Sunt două mii de ani de când lumea antichității, ajunsă la apogeu, era ocupată de imperii mari și regate puternice, conduse și populate de oameni educați, ce pendulau între cinism și epicureanism, convinși că le văzusera și auziseră pe toate cele legat de viață și de moarte. Spiritual vorbind, pentru oamenii acelor vremuri lucrurile erau clare – zeii în ceruri erau cu ale lor, ocupați să țină universul în funcțiune și să lupte între ei, iar în lumea noastră toți erau niște furnici cu vieți mărunte, cu bucurii care nu puteau fi decât trecătoare și peste care venea, pentru fiecare în parte, sfârșitul de care nu putea trece nimeni – moartea trupului. Erau proorocii, erau speranțe, erau căutari, scrieri vechi care vorbeau de mântuirea de moarte, dar nimic nu adusese lumii vestea salvării de la moartea trupului… Viața oamenilor era posibilă doar în lumea asta închisă în material și mărginită de moarte. Exista totuși o excepție știută între de cei inițiați – puțin numerosul popor de păstori al evreilor, prins între imperii și lumi, moștenea învățătura venirii lui Dumnezeu între oameni, dar egiptenii, babilonienii, persii, grecii, romanii, toți cei care stăpânisera peste ei și aflaseră despre ce ar fi fost o descoperire făcuta de Dumnezeu neamului evreilor, priveau asta cu mare scepticism… Așa stând lucrurile, acum două mii de ani, în țara evreilor, au venit cei trei numiți în colinde magi ori crai, care aveau descoperire că Fiul lui Dumnezeu va veni între oameni ca prunc născut din femeie, să trăiască asemeni unui om deplin. Și minunea s-a întamplat – în Betleem, în Iudeea, avea să intre în lume Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, născut prunc de Sfânta Fecioară Maria. Și așa a început lucrarea mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu între oameni, și iată cum sunt scrise în Sfanta Scriptură acele momente ale intrării ale Fiului lui Dumnezeu în lumea noastră:

1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.

5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,

7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.

8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.

11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.

13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.

16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.

(Sfânta Evanghelie după Luca, Cap. 2)

Așa a intrat în lume Fiul lui Dumnezeu.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Crăciun fericit tuturor!