Iat-o și pe Maia Sandu, lidera opoziției pro-europene de la Chișinău! Ce are ea de reproșat lui Dodon? Nu -Doamne ferește (sic!)- că e un comunist/socialist ordinar care călărește fără obraz retorica ortodoxiei și a tradiției creștine a moldovenilor. Nu că-și bate joc de creștinism prin nostalgia filosovietică după un regim criminal care a ucis preoți, a închis biserici și a distrus morala creștină! Nu, nu asta-i problema. Ci că Dodonul cu seceră și ciocan în frunte se opune -în accesele lui ipocrite de mare apărător al creștinismului în Moldova- „liberalismului, toleranței și egalității de gen”. Dar se poate așa ceva! Doar e secolul XXI afară!

Așa înțelege Maia Sandu să pună problema și să lupte cu comuniștii și socialiștii în R. Moldova. Politicieni unși cu toate alifiile „europene” nu pricep că democratizarea și liberalizarea societății moldovenești, pe care o promovează atît de mult, nu se va produce prin epurarea creștinismului din spațiul public, înțeles greșit ca un spațiu aseptic, decuplat total de la tradiția morală, religioasă a poporului pe care pretind că-l reprezintă. Ci prin integrarea acestei tradiții, ca pe un bun național, cultural și moral acumulat de secole, și prin delegitimarea impostorilor de socialiști care se dau mari creștini.

„Comunist creștin” – ăsta e cel mai rușinos lucru pe care-l poate spune și face un președinte de stat în secolul XXI, nu că-și declară ipocrit opoziția față de ideologia egalității de gen, promovată de prietenii lui socialiști occidentali. Cu care Maia e de acord.

Și la urma urmei, ce dacă e secolul XXI? Ce legătură are? Maia își închipuie că mergem în progresie aritmetică spre viitorul luminos?