cunoscutul rapper berlinez Denis Cuspert, alias Deso Dogg, s-a înrolat în gruparea radicală Frontul Al-Nusra, afiliată Al-Qaeda. Mai nou poate fi vazut de fanii germani cântând hit-ul Allah Akbar, pe un video de propagandă jihadistă filmat în Siria.

Prezența jihadiștilor germani alături de cei tunisieni, afgani, pakistanezi, saudiți, libieni, ceceni, irakieni sau algerieni nu este deloc întâmplătoare, ea fiind consecința propagandei influentelor organizații salafiste și a convingătoarelor predici ținute de imamii germani. În urmă cu câțiva ani, marele imam din Hamburg le spunea credincioșilor săi, cu subiect și predicat, fără să se ascundă: „Necredincioșii ne sunt dușmani. Tăierea capetelor este o grozăvie, dar asta e prea puțin pentru dușmanii noștri”. Azi, imamul din Bonn, mai discret dar la fel de persuasiv, îi sfătuiește pe tinerii săi discipoli să se antreneze tăind capetele găinilor fiindcă, prezice el, „va veni vremea când va trebui să le tăiați capetele evreilor”. Disciplinați, hotărâți, eficienți, nemții și-au asumat până la capăt denazificarea Germaniei. Acum, la fel de motivați și inflexibili, se ocupă de islamizarea ei.

Belgia nu putea rămâne nereprezentată în Siria, așa că din Bruxelles, Malines, Vilvorde și Anvers războinicii profetului Mohamed au plecat să se înroleze în „brigăzile internaționale” Al-Qaeda ce luptă pentru eliberarea sfântului pământ sirian de sub tirania ereticilor alauiți. În urmă cu un an, peste 70 de belgieni, majoritatea membri ai organizației islamiste Sharia4Belgium, luptau deja în jihad contra armatei siriene. Tolerată ani de zile de autoritățile belgiene, organizația Sharia4Belgium a fost interzisă recent, nu înainte ca prezența membrilor ei să fie semnalată în jihadul din Caucaz și Yemen; acum, ei se disting și în cel sirian. La ora actuală la jihad participă peste 200 de musulmani belgieni, dintre care 20 au fost deja uciși în cursul luptelor.

În Belgia nu toată lumea îi privește pe combatanții jihadiști ca pe niște eroi, municipalitățile din Anvers și Vilvorde hotărând să-i suspende de pe listele de asistați sociali pe luptătorii lui Allah plecați la jihad. Astfel, 29 de jihadiști din cele două orașe belgiene aflați acum în solda Al-Qaeda nu mai primesc „soldă” și de la statul belgian.

Vremea când vasele Ligii Hanseatice navigau spre toate colțurile lumii spre a face comerț a trecut. Azi, din Amsterdam sau Rotterdam, olandezii pleacă la jihad în Orientul Mijlociu. Presa olandeză confirmă plecarea a peste o sută de tineri musulmani pentru a se alătura fundamentaliștilor islamiști pe teatrele de operațiuni din jurul Alepului sau Damascului, până în prezent șase dintre ei pierzându-și viața în timpul luptelor.

Deși încă din noiembrie 2012 Tribunalul din Rotterdam a condamnat la închisoare doi musulmani olandezi pentru „intenția de a participa la pregătirea în tabere de antrenament teroriste și jihad armat în Siria”, fluxul jihadist nu a putut fi oprit. Olandezii s-au alăturat astfel celorlalți jihadiști europeni dornici să devină martiri. Peste 2000 de europeni luptă la ora actuală în conflictul sirian, o sută dintre ei fiind uciși în lupte, conform datelor oficiale comunicate de serviciile de informații și reprezentanții guvernamentali. Cu toții au trecut prin taberele de antrenament Al-Qaeda, unde au fost pregătiți în vederea folosirii explozibililor, a diverselor tipuri de armament și în practicarea tehnicilor de gherilă urbană, având ca misiune principală, odată întorși din război, crearea de celule teroriste în țările lor.

Vor fi așa cum spunea expertul francez, „niște bombe cu întârzâiere”. Vor deveni, asemenea înaintașilor lor instruiți și căliți în războiul afgan contra invadatorilor sovietici, niște adevărați mujahedini. Voluntarii au plecat in jihadul afgan din Pakistan, Arabia Saudită, Algeria, Egipt, Somalia sau Yemen. Dupa 30 de ani, cei ce vor deveni mujahedini în jihadul sirian pleacă din Franța, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Germania, Austria, Danemarca, Norvegia sau Spania.

Ce s-a întâmplat când primii s-au întors după război în țările lor, europenii vor afla după ce mujahedinii lor vor reveni acasă. Atunci vor ști dacă bumerangul jihadist lovește devastator numai ținta sau și punctul de plecare.