Nikki Haley, ambasadorul SUA la Organizația Națiunilor Unite, a avut un discurs tăios despre opoziția ONU față de decizia Președintelui SUA de a muta ambasada SUA la Ierusalim și de a-l recunoaște drept capitală a statului Israel. Statele Unite au fost practic izolate în Adunarea Generală. Doar cinci state UE – România, Polonia, Ungaria, Cehia, Letonia-  s-au abținut la vot, ambasadorul Lituaniei nu s-a prezentat la sesiune, celelalte state membre UE votând rezoluția care condamnă decizia președintelui american.

În Consiliul de Securitate, ambasadorul SUA, doamna Nikki Haley, a trebuit să opună dreptul de veto. Scorul a fost 14-1.

Spre rușinea ei, Organizația Națiunilor Unite a fost pentru mult timp un loc ostil Israelului. Atât actualul cât și fostul Secretar General ONU au avut obiecții față de concentrarea disproporționată pe Israel. Este un lucru greșit, care subminează credibilitatea acestei instituții. Și astfel este dăunător întregii lumi.

M-am întrebat adesea de ce, în fața unei asemenea ostilități, Israelul a rămas membru al acestui organism. Și mi-am amintit că Israelul a ales să rămână în această instituție pentru că e important să-ți aperi drepturile. Israelul trebuie să se bată pentru propria-i supraviețuire, ca națiune, dar să apere și idealurile libertății și demnității umane, idealuri care se presupune că sunt ale ONU.

În fața voastră azi, forțată să apăr suveranitatea și integritatea țării mele, Statele Unite ale Americii, multe asemenea gânduri mi-au venit în minte.

De departe, Statele Unite sunt cel mai mare contributor al ONU și agențiilor sale. O facem, în parte, și pentru a promova valorile și interesele noastre. Când se întâmplă asta, participarea noastră la ONU aduce mult bine lumii întregi. Împreună hrănim, îmbrăcăm și educăm oameni disperați. Susținem pacea fragilă în zone de conflict din întreaga lume și tragem la răspundere regimuri banditești.

Facem asta pentru că reprezintă ceea ce suntem. Este felul nostru american de a fi.

Dar vom fi onești cu voi.

Când facem contribuții generoase la ONU, avem și așteptarea legitimă de a ne fi recunoscută și respectată bunăvoința.

Când o națiune devine ținta unui atac în această organizație, acea națiune este batjocorită. Mai rău, acea națiune este chemată să plătească pentru privilegiul de a fi batjocorită. În cazul SUA ni se cere să plătim mai mult decât oricine pentru a ne bucura de acest privilegiu dubios.

La fel ca în unele state membre ale ONU, administrația SUA dă socoteală în fața cetățenilor săi. Avem, așadar, obligația de a recunoaște când capitalul nostru politic și financiar este prost cheltuit. Avem obligația de a cere mai mult pentru investiția noastră. Iar dacă investiția noastră eșuează, avem obligația de a ne cheltui resursele în moduri mai productive.

Aceste gânduri mi-au venit în minte când am avut în față această rezoluție astăzi. Argumentele deciziei Președintelui de a muta ambasada americană la Ierusalim au fost prezentate deja. Sunt deja bine-cunoscute. Decizia a fost în conformitate cu o lege a Statelor Unite ce datează din 1995, și, de atunci încoace, prevederile acestei legi au fost susținute în mod repetat de poporul american. Decizia nu aduce atingere negocierilor privind statutul final, inclusiv cu privire la granițele Ierusalimului. Decizia nu se opune soluției cu două state dacă părțile sunt de acord cu aceasta. Decizia nu împietează eforturilor de pace.

Decizia Președintelui reflectă, în schimb, voința poporului american și dreptul nostru, ca națiune, să decidem unde ne amplasăm ambasada. Nu-i nevoie să mai explic.

E altceva de spus în schimb. Mai important.

Statele Unite își vor aminti de această zi în care au fost ținta unui atac în această Adunare Generală pentru însăși faptul de a ne fi exercitat dreptul de națiune suverană.

Ne vom aminti de această zi atunci când ni se va cere din nou să facem cea mai mare contribuție din lume la bugetul ONU.

Și ne vom aminti de ziua aceasta când atât de multe state vor veni la noi, așa cum fac atât de des, și ne vor cere să plătim mai mult și să folosim influența noastră în beneficiul lor.

America va muta ambasada în Ierusalim. Este ceea ce poporul american vrea să facem. Și este și drept să facem așa.

Niciun vot la Națiunile Unite nu va schimba ceva.

Dar acest vot va schimba felul în care americanii se raportează la ONU și în felul în care noi vom privi acele țări care au arătat lipsă de respect față de noi la ONU.

Și vom ține minte acest vot.