Federicăi Mogherini îi place să călătorească. Și oricărui Înalt Reprezentant al UE pentru politică externă îi stă bine cu drumul.

Pașii o poartă pe doamna Mogherini în țări și pe continente frământate de conflictele produse de inegalitățile dintre Nord și Sud și, mai ales, de schimbările climatice, cea mai gravă amenințare la adresa păcii.

Pretutindeni aduce pacea, vestea cea bună a Uniunii. Zâmbetu-i cald înmoaie inimile tiranilor: dizidenții politici sunt eliberați, femeile își recapătă demnitatea, uraganele se domolesc.

Dar America se teme.

A vrut America să izoleze Cuba? Nu a putut. Doamna Mogherini a descins imediat după Anul Nou la Havana să transmită tov. Raul că nu e singur, că nu sunt izolați comuniștii cubanezi, că UE e mai aproape de dânșii decât oricând. Europenii construiesc poduri și uși, nicidecum ziduri, a zis. Mogherini a intrat în Partidul Comunist în 1988, pe când Zidul Berlinului construit de tovarășii sovietici era bine-mersi, deci știe doamna ce e cu zidurile.

A vrut America să dea înapoi din dealul cu Iranul? Nu i-a ieșit. Doamna Mogherini l-a apărat ca o leoaică. E drept, tinerele iraniene și-au scos basmaua pe care Mogherini și-o pusese la Teheran ca să le facă  pe plac mullahilor. E drept că au ieșit și iranienii pe străzi și au fost uciși cu zecile. Dar doamna Mogherini a tăcut înțelept. Doar a intrat în Partidul Comunist în 1988, pe când polonezii se băteau pe străzi cu trupele cu regimul comunist și știe că s-au produs vătămări ale bunurilor publice, știe ce pagube aduc revoltele necontrolate. A fost și la Teheran, la Președintele Rouhani, un moderat, știe care-i treaba. La urma urmei, pacea cere sacrificii.

În puținul timp liber pe care-l are, doamna Mogherini colecționează timbre cu multă pasiune. Șefă a politicii externe a UE, adjunctă a altui colecționar celebru (dar nu de timbre), Jean-Claude Juncker, doamna Mogherini adună timbre din peregrinările sale, la Teheran sau la Havana. Un singur timbru îi lipsește din colecție, cel cu Rocket Man. La Phenian încă nu a ajuns. Atunci își va întregi colecția. Dacă nu Phenian. măcar Caracas, cu Maduro.

Dar iat-o și așa, colecția descompletată.