FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Brigitte Gabriel despre Islam şi tragedia Libanului

Brigitte Gabriel a fost invitată la emisiunea lui David Cerullo, About Islam. Interviul rezultat, luat pe parcursul a patru ediţii, are ca temă principală Islamul, iar ca temă secundară războiul din Liban. Putem fi sau nu de acord cu anumite idei exprimate de îndrăzneaţa americancă de origine libaneză, dar în mod sigur nu le putem ignora.

Trăind în singura ţară creştină din Orient, Gabriel a fost martora transformărilor radicale cauzate de creşterea exponenţială a populaţiei musulmane. Lecţia a fost dură, dar a înţeles-o, cu mult înaintea coreligionarilor europeni, martori indiferenţi ai nenorocirii creştine şi viitori actori într-o piesă de teatru de aceeaşi calitate îndoielnică: Islamul nu se mulţumeşte cu locul II. Nu, Islamul, aşa cum îi spune numele, înseamnă „supunere”. Supunere a întregii lumi la voinţa lui Allah şi a mesagerului lui Allah, „profetul” Mahommed.

Coşmarul oricărui multiculturalist care se respectă, Brigitte Gabriel îşi exprimă ideile liber, indiferentă la sensibilităţile corecte politic ale marilor conştiinţe. Denunţă implicarea „palestinienilor” (expulzaţi de regele Iordaniei în Septembrie Negru, drept urmare a complotului urzit de Yasser Arafat şi Organizaţia de Eliberare a Palestinei împotriva guvernului iordanian) în conflictul religios care a dinamitat relaţiile deja fragile dintre creştini şi musulmani şi a înscris Libanul în seria tragediilor secolului XX. Rezultatul conflictului sângeros? Astăzi, 60% din populaţia ţării este de religie musulmană; Hezbollah, pion siriano-iranian, probabil cea mai organizată grupare teroristă din lume, este stat în stat şi urmează pas cu pas islamizarea ţării. Iar populaţia creştină scade de la an la an.

Am face bine să îi acordăm atenţia cuvenită.

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Partea a V-a

Partea a VI-a

Partea a VII-a

Partea a VIII-a

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

20 Comments

  1. Dan Selaru
    23 September 2008

    Aveam un post cu cele 7 episoade, m-a lasat cu gura cascata. O voce clara, concisa si patrunzatoare. Cred ca se va ajunge sa emigram in Rusia sau sa privim Rusia ca eliberator.

  2. costin
    23 September 2008

    salut Dan,

    Si Rusia are probleme foarte mari cu musulmanii. Diferenta este ca atentia este concentrata pe UE si America.

  3. emma
    23 September 2008

    o femeie foarte energica. dinamica.
    cunosc inca o asemenea femeie in lebanon – beirut .
    o moderatoare/jurnalista de tv news .
    a scapat cu viata – fiind victima unui atentat sirian.
    se pare ca de multe ori femeile sunt admirabil de curajoase.

  4. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    Emisiunea e una impresionantă, iar povestea merită ascultată şi înţeleasă. Ar asculta-o şi mai mulţi dacă n-ar fi însoţită de:

    – poze cu terorişti pe tot peretele din spate
    – ţinte pe steagurile Americii, Spaniei şi Franţei
    – „if you’re not part of the solution, you’re part of the problem”
    – repetarea concluziei că toţi cei care au terminat facultatea în SUA şi nu sunt de acord cu opinia autoarei cărţii au fost (totally) „brainwashed”

    La noi (posibil cea mai „liberală” universitate din Ivy League), acum câteva zile a fost organizat pe Main Green un eveniment denumit „Birth Right for Israel”, foarte popular în campus.

    Dacă un profesor musulman (da, musulmanii predau majoritatea cursurilor de Middle East Studies la fel cum evreii predau majoritatea cursurilor de Jewish Studies şi femeile majoritatea cursurilor de Women Studies şi negrii majoritatea cursurilor de Africana Studies şi …) nu poate fi considerat obiectiv, atunci nici cineva care a scăpat din situaţia cu adevărat dramatică din Liban nu poate fi considerată obiectivă. Să mai aduc aminte de finalul filmului şi de începutul cu „până să avem ocazia să ne răspândim religia în rândul musulmanilor”? Sau de faptul că totul pare regizat, cu întrebări ridicate la fileu şi răspunsuri dinainte ştiute?

    Eu am urmărit cu atenţie tot documentarul şi l-am apreciat. Cu câteva modificări ale tonului şi detaliilor de genul celor pe care le-am enumerat mai sus, l-ar urmări şi alţii. Political correctness e o mizerie, dar corectitudinea politică e una şi discursul civilizat e alta.

  5. costin
    23 September 2008

    si pe mine m-au deranjat excesele grafice si inceputul prea bombastic, dar asta nu dauneaza cu nimica valorii interviului. poate sta mai prost cu PR-ul, poate avem noi gusturi diferite de americani (chiar si ultra liberali).

  6. Panseluta
    23 September 2008

    Domnule Florea,

    Se pare ca asezarea la Brown v-a intarit prejudecatile din tara, asa cum ma asteptam, si iarasi ginditi gresit, amestecind categorii, ocupatii si misiuni sociale, si-mi confirmati spirala in jos dezastruoasa a invatamintului american.
    O catedra la universitate ar trebui sa fie o cale de transmitere a cunostintelor acumulate de civilizatie, un mod de a-i instrui pe studenti in gindirea analitica, adica de a evalua informatia la fiecare pas si impotriva ortodoxiilor/ideilor primite de tot felul, de a re-evalua metodele de cunoastere, indiferent unde duc.

    Asta e misiunea Universitatii, si nu advocatura politica si „salvarea lumii”.
    Faptul ca studiile umanistice in universitati au infiintat arii de studiu si catedre de advocatie politica, nu de observatie si analiza scolastica –ca Women’s Studies– e o tragedie, pentru ca in toate ariile astea ce conteaza nu e descoperirea si rafinarea adevarului, ci lupta de clasa/de gen/de etnie cu Occidentul alb malefic, sursa tuturor relelor din lume (care, intre noi fie zis, le-a creat „victimelor” ele mai bune conditii sa-si afirme identitatile, cu masive subsidii din taxele oribilor rasisti albi–care mai mult ca sigur va finanteaza, cel putin partial, si pe Dvs. (Daca va platiti integral studiile, imi cer scuze.)

    Gabriel e o persoana privata, care-si spune povestea. Are tot dreptul sa fie subiectiva. E ceea ce se numeste un „witness” la evenimente istorice, si sunt mii ca ea. Nu ma intereseaza videoul, pentru ca i-am citit cartea, care sta prin ea insasi.

    Pe de alta parte, un profesor de istorie, de istoria Europei sau a Groenlandei sau a Alaskai, a Orientului Apropiat/Mijlociu/Indepartat, oricare i-ar fi religia si politica, are obligatia de a-si lasa acasa identitatile tribal/viscerale si oportunismul politico-academic, care au un scop foarte practic, plasarea sus in ierarhia academica si in accesul la „tenure” daca se conformeaza ideilor neo-marxiste/gramsciene. Faptul ca palestinieni sau pro-palestinieni/arabi/Islamisti au ajuns sa domine catedre ocupate cindva de adevarati eruditi — iudei, crestini, atei, nemti si rusi si armeni si frantuji–demonstreaza degringolada academica de azi.

    Nu stiu ce prfesie are Gabriel, d

  7. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    Pentru că aţi uitat, probabil, că refuz să discut cu dumneavoastră, vă dau un ultim răspuns ca să nu fiu considerat bădăran de ceilalţi utilizatori ai site-ului.

    Brown este o universitate privată. Într-o economie capitalistă, asta înseamnă că misiunea ar trebui să fie cea pe care o vor acţionarii şi profesorii să predea ce li se pretinde şi să se comporte conform fişei postului.

    Misiunea declarată a universităţii despre care discutăm este:

    „to serve the community, the nation, and the world by discovering, communicating, and preserving knowledge and understanding in a spirit of free inquiry, and by educating and preparing students to discharge the offices of life with usefulness and reputation. We do this through a partnership of students and teachers in a unified community known as a university-college.”

    În împărtăşesc cu dumneavoastră multe frustrări şi nemulţumiri (pe care le accept pentru că-mi asum contractul sub care mă aflu cu această instituţie dar şi pentru că sper încă să găsesc aici mai multe lucruri bune decât rele) – cei care au mai trecut pe la mine pe blog pot confirma asta, trebuie să spun că a rămas la fel de neplăcut să citesc mesajele pe care le postaţi.

  8. Francesco
    23 September 2008

    Ar fi fost cazul sa ne fi obisnuit cu faptul ca nu suntem de acord in multe privinte, inclusiv cu modul in care comentam.

    Fiind un spatiu deschis ideilor care se exprima civilizat, patrupedbun a promovat si o anumita toleranta fata de asprimea unor judecati.

    Sunt sigur ca atitudinea „nu discut cu Dvs” nu este cea mai indicata, mai ales ca nu ne aflam aici pentru disputa ci pentru schimb de idei si de pareri.

    Imi adaug felicitarile pe care le meritati pentru continuarea studiilor la Universitatea Brown domnule Florea, in speranta ca ne vom putea folosi talentul si sagetile intr-o directie constructiva.

    Nu am putut urmari interviul – din motive „tehnice” – dar sunt convins ca nu amanuntele legate de fundal sunt cele care au prioritate.

  9. emma
    23 September 2008

    @tiberiu florea :
    dupa cum bine ai observat ( speculez ) nu intervin in conflicte interpersonale . fiind o regula impusa de a mea persoana . nu astept sa mi se vina in ajutor de aceea nu intervin . desigur – atat timp cat discutia nu escaleaza in violenta .

    in privinta panselutei …. ???? hmmm… nu stiu de ce – nu cred ca este ea ceea ce expune aici.
    si eu am fost jignita . eu sunt fuoarte sensibiloasa si in aceasta dezordine de idei o asemenea discutie cu caracter contradictoriu ajunge de cele mai multe ori sa intersecteze masive deraieri. dar cu putina rabdare , putina empatie ( nu oricine este capabil . recunosc ) veti observa ca in virtutea dorintei de a face bine ( a salva lumea ) ideile , opiniliile noastre contureaza de multe ori cateva forme care ne aseaza intr-un conflict frontal fara ca participantii sa fie fost voit rau intentionati din start . faptul ca unii gandesc cu totul opus – cerintelor – sigur – un exces de „patos” nu ai situeaza in parcul de „distractie ” dantenian !
    diferentele de opinie trebuiesc invatate a fi acceptate si nu in ultimul rand – analizate in spectrul cel mai larg posibil – in asa fel incat – facettele sa cuprinda complexitatea problemelor involvate intr-o debata .

    salutari !

  10. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    Ar fi fost cazul sa ne fi obisnuit cu faptul ca nu suntem de acord in multe privinte, inclusiv cu modul in care comentam.

    Fiind un spatiu deschis ideilor care se exprima civilizat, patrupedbun a promovat si o anumita toleranta fata de asprimea unor judecati.

    Sunt sigur ca atitudinea “nu discut cu Dvs” nu este cea mai indicata, mai ales ca nu ne aflam aici pentru disputa ci pentru schimb de idei si de pareri.

    Sunt de acord cu ce spuneţi şi accept regulile pe care le-aţi impus aici, dar mi se pare că n-are rost să particip la discuţii care coboară sub un anumit nivel de respect reciproc. Iar Panseluţa le-a dus acolo aproape de fiecare dată când mi-a răspuns. Nu văd de ce am începe flame-uri sau pentru ce să mă apuc şi eu de atacuri la persoană, deci prefer să vă răspund vouă, celor care acceptaţi mai uşor că oamenii au idei diferite de ale voastre (poate uneori numai uşor diferite) fără să fie neapărat nişte gunoaie.

  11. Panseluta
    23 September 2008

    Domnule Florea:

    Fie ca vreti sa-mi raspundeti la postare sau nu, ce conteaza sunt urmatoarele:
    Scrieti:
    „Misiunea declarată a universităţii despre care discutăm este:
    ‘to serve the community, the nation, and the world by discovering, communicating, and preserving knowledge and understanding in a spirit of free inquiry, and by educating and preparing students to discharge the offices of life with usefulness and reputation. We do this through a partnership of students and teachers in a unified community known as a university-college.’”

    1. E naiv sa va ghidati dupa „marketing”-ul unei institutii. Nu are un cuantum de adevar mai mare decit publicitatea pentru un detergent sau pentru prezervativul „Trojan”.
    Toata „filozofia” pe care o citati e pura propaganda, minciuna sau ambiguitate mincinoasa, menita sa atraga studenti si donatori.
    2. Ce spuneam eu e ca spiritul de cercetare libera („free inquiry”) in universitatile de tot felul, inclusiv cele particulare, in facultaile umanistice, si, crescind, in cele stiintifice, e pe cale de diparitie prin politizare, prin comanda ideologica, prin impunerea unei grile de referinta sociala marxista (vezi impozitia de a gindi algoritmele economice, care au legile lor, din punctul de vedere al „dreptatii sociale” si a pozitionarii individului pe scara rasa/gen/grup etnic.
    „Free inquiry” a devenit, in toate institutiile astea, o gluma. Studentii sunt indoctrinati, in mai toate cursurile, incepind cu English 101, piatra fundamentala a invatamintului universitar american, care ar trebui sa se ocupe de gramatica si figuri de stil si retorica si compunerea unei eseu inteligibil, dar care a devenit un instrument de propaganda neo-marxista (victimele capitalismului, rasismul, eurocentrismul, Crestinismul evangelic „fascist”, distribuita de prezervative in scoli, situatia homosexualilor/bisexualilor/transgenderilor, mai nou) pina la antropologie, unde profesorii isi incep cursurile cu tirade despre victimele Omului Alb (Chicanos, Latinos, victimele la moda acum–negrii au trecut pe locul 2 in victimizarea academica, avind in vedere numarul urias de hispanici din invatamint, majoritatea proveniti din familii imigrate ilegal, a caror educatie si sanatate au fost finantate de uritii platitorii de taxe americani din Texas si California, etc. in timp ce parintii economiseau ca sa trimita dolari acasa, in Mexic si El Salvador, hranind economii insolvabile, profund corupte, care nu pot crea locuri de munca pentru oamenii lor (cam ca in Romania).

    Revin.

  12. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    Vedeţi că putem să ne înţelegem şi fără să ne scoatem ochii?

    N-am spus că pun botul la sloganul lor publicitar, am vrut să subliniez faptul că o universitate privată poate declara că are orice misiune pofeşte, şi poate sau nu s-o pună în practică. Cât de bine face asta judecă piaţa, nu eu sau dumneavoastră (deşi ne putem da şi noi cu părerea).

    Sunt total de acord (şi ştiam asta înainte de ajunge de aici) cu faptul că anumite principii de stânga sunt încorporate în instituţia propriu-zisă a universităţii. Ba chiar anumite domenii de studiu (sociologie, antropologie) sunt considerate „leftist” prin ele însele, şi multă lume ştie şi recunoaşte asta.

    Şi totuşi… vă pot da exemple de lume care a absolvit universităţi „liberale” fără să aibă apoi convingeri „liberale”. Şi trebuie să vă mai spun şi că majoritatea studenţilor vin aici deja chitiţi într-o anumită direcţie. Nu i-a învăţat nimeni pe freshmeni să vină încă de la orientare cu insigne cu Obama, cu tricouri cu mesaje pacifiste, cu steaguri-curcubeu.

    Poate au fost aleşi în funcţie de orientările care reieşeau din eseuri. Poate că cei care aplică ştiu care facultate cum este considerată din punct de vedere al afinităţilor ideologice. Dar câţi credeţi că sunt afectaţi de tentativa de spălare a creierelor (care, fără dubii, există) dacă 90% sunt ultra-„liberali” când intră la facultate?

  13. Panseluta
    23 September 2008

    Domnule Florea,

    Si eu ma bucur ca am aflat un teren stilistic mai putin lunecos pe care sa putem discuta.
    De fapt, abia astept sa va citesc impresiile de zi cu zi de la Brown, chiar daca nu-mi confirma observatiile personale ale academiei/educatiei americane.
    Ati observat, excelent, ca se incearca schimbarea standardelor de admitere, bazate traditional, asa cum stiti, pe punctajele la testul SAT, si, la pozitiile de profesor, pe eruditie si articole/studii publicate, la o formula mult mai laxa, care ia in considerare eseuri despre experienta rasiala de victima a societatii a aplicantului, cum se intimpla in California acum, dupa ce californienii au votat impotriva cotelor rasiale/etnice practicate in anii ’80-’90 in faimoasa Proposition 209. Administratorii sistemului universitar californian s-au smecherit si cauta formule de a eluda vointa alegatorilor, si de a admite minoritati care n-au ce cauta intr-o institutie de invatamint superior, pentru ca n-au cunostintele si abilitatile necesare, dar care trebuie promovate/impinse inainte cu orice pret si in detrimentul unui vietnamez sau al unui „alb” care se sprijina doar pe scorul la mate sau la „verbal”, chiar daca provin din medii cu situatii si mai tragice ca negrii sau mexicanii (lista de dezastre din istoria recenta prin care au trecut imigrantii din Asia de Sud-Est, ai caror copii sunt extrem de competitivi–desi la limita saraciei, ca vietnamezii–e prea familiara pentru a o diiscuta aici).
    Excelenta Heather McDonald de la Manhattan Institute are un eseu recent despre degringolada standardurilor la admiterea in sistemul Universitatii din California, scoala publica dar simbol demn de atentie a ceea ce se intimpla in majoritatea institutiilor de invatamint superior din toata tara:

    http://www.city-journal.org/html/17_1_prop209.html

    Consecintele sociale ale coboririi standardurilor academice de dragul politicii identitare sunt imense si evidente. Negrilor si hispanicilor li se trasmite un mesaj paternalist si defetist, ca nu sunt la fel de capabili ca „albii” si „asiaticii”, ca sunt „deficienti”, ca nu pot reusi prin efort intelectual si studiu si disciplina proprie pentru ca sunt victime ale sistemului, si „sistemul” are obligatia de a le asigura vieti de consum fara limite si pozitii in ierarhie nemeritate din cauza pacatelor istorice ale Americii.

  14. emil
    23 September 2008

    Panseluta, comentariul tau, cu minime schimbari de cuvinte cheie in citeva locuri esentiale, capteaza si esenta recentului dezastru financiar de pe Wall Street. Prabusirea institutiilor de credit ipotecar americane, infectarea intregului sistem financiar cu credite toxice, cele 700 de miliarde de dolari pe care Congresul si Casa Alba incearca sa le negocieze in disperare pentru a nationaliza o mare parte a pietii financiare, tot puroiul care a explodat acum pe Wall Street si ameninta torpilarea intregii economii americane este rezultatul ingineriei sociale aplicate in economie.

    Cindva prin anii ’90, o serie de capatini progresiste din Congres si administratia Clinton au venit cu ideea al carei deznodamint il vedem azi: transformarea mecanismelor pietii de capital in activism social. Mai concret, coborirea standardelor de acordare de credit ipotecare astfel incit bancile sa fie stimulate si in unele cazuri fortate sa imprumute bani pe termen lung si celor care in mod normal prezinta un risc prea mare pentru a beneficia de astfel de credite. Adica celor care in mod normal sint refuzati pentru ca nu pot sa plateasca inapoi imprumutul acordat. Adica celor care sint refuzati pentru ca in ultima instanta ar produce pagube prin imposibilitatea de a inapoia banii imprumutati. Cine sint cei la care s-au gindit in primul rind acei legislatori si birocrati din anii ’90? Evident, intr-o societate cu elite inamorate de politici identitare, acestia nu puteau fi decit negrii. A fost o alta modalitate de a aplica modelul de „actiune afirmativa”, dar de data asta in domeniul economic. Timp de 10 ani, intre 98 si 08, acest trend s-a accentuat si in ultimii 5 ani a luat-o complet razna. Utopia capitalismului dirijat de minti luminate puse pe „indreptarea inechitatilor sociale” a capatat la un moment dat o viata si vointa proprie, experimentul social-economic a scapat de sub control si piata a reactionat cu legile ei inflexibile. Dezastrul ar fi putut fi evitat, dar toata lumea – politicieni, bancheri, specialisti, cetateni privati care s-au lacomit la imprumuturi pe care stiau ca nu le pot achita – a incercat sa triseze legile capitalismului.

    Asa ceva nu se putea intimpla decit intr-o societate care de 40 de ani si-a transformat institutiile de invatamint superior in scoli de propaganda ideologica. Oamenii produsi de aceste scoli au avut in anii ’90 si iluzia ca pot transforma economia de piata intr-un instrument de inginerie sociala.

    Cercul s-a inchis. Cum zicea pastorul Wright, „the chicken have come home to roost”.

    PS
    Un articol din New York Times din 1999.
    Fannie Mae Eases Credit To Aid Mortgage Lending

    Un articol de acum citeva zile. (partizan, dar corect; in acelasi timp partizan, deci incomplet: si Republicanii au contribuit la dezastrul prezent)
    How the Democrats Created the Financial Crisis

  15. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    Ati observat, excelent, ca se incearca schimbarea standardelor de admitere, bazate traditional, asa cum stiti, pe punctajele la testul SAT, si, la pozitiile de profesor, pe eruditie si articole/studii publicate, la o formula mult mai laxa, care ia in considerare eseuri despre experienta rasiala de victima a societatii a aplicantului

    Da, aşa este. Eseul (eseurile) care ar trebui să-ţi reflecte personalitatea şi recomandările profesorilor în care se vorbeşte de mai mult decât situaţia şcolară au devenit tot mai importante. Dacă vor să îşi aleagă studenţi care sunt deja „liberali”, probabil că îi pot alege altfel. După cum se spunea într-o carte de eseuri, „nu e neapărat necesar să fii asiatic homosexual şi activist ca să intri la Harvard”.

    Nu ştiu cât de mult a contat „personal statement”-ul meu, dar cu siguranţă n-am promovat valori „liberale” în el.

    dupa ce californienii au votat impotriva cotelor rasiale/etnice practicate in anii ‘80-’90 in faimoasa Proposition 209

    Sigur că în cazul unui stat în care majoritatea universităţilor sunt publice, altfel se pune problema. Probabil că acolo ar trebui un control mai strict asupra activităţilor de propagandă.

    Consecintele sociale ale coboririi standardurilor academice de dragul politicii identitare sunt imense si evidente.

    După cum spuneam, nici mie nu-mi place affirmative action. Totuşi, dacă are rost o dezbatere legată de cât de inspirat e acest sistem al discriminării pozitive, chestiunea legală e destul de simplă în învăţământul privat. De altfel, chiar am asistat la un debate pe tema asta între studenţi ai facultăţii, şi argumentul „pro” era că scopul nu e să aleagă cei mai buni studenţi ci să aleagă studenţi „foarte buni” însă, pe lângă asta, să creeze un mediu cât mai divers care să-i facă pe viitorii absolvenţi să cunoască şi celelalte grupuri socio-economice etc, etc, etc.

    Bine sau rău, ei au banii – ei fac regulile. Ce aş mai putea să spun?

  16. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    „altfel” -> „astfel”

  17. Panseluta
    23 September 2008

    emil:

    Mi-ai luat, ca sa zic asa, vorba din tastatura. Era exact ce voiam sa completez acum la postarea mea catre dl Florea de aseara.
    As adauga, la ce-ai spus tu, influxul masiv de imigranti ilegali din America Latina, care, cred eu, au fost motorul reinvierii clintoniste din anii 1990 a „Community Reinvestment Act” din 1977 a lui Carter, care-i viza in principal pe negrii, si care acum, in multe state, sufera de imprumuturile catre insolvabili hispanici care s-au intins mai mult decit le era patura, majoritatea din naivitate si lipsa de cunostere a mecanismelor economice americane.
    Negrii s-au infundat din cauza culturii mimetic consumeriste, in care a pune in parada un anumit statut prin imbracaminte gen Armani, masini cu „fitze”, lanturi grele de aur si TV-uri cu ecran lat de plasma e mai important decit sa-ti platesti datoriile la banca si la stat si sa investesti in educatia copiilor.

    Negrii

  18. Panseluta
    23 September 2008

    Domnule Florea,
    Mi-as da asigurarea de viata celui care-mi explica ce conteaza, pentru un student sarac/bogat, evreu/vietnamez/est-european/yankeu al genomului uman, al fizicii teoretice, al geo-paleontologiei, al matematicii teoretice, al ingineriei de toate felurile, etc., coabitarea limitata cu studenti saraci/bogati si de alta etnie/rasa/sex in aceleasi domenii, dupa ideologia de la Brown si scolile de elita.
    Pariul meu e: Zero.
    Ce conteaza pentru copiii astia sunt acuplarile cu sexul opus, vineri seara, la „Happy Hour” la barurile de linga campus, dupa multe, foarte multe berici, cind totul e o voma si un pamint–pardon, o podea.
    Dimineata, formula energiei in raport cu masa si viteza luminii e aceeasi, indiferent de experientele socio-economico-rasialo-sexuale de cu o seara inainte.

  19. Tiberiu Florea
    23 September 2008

    Habar n-am ce să spun… e prea devreme ca să-mi dau seama cât de mult contează, şi chiar dacă ar conta mult asta tot nu m-ar face un fan al „affirmative action”.

  20. Imperialistu'
    23 September 2008

    Tiberiu > Am mentionat inca de la inceputul articolului ca emisiunile David Cerullo – Brigitte Gabriel exprima anumite idei care pot deranja, dar am considerat ca merita vazute si in ciuda acesor lucruri. In cele din urma, fiecare dintre noi poate sa traga singur concluzii cu privire la justetea afirmatiilor facute.

    Mie imi place de doamna Gabriel, cu bune, si cu rele. Are un curaj care o face imuna la critica tembela. Spune exact ceea ce gandeste, fara sa imbrace propriile sale idei in ambalaje PC-proof. Si da, este un martor, fie el si incomod si cu idei care pot parea radicale.

    In sfarsit, nu cred ca greseste in concluzii. Discursul civilizat nu trebuie sa evite a pune punctul pe I. Din moment ce Coranul vorbeste cat se poate de clar despre lupta dintre Dar Al Islam (Casa Islamului) si Dar Al Harb (Casa Razboiului, ne-islamica), este evident ca Islamul in sine este o amenintare. Pentru Occident si pentru intreaga lume. Istoria o demonstreaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *