Teză şi antiteză

Munca este o activitate conştientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale (conform DEX).

Atât scopul cât şi principalul mijloc prin care acesta poate fi atins – munca, trebuie să existe mai întâi în conştiinţa (mintea, cugetul) omului. Totodată omul îşi gândeşte uneltele de care va avea nevoie precum şi planul de operaţiuni ce vor trebui efectuate pentru realizarea scopului său. Aşadar, munca, nu numai că este o activitate conştientă, că se bazează deci pe gândire, dar este un produs al gândirii, al inteligenţei umane. Cu toate acestea, de la Engels citire, cei care îşi imaginează că omul este o maimuţă evoluată consideră că factorul primordial care a dus la această transformare ar fi fost munca.

Când eram copil, mi s-a spus odată: “Dacă n-ai să gândeşti la ceea ce faci n-ai să fi bun nici măcar de măturător ; când vei ajunge la scări nu vei şti dacă trebuie să le mături de jos în sus, ori de sus în jos”. O maimuţă poate imita cu uşurinţă pe un om care mătură. Însă niciodată nu va putea să practice meseria de maturătoare deoarece, niciodată nu va fi conştientă de ceea ce face şi pentru ce o face. Va da cu mătura peste tot ce-i iese în cale, ori de câte ori va avea chef, fără a putea deosebi gunoiul de restul lucrurilor existente în jur. Cât despre scări … ! Pe când un om, chiar dotat cu atât de putină minte încât să nu poată deprinde şi o altă muncă decât măturatul, va şti ce face, de ce o face, când trebuie să măture, va discerne gunoiul dintre alte materii şi-şi va da seama repede de cum trebuiesc abordate scările. Ce distanţă între el şi maimuţă ! Munca este o treabă serioasă, totuşi. Nu-i joacă de maimuţe.

Friedrich Engels, fondator alături de Karl Marx, al ideologiei comuniste, deşi ştia că munca este o activitate conştientă specifică omului, într-un articol intitulat : “Rolul muncii în procesul transformării maimuţei în om”** scria: “… într-un anumit sens, trebuie să spunem că ea l-a creat chiar pe om însuşi”. Idee transformată de comunişti în binecunoscuta lozincă : MUNCA L-A FĂCUT PE OM ! (retineţi: e vorba de munca unor maimuţe).

Pasul hotărîtor care a favorizat producerea mutaţiei cică a fost adoptarea de către nişte maimuţe antropoide a mersului biped (fenomen care nici până în ziua de azi nu are o explicaţie plauzibilă). Văzându-se maimuţele cu labele dinainte fără întrebuinţare, căci nu mai trebuiau să se caţere în copaci, nu au mai stat pe gânduri şi s-au pus pe muncă. N-au mai stat pe gânduri deoarece, ne explică Engels, gândirea, vorbirea, inteligenţa, au apărut pe parcurs, în câmpul muncii, datorită muncii.

Muncind hotărât şi susţinut, câte-un pic, câte-un pic, pic, pic, din vorbă-n vorbă, vorbă cu vorbă, dând-o şi pe carne, în câteva sute de mii ori milioane (?) de ani, maimuţelor le-a venit mintea la cap şiiii … oameni s-au făcut !

Înălţătooor ! Parcă şi aud maimuţominii şi maimuţoapele scandând cu mândrie :

* Lozincă scandată de către anumite grupuri de muncitori din Bucureşti în 1990.
Este exclus însă să fi fost născocită de aceştia. Habar n-aveau de Engels. Categoric, este “opera” unui activist P.C. R. Am motive să cred că acela a fost iniţiatorul mineriadelor, Ion Iliescu. Tot atnci au mai fost scandate şi lozincile: “IMGB face ordine !” şi “Moarte intelectualilor !”.

** Articolul respectiv, care se află în volumul: Dialectica Naturii ( ed. pt. lit. pol. 1956), a fost scris de Engels ca introducere la o lucrare mai amplă : “Despre cele trei forme fundamentale ale aservirii” . Titlu schimbat mai târziu în “În înrobirea muncitorului”. Lucrare pe care nu a mai finalizat-o iar introducerea a fost publicată sub titlul : “Rolul muncii în procesul transformării maimuţei în om”.

Povestea imaginată de Engels, care nu poate fi luată nici ca ipoteză, trece în continuare drept teorie ştiinţifică prin care ateii îşi susţin părerea lor despre apariţia omului. Povestea continuă să fie spusă la ora de Biologie bineînţeles, fără a se pomeni şi numele autorului.