Dinu Neagu Alexandrescu a fost arestat la 29 septembrie 1959 de către locotenentul Lupu Vasile. Învăţător în comuna Macrina, județul Buzău, fost simpatizant PNŢ, a fost închis în cadrul valurilor de arestări care au urmat după Revoluţia din Ungaria (1956). Securitatea voia să îl învinuiască de tentativa de a reînființa organizaţia PNŢ locală. Prin arestarea unei persoane cunoscute şi respectate, care nu avea vederi comuniste, se dorea descurajarea împotrivirii la colectivizare.

A fost dus la închisoarea Râmnicu Sărat, unde a împărţit aceiași celulă cu judecătorul Menelas Chircu. (Vişinescu era atunci comandantul închisorii.) A fost dus la anchetă şi bătut sălbatic în fiecare zi. Lupu Vasile a fost cel care a condus ancheta. La 7 octombrie 1959 a ajuns în cameră desfigurat, dus pe brațe de cineva din personalul închisorii. Un gardian l-a împins pe învăţător cu faţa la perete, într-o nișă. Judecătorul a fost scos precipitat din cameră şi nimeni nu a mai știut nimic de Dinu Neagu Alexandrescu. Decesul său a fost înregistrat la 10 august 1960. Nici acum familia nu știe unde este înmormântat. Soția a primit cu greu informații vagi. După 1989, judecătorul Chircu a relatat că învățătorul din Macrina era hotărât să reziste la bătăi și la presiuni pentru a-și feri familia de stigmatul unei detenții politice (mai fusese arestat și în 1949) și pentru ca mărturia lui să nu ducă cumva la arestarea unor nevinovați, deoarece, pentru înscenarea procesului, i se ceruse să dea numele unor ”complici” cu care fi intenționat să refacă PNȚ-ul local.

În 1992, cazul lui Dinu Neagu Alexandrescu au fost prezentat la Memorialul Durerii. Lupu Vasile a contactat-o pe Doamna Teodorina Nicula, fiica cea mare a învățătorului, care apăruse în emisiune. A întrebat-o ”Cu mine ce va fi?” După ce i-a spus câteva adevăruri, Doamna Nicula l-a lăsat în plata Domnului. Lupu Vasile era un prosper om de afaceri la Buzău și nu i-a deranjat nimeni afacerile și traiul. Pe atunci, justiția era în tranziție de la regimul Iliescu spre regimul Năstase. Intelectualii erau suspicioși cu partidele politice și avertizau că răzbunarea victimelor comunismului reprezintă un pericol real în lumea post-comunistă. Nu se vorbea de integrare europeană, însă când s-a vorbit, prima grijă a fost confortul homosexualilor, nu judecarea crimelor împotriva umanității și a călăilor de teapa lui Vișinescu.

În 2015, Vișinescu e în sfârșit judecat, însă Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) nu a poate să îl identifice pe Lupu Vasile, deoarece a găsit zece persoane cu același nume. Investigatorii instituției sunt complet blocați de o astfel de coincidență și nu pot să continue căutările. În plus, dintr-o listă de peste 30 subalterni pe care i-a avut Vișinescu la Râmnicu Sărat, ANP nu poate identifica decât morții. Nu a găsit nici măcar un singur gardian viu. Ori sunt morți, ori nu figurează în evidențe. ”Zelul” cu care colaborează ANP la procesul Vișinescu ne arată deci că sistemul criminal care a făcut posibilă închisoarea de exterminare Râmnicu Sărat nu e cunoscut încă pe deplin și că ultimele sale ramificații structurale sau mentale nu au fost complet demontate.

Totuși, nu aceasta este ultima concluzie despre închisoarea Râmnicu Sărat. Nu a înțeles nimic despre acest loc cel care nu îi vede pe cei care, în perioada în care sistemul, aparent, deținea puterea absolută, au putut să rămână tari și au rezistat presiunilor.

De Ziua Eroilor, ILD prezintă mărturia Doamnei Cornelia Monor, fiica mai mică a învățătorului Dinu Neagu Alexandrescu, care vorbește despre tatăl său, un erou autentic, care a suportat fără să cedeze barbaria lui Lupu și Vișinescu pentru a-și feri familia de persecuții și pentru a nu implica oameni nevinovați într-un proces politic comunist. Soția și copiii săi i-au păstrat memoria. Declarațiile depuse de Doamnele Teodorina Nicula si Cornelia Monor la ședința din 25 martie a.c. a procesului Vișinescu au fost deosebit de emoționante și în același timp impresionante prin distincția și claritatea expunerii.

Marturia Corneliei Monor