Bilanţul primului an al tinerei “democraţii” egiptene: 6 biserici vandalizate, 3 atacuri importante contra creştinilor soldate cu sute de morţi, zeci de case şi magazine, aparţinând creştinilor incendiate, circa 100.000 de creştini copţi nevoiţi să părăsească ţara.
Ştirile se succed într-un ritm rapid: “Salafiştii au expulzat 62 de familii de creştini dintr-un sat din vecinătatea Alexandriei”, “Celebrul actor Adel Iman a fost condamnat pentru defăimarea Islamului”, “Liderul salafiştilor declară că egiptenii “necredincioşi” vor fi trataţi aşa cum profetul Mahomed i-a tratat pe evreii din Medina”, “Două ziariste egiptene condamnate pentru că au criticat un şeic”, “Fraţii Musulmani anunţă operatorii din turism că Egiptul fiind o ţară religioasă, turiştii nu mai sunt autorizaţi să poarte bikini pe plajă”.
După ce Mohamed Badie, ghidul suprem al Fraţilor Musulmani a declarat (declaraţie trecută sub tăcere de presa occidentală) că ”Scopul nostru suprem este Califatul”, o altă ştire vine să facă lumină asupra situaţiei reale din Egipt: “Hazem Saleh Abou, candidat la preşedinţia Egiptului şi partizan convins al Fraţilor Musulmani, a declarat de curând într-un interviu televizat că în Islam nu este loc pentru libertatea individuală”.
În viziunea “democratului” care este posibil să se aşeze pe scaunul ocupat atâtea decenii de dictatorul Mubarak, a fi musulman înseamnă în realitate, a fi membrul unei armate în care fiecare soldat se supune unui cod dictatorial!
Hazem Saleh Abou a afirmat pe bună dreptate: “Dacă pretindeţi că Allah consideră că aveţi o libertate individuală, arătaţi-mi sursele! Nimeni nu a spus vreodată asta în afară de aceia care nu au nici o idee despre Şhari’a”.
Un posibil Ahmadinejad al Egiptului şi un girant al “tranziţiei spre democraţie”, cea despre care vorbea cu înflăcărare naivă Hussein Barack de la Washington, Hazem Saleh Abou a continuat pe acelaşi ton comparând Shari’a cu regulamentele militare: “ Dacă vă alăturati unei armate atunci sunteţi obligaţi să-i respectaţi uniforma, să asistaţi la cursuri, să participaţi la programul de instruire şi să vă ascultati şeful”.
Sub preşedinţia lui Hazem Saleh Abou, portul vălului şi al hijabului de către femei va fi obligatoriu,codul vestimentar islamic trebuind respectat de cei care i se supun lui Allah, iar dacă o femeie va dori să renunţe la văl, ea va trebui “să-şi schimbe credinţa”. “Vedeţi, aceasta-i dificultatea, ăsta este islamul. Vor ele să fie musulmane fără să se supună regulilor lui Allah? N-au decât s-o spună; este tot ceea ce le cer, să fie cinstite şi s-o spună”, a încheiat pe un ton ameninţător Hazem Saleh Abou, total nepăsător că-i contrazice astfel prin declaraţiile sale pe profeţii occidentali care, încă din primele zile ale mişcărilor de protest din Piaţa Tahrir, halucinau cu entuziasm bahic vizualizând democraţia occidentală bronzându-se lasciv în bikini pe plaja de la Şharm el-Sheik, în timp ce bărboşii din Frăţia Musulmană şi din Partidul salafist al-Nour, vrăjiţi de glasul sirenei bronzate, îi exilau pe Allah şi pe nemiloasa Şhari’a din parlamentul egiptean în nisipurile deşertului.
În realitate, în Egipt, ţară în care bikini-ul a fost interzis, “democraţia” islamistă umblă acoperită de burkha.
