Oh, dacă ar şti, dacă ar şti Che Guevara…

Cum să înţeleagă comuniştii din generaţia eroică o schimbare către huzur, către pierderea de vreme? Îndelung antrenata reacţie de refuz pentru orice este comoditate, pentru orice obiect sau mijloc de petrecere a timpului în alt mod decât l-a dorit Revoluţia a fost doar un machiaj ideologic.

Când Fidel Castro s-a dat deoparte, conştient sau nu, a lăsat urmaşului său – nimeni altul decât Raul Castro, fratele – să încerce să readucă prosperitatea şi bucuria de a trăi pe marea insulă din Caraibe. Fidel Castro nu a putut face paşii necesari unei deschideri ideologice, nu ar fi putut explica poporului că a condus ţara către dezastru, că universul paradisului comunist a devenit defunct din lipsă de funcţionalitate. A avut totuşi curajul de a se lupta cu boala şi cu bătrâneţea fără să mai fie Conducătorul Suprem. O fi fost de vină întâlnirea din trecut cu Papa Wojtyla sau oboseala unei vieţi lungi trăite fără a avea satisfacţia unei posibile continuari triumfale, pentru această reconsiderare a atitudinii sale de pumn de fier, quien sabe? Cine ştie?

Regimul nu s-a schimbat, nici nu pare să dea semne de cosmetizare. Doar începe să accepte anumite realităţi, ca să îşi lungească viaţa, ca de exemplu că Partidul Comunist poate trăi şi dacă unele persoane îşi cumpără şi folosesc bunuri tehnologice ce până acum erau prohibite. Astfel, Raul Castro, preşedinte nou ales al Cubei a dat liber la vânzarea unor bunuri ca DVD-urî, cuptoare cu microunde, computere, televizoare cu ecrane între 19 şi 24 de ţoli sau sisteme antifurt auto.

Mica întârziere de zeci de ani între viaţa cu şi viaţa fără DVD şi cuptoare cu microunde nu îi face să lase capul în jos pe cei care şi-au proclamat superioritatea faţă de toţi capitaliştii din lume, cu accent special pentru cei americani. Sunt ani buni de când Cuba s-a redeschis lumii prin turism. Dacă am spune că este vorba în special de turism sexual am da dovadă de răutate mic-burgheză. Să lăsăm lumea să facă ce vrea în intimitatea celor două săptămâni din momentul cunoaşterii şi până la despărţirea cu lacrimi la hotel, că soare şi plaje există şi în alte locuri. Sutele de mii de turişti nu vin în bagaje cu manuale de funcţionare a burselor de valori, ei îşi poartă ipod-urile şi playerele şi telefoanele mobile. Plus alte chestii asemenea, ce se adaptează chiar şi urechilor şi ochilor localnicilor şi localnicelor, fie-ne iertată insinuarea!

Partidul nu face decât să dea glas realităţii, anume că cetăţenii au din ce în ce mai multă nevoie să folosească liniştiţi lucrurile pe care le au său pe care le doresc. Aşa se explică hotărârea de guvern ce invocă un paragraf ideologic, anume că bunăstarea vine cu creşterea economică. Mai precis s-a invocat o creştere a producţiei de energie electrică ca fiind bază materială a largheţii de care dă dovadă regimul, măsură ce ar putea să conducă la o mai mare libertate personală.

Idealul condusului de tractor lansat de Che Guevara este lăsat în urmă. Munca asiduă, continuă dar neecoomică promovată de icoana stăngii mondiale se poziţionează la fel că un tractor în urma unui Ferrari.

Însă ideologul şef al regimului actual, vicepreşedintele Machado Ventura a declarat că singurul “drum realist pentru viitorul Cubei este să se continue ameliorarea nivelului de trai al cetăţenilor, dar numai în interiorul socialismului”. Păi da, tovarăşi, aşa se continuă revoluţia, cu DVD-uri japoneze şi filme americane!

Hasta la victoria siempre!