În Belgia sunt preoţi vinovaţi de pedofilie. Autorităţile bisericeşti şi civile trebuie să ia cele mai severe măsuri împotriva făptaşilor. Din păcate, reperele morale lipsesc şi cazul devine din ce în ce mai confuz.

În timpul cercetarilor în scandalul de pedofilie, s-a scurs în presa belgiana si internationala, din surse ale Parchetului din Bruxelles, informatia ca pe discul dur al Cardinalului Danneels s-ar fi gasit o fotografie ce ar fi putut constitui o piesa într-un dosar de pedo-pornografie. Dupa câteva zile, cu mai putina galagie, s-a modificat informatia: fotografia era artistica si se gasea în fisierele temporare ale calculatorului. Cardinalul Danneels considera ca reputatia sa a fost mânjita ireparabil si a depus o plângere împotriva violarii secretului anchetei.

Unii cred ca s-a clarificat situatia. Nu vad de ce. Fotografia ar fi fost pedo-pornografica pentru cardinalul Danneels, însa e artistica pentru autoarea sa, Laura Baudoux? Daca fostul primat al Belgiei ar fi fost fotograf, ar fi fost acceptabil din punct de vedere moral sa expuna fotografia pe site-ul cultural cobra.be? Da la Laura Baudoux si ba la Godfried Danneels? De ce timp de câteva luni fotografia a fost prezentata ca atare, fara sa socheze pe nimeni, dar de câteva zile s-au acoperit ochii copilului? Sa speram ca se va gasi raspunsul bun la timp.

În societatea civila belgiana, crestina pâna acum vreo douazeci de ani, nu s-a auzit o voce sanatosa si viguroasa care sa ofere repere morale sigure în acest moment confuz. Comentariile crestinilor au fost corecte, dar reci si intelectualiste. Oricum, nu i-a ascultat nimeni… Justitia s-a facut de râs înca o data. Nu în ultimul rând, sare în ochi ca gradul actual de aservire ideologica a presei a atins pragul incompetentei profesionale.

Pâna la proba contrarie, nu se pot aduce reprosuri vietii morale personale a cardinalului Danneeels. Ar fi meritat mai multa liniste la batrânete. Totusi, daca buba care s-a spart acum în Biserica Belgiei miroase atât de urât, înseamna cel putin ca seful a confundat toleranta cu caritatea. Dragostea frateasca e mai exigenta si i-ar fi cerut ca, pentru cei slabi si mici, sa fie sever pe fata cu mentalitatile ticalosesti, sa îi vada si sa îi pedepseasca pe vinovati. Sigur, presa l-ar fi tinut în suturi, nu l-ar mai fi invitat la dezbateri televizate si, în 2005, nu l-ar mai fi considerat papabil doar pentru ca este progresist.

Am putea sa ne gândim ca i se va face acum putina dreptate actualului primat ale Belgiei, Monseniorul André Léonard, detestat de mass-media pentru vederile sale traditionale. Nici vorba. Reflectoarele sunt pe el, desi este clar ca problemele sunt mostenite din trecut, el fiind numit numai de câteva luni. Asta însa nu va recunoaste niciodata nici presa si nici cei care prefera discursul comod al cardinalului Danneels. Situatia actuala, ca si cazul Dutroux, nu sunt întâmplatoare. Nemernicia nu ajungea atât de mare daca nu avea complici, de multa vreme, în toata societatea belgiana.