Cu susținerea fățișă a primului-ministru al României, rușii de la Lukoil au ajuns să negocieze acum cu procurorii români sechestrul asigurător pentru un prejudiciu estimat de 230 milioane de euro.

Imediat după o declarație critică și manipulatoare a ambasadorului Rusiei a București, premierul României (nu al Rusiei) a pus presiune pe procurorii români care investighează un dosar greu de evaziune fiscală și spălare de bani la Lukoil.

Procurorii care investigheaza dosarul Lukoil au dat înapoi după declarațiile lui Victor Ponta.

Acum, vicepreședintele Lukoil, Vladimir Nekrasov, a ajuns să negocieze de-a dreptul cu procurorii români măsurile pe care aceștia consideră de cuviință a le lua pentru garantarea recuperării posibilului prejudiciu. Și să șantajeze pe față statul român prin această declarație nerușinată:

„Am ajuns la unele compromisuri pe care le vom raporta maine conducerii Lukoil.

Daca conducerea Lukoil isi va da acceptul, repornim rafinaria. Daca nu, nu.

Noi consideram ca taxele de 700 milioane dolari platite pana acum in acest an pot reprezenta masuri asiguratorii.”

Cazul Lukoil, mod de operare

În 2004, jurnalistul David Satter, fost corespondent la Moscova pentru Financial Times și Wall Street Journal, scria o carte tulburătoare: „Întuneric la Răsărit. Ascensiunea statului rusesc al fărădelegii”. Mulți considerau că exagerează. Un autor canadian de origine poloneză scria însă că „Satter trebuie apreciat pentru că spune ceea ce mulți abia îndrăznesc să gândească.”

Doi ani mai târziu era ucisă Anna Politkovskaia, urma asasinarea lui Litvinenko, invazia Georgiei, chiar Smolensk-ul, și, în fine, acum Ucraina. David Satter, care revenea la Moscova acum un an să conducă secția rusă a Europei Libere, a fost expulzat în decembrie din Rusia.

În cazul Lukoil, vedem perfect modul de operare al „statului fărădelegii”.

Și nu putem să nu ne amintim de cele spuse de Robert Kaplan în interviul acordat în vară acestei platforme (Statul de drept și gazele de șist – rețeta contra subversiunii ruse).

Întrebat care e principala vulnerabilitate a României, Kaplan a răspus fără ezitare:

„Instituții slabe ale statului. Instituțiile puternice reprezintă apărarea în fața subversiunii externe. (…)

Pe plan intern, este o problemă de construire a unor instituții puternice, impersonale, de construire a statului de drept.

Rușilor nu le place statul de drept. Lor le plac chestiile tulburi, vagi, în care pot mitui politicieni.”