Zilele acestea au fost trimise în China primele sisteme de rachete antiaeriene rusești S400, urmând semnării unui contract în valoare de 3 miliarde dolari cu Moscova, în anul 2014. Lăudate în exces de câțiva ani de propaganda rusă ca fiind cele mai eficiente arme moderne, cu performanțe mai bune (măcar pe hârtie) decât cele ale sistemelor antiaeriene din dotarea armatelor țărilor occidentale, acestea nu au fost testate însa în condiții de luptă, cu adversari reali. În decembrie 2018 au trecut testul final, de poligon, dinaintea livrării și acum a început transportarea lor către China. Numai că, după cum s-a anunțat public ieri, primul transport al sistemelor componente ale armei antiaeriene S400 a trebuit să fie returnat în Rusia, conform unui comunicat de presă al agenției ruse TASS.
https://tass.com/defense/985944
Prestigiosul outlet media Defence Blog spune o poveste mai lungă – sistemele S400 trimise în China au fost distruse de partea rusă pentru că nu mai corespundeau scopului pentru care au fost construite, fiind deteriorate pe durata transportului. Cauza? O furtună violentă care a lovit nava transportoare când aceasta, plecată din Ust Luga (Regiunea Leningrad) către China, traversa Canalul Mânecii, după cum a declarat Serghei Cemezov, director general al Rosteh, firma de stat care le produce. Acesta a mai declarat că vor fi produse alte sisteme S400 cât de curând, pentru a fi livrate Chinei în schimbul celor distruse.
https://defence-blog.com/army/all-russian-made-s-400-missiles-sent-to-china-have-been-destroyed.html
E greu de crezut că marina rusă nu poate transporta armament în condiții cât de cât sigure, dar până la lămurirea reală a problemei, oficial, apele din jurul Europei rămân foarte periculoase pentru transportul armamentului rusesc.
ACM
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
3 Comments
Andrei CRISTEA
20 February 2019Poate sistemele sunt functionale, dar se doreste “pierderea urmei” – de ce din Ust-Luga (port rusesc la Golful Finlandei) prin Baltica – Marea Nordului – Canalul Manecii ? Au urmat apoi ruta Atlantic – Gibraltar – Mediterana – Canal Suez – Marea Rosie – Golf Aden – Oceanul Indian – Singapore – Marea Chinei de Sud ? In drum suficiente destinatii unde sub pretextul realimentarii navei sau unei reparatii urgente intr-un port puteau fi descarcate – Algeria, Turcia, Siria, Egipt (teoretic aliat al americanilor, ca si Turcia de altfel), Yemen, Iran, Pakistan, India, Birmania, Thailanda, Indonezia – toate cu regimuri militariste si multi gargauni razboinici, potential interesate de armele rusesti. Rusia avea varianta imbarcarii echipamentelor la Murmansk sau Arhangelsk si apoi prin Oceanul Arctic (spargatoarele de gheata mentin permanent rute navigabile) – Stramtoarea Bering la Vladivostok – ruta integral prin ape teritoriale rusesti; Vladivostokul este foare aproape de granita cu China. Au ajuns cu adevarat sistemele in China si au fost apoi returnate ? Seamana a “alba-neagra” cu rachete. De ce participa si China ? Cel mai probabil “ii iese” ceva din aceasta smecherie.
avenirv
20 February 2019se pare ca intre rusia si china nu exista granita comuna, drumuri (parca rachetele alea sunt pe camion) si/sau linii de cale ferata.
cum spune trump despre asemenea niuz ?
Andrei CRISTEA
20 February 2019Conform worldatlas.com Rusia si China au o granita comuna de ~ 4.000 km cu 26 puncte de trecere – https://www.worldatlas.com/articles/what-countries-border-china.html
In privinta infrastructurii necesare tocmai aici este unul din atuurile acestor sisteme de racheta – nu prea au nevoie; le este suficient un teren cat de cat accesibil – modulul de comanda, radarul mobil si sistemul de lansare sunt montate pe platforme cu tractiune 6×6 sau 8×8; pot aborda planuri inclinate de 30 de grade. Eficienta lor este alta discutie – in Siria raidurile aeriene israeliene le-au cam stricat blazonul.