Stimaţi domni, după cum vă este binecunoscut, în Republica Moldova au loc evenimente, pe care noi le apreciem drept un adevărat puci, o lovitură de stat menită să deturneze voinţa electoratului, exprimată la alegerile din 30 noiembrie 2014.

Alegătorii au acordat 55 din cele 101 mandate ale parlamentului partidelor cunoscute ca pro-europene, PLDM. PDM şi PL.Sfidând voinţa electoratului, dar şi sugestiile publice, făcute de la Bruxelles, Bucureşti şi Berlin, PLDM şi PDM au constituit o alianţă (APME) fără participarea PL. Vă amintim că simularea negocierilor cu PL a durat aproape două luni şi a avut ca scop doar derutarea partenerilor din UE şi a propriului electorat al PLDM şi PDM. În acest timp Republica Moldova se scufundă în haos economic şi social, în principal din cauza deprecierii monedei naţionale, leul moldovenesc.

APME a încheiat în cele din urmă o înţelegere ocultă cu comuniştii lui Vladimir Voronin (PCRM) care îi asigură o majoritate parlamentară ce va fi negociată permanent, înţelegere care deja a fost pusă în aplicare, şi care a adus comuniştilor un nesperat post de vicepreşedinte al Parlamentului.

De la Bucureşti, Bruxelles, Berlin şi nu numai, s-a mai transmis la Chişinău că alianţa în care UE ar fi avut încredere că va continua reformele, PLDM-PDM-PL, ar fi trebuit să-l susţină în funcţia de şef al Executivului pe actualul premier, Iurie Leancă, în mandatul căruia s-au semnat Acordurile de Asociere (AA) şi de Liber Schimb (DCFTA) între UE şi Republica Moldova.

La Chişinău s-a jucat încă o piesă de teatru pentru ochii opiniei publice interne şi partenerilor europeni. Iurie Leancă a fost desemnat de propriul partid, care i-a acordat însă sprijin politic doar de formă, aşa că lista guvernamentală şi programul propus de Iurie Leancă au fost respinse la vot în Parlament.

Noul premier desemnat, Chiril Gaburici, a fost adus de urgenţă din Azerbaidjan unde activa, pentru a forma noul guvern şi, cu toate că este un necunoscut pentru opinia publică, deja au apărut controverse legate de trecutul domniei sale în presa de la Chişinău. Miercuri sau joi se aşteaptă învestirea Guvernului Gaburici, cu sprijinul PCRM.

Blocarea parcursului european al Republicii Moldova

Liderii PLDM şi PDM nu pot oferi nicio explicaţie credibilă pentru renunţarea la alianţa cu PL, un partid pro-european şi substituirea acestuia cu comuniştii lui Voronin. De asemenea, aceiaşi lideri nu pot explica de ce „azerul” Gaburici, necunoscut în UE şi fără nicio experienţă politică sau guvernamentală a fost preferat „europeanului” Leancă, susţinut de România şi cancelariile europene, al căror sprijin este de neînlocuit în condiţiile ecomice deosebit de grave din Republica Moldova.

După câte ştiţi, Republica Moldova trebuie să întreprindă reforme şi să aplice prevederile AA şi DCFTA,  prioritatea fiind reforma Justiţiei din Republica Moldova, cel mai corupt stat din lume, potrivit ultimului clasament al Transparency International. Credem că este exclus ca un guvern minoritar, depinzând de bunăvoinţa comuniştilor pentru fiecare vot şi condus de ilustrul necunoscut Gaburici ar vrea sau ar putea să facă reformele necesare. Nu credem că Vladimir Voronin, care a comparat extinderea UE cu expansiunea nazismului ar avea vreo apetenţă deosebită pentru a vota reforme ce ar apropia Republica Moldova de UE. Dacă dumneavoastră credeţi contrariul, noi vă transmitem că vă autoiluzionaţi.

De ani de zile, indiferent de alternanţa la putere de la Bucureşti, se spune că integrarea europeană a Republicii Moldova este un obiectiv prioritar al politicii externe a României. Cu regret, ne exprimăm convingerea că, având în vedere circumstanţele, obiectivul prioritar al politicii externe româneşti este în mare măsură compromis.

Republica Moldova este al doilea stat românesc

În Republica Moldova, conform datelor neoficiale ale ultimului recensământ ponderea românilor moldoveni este de 80% din totalul populaţiei. Dintre aceştia, aproximativ 500.000 au redobândit cetăţenia română după anul 2009, când s-a accelerat acest proces. Amintim însă că între 1991-2000, când acest proces a fost îngheţat temporar, au redobândit cetăţenia un număr nedeterminat de români basarabeni, estimat între 100.000 şi 500.000 persoane. Imprecizia în această privinţă se datorează faptului că până în anul 2000 proaspeţii cetăţenii care solicitau paşapoarte româneşti nu era obligaţi să transcrie actele de stare civilă eliberate de autorităţile Republicii Moldova. Aşadar vorbim de un număr estimat între 600.000 – 1.000.000 persoane care deţin cetăţenie dublă, atât a Republicii Moldova cât şi a României, fapt care, în mod firesc, nu vă poate lăsa indiferenţi.

De altfel sintagma „al doilea stat românesc” nici nu ne aparţine nouă, ci este consemnată în documentele oficiale ale statului român, mai precis „Strategia Naţională de Apărare” elaborată de CSAT şi adoptată de Parlamentul României.

Siguranţa naţională va fi afectată de haosul economic şi social de la graniţa României

Domnule preşedinte şi domnule prim ministru, ştiţi mai bine decât noi că în maxim 3-4 luni Republica Moldova se va prăbuşi în haos. Acest termen rezultă dinr-o simplă corelare matematică dintre rezervele valutare ale Băncii Naţionale a Moldovei şi ritmul în care acestea sunt cheltuite (100 milioane dolari la fiecare două săptămîni), în tentativa de a se interveni pe piaţă pentru a opri deprecierea ce devine galopantă a monedei naţionale.

Pe scurt, deprecierea monedei naţionale s-a declanşat pentru că leul moldovenesc este perceput ca fiind legat de rubla rusească iar panica investitorilor care îşi lichidează portofoliile din spaţiul estic nu va putea fi oprită. Pe de altă parte, din băncile Republicii Moldova au dispărut în anul 2013 un miliard de dolari, dispariţie numită eufemistic „active toxice”, în situaţia în care bugetul anual de stat este de numai două miliarde de dolari. Exportul nu aduce valută, este aproape inexistent, dovadă deficitul comercial ce reprezintă 50% din PIB. Nu dorim să intrăm în amănunte pentru a demonstra de ce prăbuşirea unui stat vecin ar afecta siguranţa naţională a României, deoarece presupunem că este evident.

În economie nu există minuni, soluţii miraculoase. Unica şansă, redusă şi aceea, de salvare a Republicii Moldova este un acord cu FMI, sau cu FMI şi UE. Dar un asemenea acord nu poate fi încheiat de un guvern minoritar, condus de un premier necunoscut, neangajat politic şi fără experienţă relevantă, nevoit să negocieze orice măsură cu comuniştii lui Voronin. Singurul guvern credibil în acest sens ar fi un guvern majoritar în parlament al celor trei partide pro-europene, condus de un premier recunoscut în plan internaţional ca Iurie Leancă, un guvern al cărui angajament pe calea reformelor să fie în afară de orice dubiu.

Faceţi ce trebuie făcut

Domnule preşedinte, domnule prim-ministru, cunoaştem abordarea potrivit căreia „nu trebuie să ne amestecăm”. Da, este adevărat că Republica Moldova a ales să fie un stat suveran, aşa că numirea unui guvern fără îndoială că este o chestiune internă. Numai că cei de la Chişinău ar trebui să înţeleagă faptul că şi România este un stat suveran şi nu are nicio obligaţie faţă de nimeni să susţină un guvern al unui alt stat, guvern suspectat de ostilitate faţă de reforme, corupţie şi chiar tendinţe antiromâneşti.

În plină austeritate în România, în anii 2010-2014, pe lângă determinantul sprijin politico-diplomatic acordat Republicii Moldova, ţara noastră a fost practic principalul donator din UE faţă de statul de peste Prut şi nimeni dintre cetăţeni sau politicienii din România nu a avut nimic de obiectat, ajutorul de 100 milioane euro pentru Republica Moldova fiind votat în unanimitate în Parlamentul României.

Dar politicienii „europeni” din Republica Moldova refuză să facă reforme în Justiţie şi au respins sugestiile din UE de a numi un procuror general independent cu consultarea Comisiei Europene. Aceste sugestii, după cum ştiţi, au fost făcute la pachet cu propunerea de a se face un guvern PLDM-PDM-PL, cu Iurie Leancă premier.

În condiţiile în care ajutorul acordat de România ajunge pe mâinile unei administraţii care este cea mai coruptă din lume, cu tendinţe antieuropene şi antiromâneşti, contribuabilii români ar putea începe să-şi pună întrebări legitime.

Vă rugăm să nu permiteţi ca cel de-al doilea stat românesc să fie cuprins de haos şi anarhie. Nu acceptaţi abandonarea parcursului european de către guvernanţii de la Chişinău. Nu abandonaţi în voia sorţii trei milioane de români de peste Prut, dintre care sute de mii sunt şi concetăţenii noştri şi alegătorii dumneavoastră. Nu dorim să asistaţi pasiv la ruinarea Republicii Moldova şi transformarea ei într-o pradă sigură pentru o Rusie agresivă.

Vă rugăm să faceţi ce trebuie făcut. Vă mulţumim.