Guantanamo Bay este o bază militară americană din Cuba, care din 1987 găzduieşte şi o închisoare de prizonieri de război. Începînd din 2002, închisoarea Gitmo a devenit locul de detenţie al aproximativ 800 de jihadişti capturaţi de armata americană în Afganistan şi Irak. Majoritatea au fost eliberaţi şi în prezent se află la Gitmo în jur de 240 de deţinuţi. Primul ordin executiv al preşedintelui Obama a fost acela de a închide închisoarea Guantanamo, însă aplicarea acestei decizii a fost amînată pentru 2010. Chiar şi această dată este improbabilă.

În folclorul stîngisto-progresist, Gitmo a devenit bau-baul care la simpla menţionare conjură imagini de tortură şi degradare cu bampirii Bush şi Cheney. Gitmo egal cu o pată ruşinoasă pe reverul unei superputeri care îşi bate joc de drepturile omului. În mentalul stîngisto-progresist, bestiile jihadiste se numesc oameni şi au cele mai preţioase drepturi.

Dar sînt sau au fost trataţi deţinuţii de la Gitmo în mod incalificabil? Au America, Bush şi Cheney vreo vină morală?

Procurorul general Eric Holder a anunţat în acest an că tratamentul deţinuţilor de la Guantanamo Bay este în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Geneva. Acesta e procurorul general numit de Obama. Comisiile militare care judecă deţinuţii de la Gitmo au fost inspectate timp de 120 de zile şi activitatea lor nu a fost găsită în violare a legii. De-a lungul anilor au avut loc 12 investigaţii declanşate de reclamaţii de abuzuri, dar niciuna nu a găsit suficiente probe pentru a valida acuzaţiile. La Gitmo nu se practică tortura: cele 3 instanţe de folosire a procedeului de asfixiere simulată prin turnarea de apă peste faţă (waterboarding) nu reprezintă tortură, iar acest procedeu nu a fost o practică standard. Pentru cine este interesat de tortură, închisorile din Siria, Iordania, Emiratele Arabe Unite, Libia, Egipt şi alte ţări arabe oferă un meniu complet: bătăi, viol repetat, smulgerea unghiilor, şocuri electrice, forţarea deţinutului de a-şi mînca propriile fecale.
Condiţiile şi tratamentul de care se bucură crema jihadismului mondial sînt mai bune decît orice închisoare de securitate maximă din SUA. Patru feluri de mîncare la prînz, fotbal, îngrijire medicală excelentă, cîte un laptop şi cursuri de web şi email pentru cine doreşte, inclusiv acces la o bibliotecă virtuală.

Dar, desigur, legalitatea Gitmo lasă de dorit…

Încarcerarea prizonierilor de război în această facilitate se bazează pe o hotărîre din 2001 a Congresului, care a autorizat folosirea a „toată forţa necesară şi potrivită împotriva acelor naţiuni, organizaţii şi persoane responsabile pentru 9/11.” Administraţia Bush a însărcinat Ministerul Justiţiei cu încadrarea legală a prizonierilor jihadişti şi cu stabilirea parametrilor juridici de detenţie şi interogare. Prizonierii jihadişti nu pot beneficia de statutul de prizonier de război aşa cum este definit în Convenţia de la Geneva, întrucît activităţile lor nu se încadrează în statutul de „combatant legal”: nu poartă uniformă, nu respectă legile războiului şi nu aparţin forţelor armate ale nici unui semnatar al Convenţiei. Rolul Gitmo a fost definit drept unul militar şi tactic, nu juridic şi penal. Gitmo a fost proiectat să funcţioneze drept un centru de detenţie care să împiedice întoarcerea jihadiştilor capturaţi la activităţi teroriste împotriva SUA. Chiar şi aşa, a fost stabilit un cadru legal de funcţionare care să prevină abuzurile. Au fost definite clar limitele de interogare, astfel încît tortura să fie evitată, prin respectarea prevederilor Convenţiei ONU Împotriva Torturii (1994) şi analizarea practicilor serviciilor de inteligenţă britanice şi israeliene, care trecuseră prin verificări juridice în ţările respective. A fost instituit sistemul de comisii militare care să judece deţinuţii în regim militar, bazat pe practica tribunalelor militare din al doilea război mondial şi pe precedentul juridic stabilit de Curtea Supremă în cazul Ex Parte Quirin din 1942.

Ani de campanii mediatice şi repetarea neîntreruptă de falsuri au creat mitul Gitmo: administraţia Bush se foloseşte de tortură, existenţa Gitmo este contraproductivă în războiul împotriva terorii şi pătează imaginea Americii în lume. În iunie 2008, Curtea Supremă a decis în cazul Boumediene contra Bush că Boumediene, deţinut la Gitmo, este privat de drepturile sale constituţionale şi nu mai poate fi reţinut în închisoarea militară Guantanamo Bay. În urmă cu o săptămînă, administraţia Obama a decis judecarea a cinci deţinuţi jihadişti, dintre care unul este Khalid Sheik Mohammed supranumit arhitectul 9/11, de către un tribunal civil din New York. Cercul s-a închis. De acum înainte, orice jihadist capturat va cere un avocat care să îi apere drepturile constituţionale, inclusiv acela de distruge constituţia SUA, sau SUA pur şi simplu. Iata un drept pe înţelesul Casei Albe.