The hand-written scrawl and the spelling errors were what first disgusted me with the suit; but the arguments were what really got me. The complainant, Imam Syed Soharwardy, a former professor at an anti-Semitic university in Saudi Arabia, doesn’t just argue that we shouldn’t have published the cartoons. He argues that we shouldn’t be able to defend our right to publish the cartoons. The bulk of his complaint was that we dared to try to justify it.
He argues that advocating a free press should be a thought crime.
Ezra Levant, martie 2006
Revista (acum defunctă) Western Standard din Calgary, Alberta, a fost singura publicaţie canadiană care a îndrăznit să publice integral caricaturile daneze. Reţeaua naţională de librării Indigo a refuzat să vîndă acel număr al revistei. Un imam din Calgary a înaintat o plîngere tribunalului drepturilor omului din Alberta în care l-a reclamat pe Ezra Levant, directorul revistei, pentru incitare la ură şi discriminare religioasă.
Plîngerea imamului Syed Soharwardy
It is procedurally unfair. Unlike real courts, there is no way to apply for a dismissal of nuisance lawsuits. Common law rules of evidence don’t apply. Rules of court don’t apply. It is a system that is part Kafka, and part Stalin. Even this interrogation today – at which I appear under duress – saw the commission tell me who I could or could not bring with me as my counsel and advisors.
Ezra Levant, ianuarie 2008
Au trecut doi ani. Cazul lui Ezra Levant a ajuns pe rol. Tribunalele drepturilor omului au fost înfiinţate acum 30 de ani în scopul de a proteja drepturile fundamentale ale cetăţeanului de abuzuri la locul de muncă. Între timp, Canada s-a schimbat mult. Cetăţenii au fost împărţiţi în două caste inefabile, alintaţii şi nesuferiţii. Cercetători în ştiinţe sociale au descoperit în laborator că fascicolul drepturilor omului trecut printr-o prismă alintată se desface în cu totul alte linii spectrale, comparativ cu acelaşi fascicol proiectat pe o prismă nesuferită. Înarmate cu această cucerire ştiinţifică, tribunalele drepturilor omului s-au transformat în ateliere de creaţie unde respectivele drepturi sînt distribuite funcţie de prisma inerentă a pîrîtului şi reclamantului. Cum ziceam, au trecut doi ani şi cazul Ezra Levant a ajuns pe rol. Levant este un nesuferit care se drapează ostentativ cu mantia stridentă a dreptului la exprimare liberă. Nervul optic al unui imam alintat s-a inflamat grav datorită acestei insolenţe, iar tribunalul trebuie să cîntărească părţile şi să decida: ce nuanţă de islamofob i se potriveşte mai bine lui Ezra Levant?
Iată un text exemplar de apărare a libertăţii în faţa inchiziţiei statului:
Kangaroo court — Preambul adresat de Ezra Levant tribunalului drepturilor omului din Alberta, la prima înfăţişare
… şi acum o lecţie de elocvenţă şi stoicism.
Ezra Levant explică inchizitorului guvernamental de ce a publicat caricaturile daneze.
Şi îi spune că statul nu îl poate trage la răspundere de felul în care îşi exersează drepturile sale fundamentale. Prietenii, presa, societatea — da. Însă nu statul. Orice incercare a statului de a interveni normativ în piaţa liberă a ideilor este nelegitimă.
Domnule Levant, jos pălăria!
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
6 Comments
Grădinariu
12 January 2008Oh, my! Aia de la guvern se comporta de parcă le-ar fi ştiut ea pe toate şi ar fi compătimit un biet pacient din spitalul de nebuni…
Oceania
12 January 2008sunt total de acord cu dreptul la exprimare libera.Insa, atunci cand vorbim despre libertatea de expresie, nu trebuie sa uitam cel mai important lucru: libertatea absoluta trebuie sa subinteleaga responsabilitatea asumata. Inviolabilitatea subiectivitatii omului este un lucru important de aceea cred ca omul are dreptul sa-si exprime orice gand vrea muschii lui caci, atata timp cat nu invoca sau instiga la delict, acel gand poate fi tolerat.
krossfire
12 January 2008Ce ma deranjeaza foarte tare nu este atat faptul ca dreptul la libera opinie este ingradit de fantasma discriminarii ci faptul ca in anul 2008 exista oameni care mai considera religia relevanta.
Imperialistu'
12 January 2008Krossfire, ma tem ca you’re missing the point. Problema nu este religia in general, ci ingradirea dreptului la exprimare de militia PC de peste ocean. Nici o religie nu este deasupra unei caricaturi. God loves a good joke, dar Mahommed si Allah nu prea au simtul umorului. Adoratorii lor – nici atat. Problema n-ar exista daca nu am avea parte de acesti comisari trimisi sa ne invete cum sa ne purtam, cum sa vorbim si, in cele din urma, cum sa gandim astfel incat sa nu lezam sentimentele unor barbari.
emil
12 January 2008Oceania, ce spui e ok. Insa responsabilitatea de care vorbesti este a individului. Statul nu are nici o treaba sa impuna criterii de responsabilitate sau sa traga la raspundere pe iresponsabili. Vorbesc despre opinii, piata de idei. De aceea ii zice „libertate de expresie”. Pentru ca este neingradita. Oricine poate crede, spune, tipari absolut orice vrea. Responsabil sau iresponsabil, moral sau imoral, abject sau sublim. Altfel i-ar zice „ograda de exprimare”, pentru ca orice ograda are calitatea de a fi imprejmuita cu un gard. In momentul in care statul incepe sa decida ce ginduri sint acceptate sau nu pentru a fi rostite in public, s-a instituit un regim de politie a gindului.
[Aici trebuie sa fac o distinctie. Exista „criminal speech”, „artistic speech”, „political speech”. „Criminal speech” este si el o forma de exprimare, dar nu sustin libertatea neconditionata a acestui fel de expresie. De altfel, orice societate are legi care pedepsesc activitatea criminala (inclusiv „criminal speech”). In cazul lui Ezra Levant este vorba de „political speech”. Aceasta exprimare trebuie sa fie neingradita.]
Societatea are mecanismele ei bine reglate de a accepta sau refuza ideile care se vehiculeaza pe piata libera a ideilor. Sint idei respinse din start, care dorm un timp si profita de conditii prielnice ca sa se impuna, idei care au succes instantaneu si mor rapid, sint idei mortale si idei mintuitoare, etc. Fara libertate in aceasta privinta oamenii devin brute. Am trait destul timp sub comunism ca sa vad cum.
Dar inapoi la cazul lui Ezra Levant. Sint citeva detalii foarte importante. Tribunalul drepturilor omului din Alberta (si toate tribunalele de acest gen din Canada) NU tine de sistemul judiciar propriu-zis. Aceste institutii sint ale guvernelor provinciale. Deci, sint tribunale ale puterii executive. Nu sint institutii ale puterii juridice, care este independenta de executiv si al carei rol este de a interpreta si aplica legile, in special legea fundamentala. Acest gen de tribunal (o sa-i zic TDO) este organizat si administrat de birocrati din aparatul executiv si nu impune respectarea legilor existente, impune de fapt respectarea unor cutume ale birocratilor din guvern. In sistemul judiciar propriu-zis, cind dai pe cineva in judecata platesti din propriul buzunar cheltuielile aferente si daca judecatorul decide ca acuzele tale sint neintemeiate si ai vatamat onoarea acuzatului, decizia se intoarce impotriva ta si esti penalizat financiar sau in alt mod. Acest sistem ii descurajeaza pe profitori si scandalagii. In sistemul TDO, partea care inainteaza o plingere nu trebuie sa plateasca un ban pentru cheltuieli de judecata. Acesti bani sint luati de guvern din impozitele cetatenilor. Practic, orice timpit se poate plinge de ceva si eu ii achit nota de plata. Secundo, acuzatul nu are parte de aceeasi generozitate, el trebuie sa isi achite singur cheltuielile de judecata. Terzo, daca tribunalul decide in final ca plingerea a fost neintemeiata, cel care a initiat plingerea nu este penalizat cu nimic. In schimb, cel care a fost tirit la judecata timp de luni de zile, nu primeste nici o despagubire. In final, se poate trezi ruinat.
Sper ca acum intelegi injustitia si abuzul masiv al acestor tribunale. De aceea este revoltat Ezra Levant. Imamul care l-a dat in judecata stie ca indiferent de decizia finala a tribunalului, Ezra Levant va fi adus in prag de sapa de lemn. Pe imam nu il costa un cent si nici nu va fi penalizat daca decizia ii va fi nefavorabila. In plus, orice alta organizatie de presa din Canada se va gindi mult si bine inainte de a mai publica materiale critice la adresa islamului. Nimeni nu vrea sa fie linsat financiar. Asta se intimpla de fapt acum: un linsaj sub masca drepturilor omului.
Imperialistu'
12 January 2008Va mai aduceti aminte de Ezra Levant?