RĂUL CARE NE PÂNDEŞTE :

SOCIALISMUL TOTAL

SAU COMUFASCINAZISMUL

Priviţi-le şi cutremuraţi-vă !

Sunt simbolurile morţii, ale gulagurilor

şi ale holocaustului

E viitorul pe care-l doriţi urmaşilor

voştri ?

Comunismul şi nazismo-fascismul sunt sectele extreme ale doctrinelor socialiste.

Nu există o extremă dreaptă. Este o minciună născocită de comunişti pentru a insinua că partidele de dreapta ar fi de natură fascisto-nazistă, cu scopul de a le discredita în ochii opiniei publice, pentru a le elimina de pe scena politică.

Comunismul este socialismul ştiinţific, internaţionalist (antinaţional).

Naţional-comunismul este un socialism ştiinţific utranaţionalist. Deci, o variantă nouă de naţional-socialism.

Doctrinele socialiste au evoluat de la utopie la ticăloşie.

Nu există o doctrină socialistă propriu-zisă. Au existat şi există mai multe secte socialiste : socialism utopic, socialism fabian, socialism german de catedră, social-democraţie, naţional-socialism & fascism, social-darwinism (există documentare suficientă pe internet despre fiecare).

Comunismul este tot o doctrină socialistă. Este rezultatul transformării socialismului utopic în socialism (pretins) stiinţific realizată prin trecerea celui dintâi prin filtrul materialismului dialectic şi istoric, doctrina filozofico-politică creată de Marx şi Engels (materialism dialectic = ateism ştiinţific).

Socialismul utopic a debutat în 1516 cu „Cartea de aur, pe cât de folositoare pe atât de distractivă, despre cea mai bună formă de organizare a statului şi despre noua insulă Utopia” scrisă de Thomas Morus.

Din punctul de vedere al marxist-leniniştilor socialismul nu poate exista ca un sistem socio-politic în sine şi pentru sine, ci reprezintă o fază obligatorie, care face trecerea de la capitalism la comunism. Rolul „construirii socialismului” este acela de a crea temelia „orânduirii comuniste”.

Lenin explica astfel legătura dintre socialism şi comunism :
„Deosebirea ştiinţifică dintre socialism şi comunism constă numai în faptul că primul cuvânt înseamnă prima treaptă a societăţii noi, care ia naştere din sânul capitalismului, iar al doilea cuvânt înseamnă o treaptă ulterioară, mai înaltă, a ei”.

Altfel spus, socialismul reprezintă perioada imatură a comunismului (copilărie+adolescenţă), iar comunismul, maturitatea socialismului. Deci, pentru comunişti a fi socialist este totuna cu a fi comunist. De aceea, a spune „socialism” fără a specifica tipul de socialim, înseamnă a te referi doar la treapta (etapa) primară a comunismului.

Însă cea mai mare parte a oamenilor nu cunosc câte feluri de socialism există şi de aceea mulţi cred că acest cuvânt se referă doar la comunism. Alţii cred că socialismul şi comunismul sunt lucruri diferite. Sunt şi unii care prin socialism definesc numai social-democraţia.

După prăbuşirea lagărului comunist, profitând de confuzia existentă, comuniştii, vicleni, au renunţat la titulatura de comuniști, folosindu-se numai de aceea de socialişti pentru a se da drept social-democraţi. Astfel deghizaţi au infestat social-democraţia, aservind-o. În fond, nu din sânul partidelor social-democrate au răsărit multe partide comuniste ? Social-democraţia a murit !

Monstruoasa revoluţie din octombrie, gulagul, război mondial, holocaustul evreilor, exportul revoluţiei bolşevice, revoluţia culturală, Tienanmen… crime şi jaf – acestea sunt (pe scurt) măreţele realizări socialiste. Cine speră că va exista cândva vreo formă de socialism capabilă şi de ceva bun pentru omenire este fie ignorant, fie slab de minte.

Singura noutate pe care o mai poate aduce socialismul constă în contopirea comunismului cu nazismo-fascismul – socialismul total.

Fuziunea o face naţional-comunismul. Iniţial comunismul a fost internaţionalist. Adoptând ultranaţionalismul (Ceauşescu, Putin), a devenit o altă formă de naţional-socialism.

NU sunt fascişti cei pe care Ponta şi Putin îi numesc astfel, ci chiar ei.