Când se vorbeşte despre tabloide faimoase ne gândim în primul rând la britanicul The Sun, celebru pentru multele scandaluri pe care le-a provocat de-a lungul timpului. Iată că acest tabloid nu îşi menţine renumele numai pentru că ne introduce în viaţa amoroasă (secretă) a diverselor persoane cu faimă din societate, ci şi pentru că aduce în dezbatere publică anumite cazuri grave de dispreţ la adresa justiţiei. Cazul cel mai flagrant în acest sens este cel al unui suspect de crime de război, pe numele său adevărat Milivoj Asner, numărul 4 de pe lista Interpolului, care a fost identificat de reporterii publicaţiei The Sun în oraşul Klagenfurt din Austria în timp ce se plimba cu soţia alături de fanii echipei naţionale croate.

Milivoj Asner s-a născut pe data de 21 aprilie 1913 în localitatea Daruvar din Croaţia pe când aceasta mai făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Crăciunul anului 1941 a fost o zi specială pentru circa 150 de evrei din oraşul Pozega din Croaţia care au fost adunaţi într-o clădire aflată pe strada Primorska. Aici au fost deposedaţi de toate obiectele de preţ, au fost puşi să renunţe la toate proprietăţile, după care, înghesuiţi în vagoane de vite au luat drumul lagărelor de concentrare naziste pentru a pieri conform ordinului dat de Hitler din iunie 1941, cel care se referea la Soluţia Finală. Pe la mijlocul anului 1942, întreaga comunitate evreiască din Pozega – cea mai veche din Croaţia – fusese distrusă, dar din oraş fuseseră trimişi în lagărele de concentrare şi sute de sârbi şi ţigani, toate aceste activităţi fiind supervizate de un tânărul, pe atunci, Milivoj Asner laureat în avocatură al Universităţii din Zagreb şi şef al poliţiei locale.

Confuzia şi debandada de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial l-au ajutat pe Milivoj Asner să se refugieze în Austria unde obţine cetăţenia sub un nume “de împrumut”, adică fals. Autorităţile comuniste victorioase iugoslave l-au pus pe lista criminalilor de război, dar nu s-a reuşit identificarea lui Asner decât în anul 2004 în Croaţia natală când fosta Yugoslavie încetase de mult să existe. La începutul anilor 90, un tânăr cercetător amator în istorie, croatul Alen Budaj a început să îi ia urmele lui Asner şi a reuşit până la urmă să-l identifice în oraşul Daruvar unde venise din Austria în perioada când Croaţia era condusă de preşedintele Franjo Tudjman, fost general de securitate în anii comunismului.

Iată ce a declarat Alen Budaj în anul 2005 referitor la cercetările pe care le-a făcut în Pozega, începând de la fostul cimitir ebraic:

„What was awful was that no one talked about what happened to the Jews here. The final straw was that this cemetery was being destroyed. That stirred my emotions and I started digging. Everywhere I looked Asner’s name kept cropping up in connection with the Holocaust. I was shocked when I found out that he was alive and living in Croatia.”

Ca urmare a eforturilor depuse, dosarul lui Alen Budaj a ajuns la circa 100 de file conţinând ordine de deportare pentru sârbi şi evrei din Pozega, toate semnate de Asner. Marea majoritate a bărbaţilor deportaţi au ajuns în lagărul de la Janosevac unde au si fost omorâţi. Acest dosar a ajuns în anul 2004 în posesia lui Efraim Zuroff , cu cetatenie americană şi israeliană, şeful Centrului Wiesenthal cu sediul la Ierusalim, care a cerut o întrevedere cu preşedintele croat Stipe Mesici. Pus în faţa unor documente de netăgăduit, preşedintele Mesici a ordonat de faţă cu Zuroff lui Mladen Bajic, procurorul-şef al republicii, ca să studieze cazul şi să nu-i permită să plece lui Asner. Atenţionat probabil de legăturile sale din aparatul guvernamental (a şi recunoscut acest lucru într-un interviu), Milivoj Asner a părăsit în aceeaşi zi Croaţia cu destinaţia Austria.

Furia lui Asner s-a revărsat într-un interviu asupra lui Alen Budaj în momentul când s-a aflat în siguranţă, adică în Austria:

“Budaj is nothing but a vagabond, never done a day’s work in his life. He’s a Jew and because he’s a Jew people think he’s decent. He’s an agent of Wiesenthal and Zuroff. These types don’t impress me.”

La fel ca şi mulţi alţi criminali de război de dinaintea sa, Asner pune toată răspunderea pe umerii şefilor săi din timpul regimului fascist ustaş din Croaţia:

“I couldn’t have said no, otherwise I would have lost my job. It was mostly Serbs, not Jews. The ministry ordered them deported, my bosses at the interior ministry in Zagreb. If I had said no, I would have been on the street.”

Între timp, adică în anii 2004-2005, procuratura din Croaţia şi-a finalizat cercetările şi a emis un mandat de extrădare pentru suspectul Asner, mandat neonorat de Austria pe motiv că este vorba despre un cetăţean austriac. Ministrul de justiţie austriac a declarat că o parte din crime s-au prescris, de parcă se pot prescrie crimele împotriva umanităţii! Cu mare greutate totuşi, autorităţile austriece au realizat că Asner şi-a obţinut cetăţenia în mod fraudulos, ceea ce înseamnă că ar fi putut fi extrădat în Croaţia, dar au apărut alte motive de refuz. Vrând să apeleze la sentimente umanitare, s-a spus până la urmă că Asner este prea bătrân ca să fie supus unui proces. Dar iată că Milivoj Asner nu este atât de bătrân încât să nu-i poată însoţi pe suporterii croaţi de-a lungul plimbării de circa 1 kilometru la care au fost martori reporterii de la The Sun. A fost fotografiat în timp ce s-a delecta cu o băutură la o terasă la sfârşitul plimbării.

Cazul lui Milivoj Asner readuce în discuţie lamentabila moralitate a autorităţilor austrice în privinţa criminalilor de război. Referitor la acest aspect, Efraim Zukoff a declarat:

“Austria is a black hole when it comes to Nazi war criminals. They have not convicted a Nazi in 30 years. And it’s not for a lack of Nazis.”

Pe situl Interpolului se poate vedea fotografia lui Asner lângă care apar capetele de acuzare împotriva sa:

GENOCIDE, WAR CRIMES AND CRIMES AGAINST HUMANITY

The Sun a făcut public şi locaţia aproximativă unde domiciliaza Asner sub numele de Georg Ashner:

“a smart third-floor flat near Klagenfurt’s stadium. The home, where he lives under the name Dr Georg Aschner, is opposite the Croatian cultural centre in a district where fellow ex-pats know his true identity.”

Memoria victimelor inocente din cel de-al doilea război mondial este demnă de respect şi ar trebui ca sa nu se ţină cont de vârsta suspectului Asner ca să fie adus în faţă justiţiei. Un campionat european de fotbal este un prilej de înfrăţire şi bucurie, dar nu şi prilej de iertare a crimelor odioase.

La elaborarea acestui articol s-au folosit date de pe siturile Interpol, The Sun, Haaretz şi Hotnews.