Violate pentru a putea fi executate

În Republica Islamică Iraniană, este ilegal să execuţi o femeie tînără, indiferent de crima de care se face vinovată, dacă aceasta este încă virgină. Un ofiţer al miliţiei paramilitare Basiji din Iran povesteşte cum în tinereţe, cînd acesta avea 18 ani, reuşind să se facă cunoscut şi agreat de superiorii lui, a fost privilegiat cu dreptul de a se putea căsători cu tinerele fete condamnate la moarte. Acestea nu puteau fi ucise virgine fiind, iar misiunea ofiţerului era de a se căsători cu ele, pentru a le putea deflora(legal) înainte de execuţie.

“Regret ce am făcut, deşi căsătoriile erau legale”, a spus ofiţerul.
De ce regrete, căsătoriile fiind “legale”?

Pentru că îmi puteam da seama că fetele erau mai speriate de “noaptea nunţii” decît de execuţia care le aştepta de dimineaţă. Se împotriveau de fiecare dată, motiv pentru care eram siliţi să le punem somnifere în mîncare. Pînă spre dimineaţa fetele erau deja îşi pierdeau orice dorinţă de a trăi.

Îmi amintesc că le auzeam plîngînd şi ţipînd după ce[violul] se termina. Nu voi uita niciodată cum una dintre fete şi-a sfîşiat faţa şi gîtul cu unghiile după “noaptea nunţii.” Era plină de zgîrieturi adînci.
‘I wed Iranian girls before execution’

UK: Profesor concediat pentru că nu a ignorat cometariile pro-Jihad ale elevilor

Profesorul de origine greacă, Nicholas Kafouris, a fost concediat pentru că nu a ignorat elevii musulmani care lăudau extremiştii islamici în timpul orelor de curs, numeau teroriştii de la 11 septembrie “eroi şi martiri.”

Kafouris a predat mai bine de 10 ani la şcoala Bigland Green Primary în Tower Hamlets, East London, unde conform unui raport rencent, “aproape toţi” elevii provin din minorităţi etnice iar pentru marea majoritate engleza e a doua limbă.

Acesta povesteşte cum în 2006 a atins din greşeala unul dintre elevi în timp ce îi dădea o carte, iar elevul a spus răstit: “Nu mă atinge, eşti creştin.”

Profesorul dă cîteva exemple din ceea ce spun copii de 8 ani:

• “Vrem să fim bombe umane islamice cînd ne facem mari”

• “Atacatorii de la Turnurile Gemene sînt eroi şi martiri.”

• “Urîm evreii!”,

• “Urîm creştinii!”

Christian teacher tells of race slurs by pupils aged 8

Blasfemie! M-aţi prins, sînt islamofob! Aşa zic cele mai în masură(nu-i aşa?) autorităţi ale secolului 21: Wikipedia şi ONU. Sufăr de o frică iraţională, deci nejustificată, de islam. ONU spune că sînt un ipohondru, un paranoic, un extremist de dreapta, criminal rasist. Am încălcat normele progresismului celui mai avansat, corectitudinea politică, şi ale primitivismului cel mai înapoiat, şaria islamică. O vorbă veche spunea că extremele se atrag, iar confirmarea este întrupată de căsnicia bolnavicioasă dintre postmodernismul cel mai nihilist, intelectual şi pacifist, (evoluat din şi în contra „Bărbaţiilor Albi Europeni Morţi”), şi barbarismul cel mai lipsit de dileme, îngust, dezgustător şi brutal, ieşit dintre paginile Coranului şi din gura unui pedofil analfabet şi sîngeros: Mohamed.

Dar cine sînt eu ca să mă credeţi pe cuvînt? Un anonim care scrie cu “î” din “i”, cu vîrsta undeva între 15 şi 50 de ani şi cu o ocazională logoree în tastatură. Au fost alţii mai breji, mai demni de luat în serios, care au blasfemiat înaintea mea.

Mai putem găsi exemple de islamofobie şi la Mihai Eminescu, în a sa blasfemică Scrisoare a treia. Dacă ne uitam în trecutul românilor, cîţi dintre cei mai mari oameni din trecutul nostru nu şi-au cîştigat respectul şi admiraţia necondiţionată fiind islamofobi convinşi? Nu îmi amintesc ca Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu sau Vlad Ţepeş să se fi luptat cu turcii pentru petrol, dar sînt absolut convins că tocmai acest lucru li s-ar fi reproşat dacă ar fi fost contemporani nouă.

Dar de ce să îi credem pe ei, islamofobi intoleranţi, rasişti pînă în măduva oaselor, retrograzi puşi pe harţă, warmongers fără inimă? Prin urmare îi putem ignora. Putem privi faptele, atrocităţile comise în numele lui Mohamed în întrega lume: milioanele de morţi din Darfur, încercarea violentă de strivire a protestelor opoziţiei lui Ahmadinejad din Iran, atacurile din Mumbai, Londra, Madrid, New York, cele de acum citeva zile din Jakarta, cele 13.626 de atacuri teroriste islamice săvîrşite de la 11 septembrie 2001 pîna acum. Toate, dar TOATE aceste atrocităţi au fost săvîrşite în numele islamului şi al lui Mohamed, iar acest lucru a fost zgomotos proclamat de fiecare dată de către făptaşi. Îndeajuns de zgomotos încît să intre bine în cap oricui. Totuşi, milioane de crime, zeci de mii de atacuri teroriste, toate în numele lui Mohamed, nu sînt de ajuns pentru un occident care nu vrea să vadă, nu vrea să audă, nu vrea să ştie. “Extremiştii sînt nebuni, nu reprezintă islamul, ci il denaturează.”

Şi chiar dacă nu aceasta este interpretarea corectă, de ce mai contează atîta timp cît există milioane de crime săvîrşite în numele lui? Dar dacă nu sînt nebuni? Dacă aceasta este interpretarea fidelă şi corectă a Coranului? Există mulţi oameni inteligenţi, care posedă o calitate foarte rară în vremurile noastre, măsura, care au studiat islamul toată viaţa şi au ajuns la concluzia că islamul autentic, islamul pur, este islamul lui Osama bin Laden.

Europa şi America Obamică ignoră problema în speranţa că aceasta va dispărea peste noapte. Va fi fost doar un vis urît din timpul somnului în mijlocul unei zile toride de vară. Ne vom trezi şi totul va fi ca înainte.

Dar ferească Sfîntu’, să te pună dracu’ să uneşti punctele! Iar dacă eşti înzestrat de la natură şi cu obrăznicia de a spune exact ce gîndeşti în orice împrejurări, vei sfîrşi trăind sub protecţia continuă a poliţiei cu anii, muţumită sutelor de ameninţări cu moartea din partea islamiştilor. Mai mult de atît, alianţa dintre islamişti şi progresişti işi va arăta din nou colţii şi vei fi dat în judecată de inconştienţii pentru libertăţile cărora lupţi.

Cum rămîne? Sînt oare “islamofob”? Aceasta “teamă”, dacă există, este ea iraţională? Poate fi numită aceasta ură? Nu am de gînd sa inserez vreun “disclaimer”, în pur stil postmodernist, în care să spun ce NU sînt, ca să mă asigur că nu jignesc pe cineva. Nici nu cred că este cazul să îmi caut vreo etichetă cu ajutorul căreia să mă încadrez. Genul acesta de discurs este din start catalogat drept rasist, xenofob, extremist, etc, într-un mod complet aberant. Mi se pare inutil să mai menţionez că nu este aşa. Mă consider un om cu bun simţ, nimic mai mult.