Timp de 133 de zile, între 21 martie şi 1 august 1919, Ungaria a fost o “republică sovietică”. Pentru unguri a fost una dintre cele mai nenorocite perioade din istoria lor: “teroarea roşie”. Dictatorul trimis de sovietici, Bela Kun, a pus în aplicare o serie de metode de propagandă prin care se urmărea distrugerea rapidă a ţesutului social, pentru a facilita acceptarea necondiţionată a dogmei comuniste. Spiritul religios, patriotismul şi moralitatea au fost ţinte predilecte. Corupţia şi pervertirea completă a acestora au revenit în sarcina lui Georg Lukacs, teoretician marxist promovat în funcţia de Comisar al Poporului pentru Cultură şi Educaţie. O inovaţie a lui Lukacs din acea perioadă a constat în introducerea în programa şcolară a orelor de vizionare de filme care prezentau copiilor imagini de sexualitate adultă.
Ulterior, în cadrul activităţii Şcolii de la Frankfurt din anii 1920, Lukacs a dezvoltat subiectul “Revoluţie şi Eros” şi a pus bazele teoretice ale metodologiei de folosire a instinctului sexual drept un instrument de distrugere. Ideea principală a constat în implantarea teoriilor freudiene într-un sol marxist. Freud demarase proiectul de degradare conceptuală a instinctului sexual uman. Prin amalgamarea neo-freudismului cu marxismul cultural teoretizat la Frankfurt, cel mai exploziv aspect al psihicului uman a fost pus în slujba distrugerii sistemului imunitar al civilizaţiei occidentale: familia şi moralitatea privată. Reţinerea şi controlul asupra instinctelor trupeşti, tabuurile de convieţuire sexuală în familie, reprezentau un obstacol în calea “eliberării” societăţii de tiparele care îi confereau rezistenţă profundă la virusul comunist.
În perioada interbelică şi postbelică teoriile Şcolii de la Frankfurt au fost încet diseminate în mediul universitar american. Deceniul 1960 cunoaşte explozia socială a tineretului occidental, iar o componentă majoră a fost revoluţia sexuală. Această revoluţie nu a însemnat altceva decât practicarea pe scară largă a promiscuităţii şi dezinhibiţiilor prescrise de profesorii marxişti. S-a deschis calea normalizării comportamentului imoral şi aberant. Cei mai vulnerabili membri ai societăţii, copiii, au fost şi ei târâţi în naufragiul moral şi vâltoarea experimentelor sexuale ale adulţilor. Adeseori, părinţii au fost aceia care au consimţit sau participat activ la profanarea “purificatoare” a propriilor copii.
Articolul următor a fost publicat de revista Der Stern în 2010 şi prezintă faţa mai puţin comentată a revoluţiei sexuale.
Revoluţia sexuală şi copiii
Der Stern
În primăvara anului 1970, Ursula Besser a găsit o servietă necunoscută în faţa uşii apartamentului ei. Nu era ceva cu totul neobişnuit în acele zile ca oamenii să lase diverse lucruri în faţa uşii sau să strecoare pacheţele mai mici în cutia de corespondenţă. Ea era, în cele din urmă, un membru al parlamentului de stat la Berlin din partea Creştin-Democraţilor (CDU) conservatori. Uneori Besser telefona la poliţie pentru a cere examinarea unui pachet suspect. A avut întotdeauna grijă să-şi ceară scuze la vecini pentru agitaţie.
Studenţii proclamaseră o revoluţie, iar Besser, văduva unui ofiţer, făcea parte din acele forţe din oraş care erau intens opuse schimbărilor radicale ale zilei. Trei ani mai devreme, după ce a devenit un membru nou ales al parlamentului de stat din Berlin, CDU o numise pe Besser, doctorand în filologie, la Comitetul pentru Educaţie. Ea a dobândit repede reputaţia unei persoane atât directe, cât şi combative.
Servieta conţinea un teanc de hârtii: rapoartele dactilografiate zilnic cu privire la munca de învăţământ la un centru de după-şcoală din cartierul berlinez Kreuzberg, unde un grup de pînă la 15 copii cu vârste între 8-14 ani erau luaţi în grijă pe timpul după-amiezii. Primul raport era datat 13 august 1969, iar ultimul era din 14 ianuarie 1970.
Chiar şi o revizuire sumară a materialului arăta că activitatea de învăţământ de la centrul Freiheit Rote (“Libertatea Roşie”) era neobişnuită. Scopul centrului era de a forma elevii în “personalităţi socialiste”, iar misiunea educaţională depăşea cu mult joaca sub supraveghere adultă. Agenda centrului includea “propagandă de agitaţie” privind situaţia din Vietnam şi recrearea de “lupte de stradă”, în care copiii erau împărţiţi în “studenţi” şi “poliţişti”.
Pantomima actului sexual
Notiţele educatorilor indică faptul că au pus un accent foarte puternic pe educaţia sexuală. Aproape în fiecare zi, elevii jucau jocuri care cuprindeau dezbrăcarea de haine şi citirea de reviste pornografice în grup, împreună cu mimarea actului sexual.
Conform înregistrărilor scrise ale acestor activităţi, un “exerciţiu de sex” a fost efectuat pe 11 decembrie şi o “oră de futut” pe 14 ianuarie. O notiţă din 26 noiembrie spune: “În general, am provocat aluzii sexuale în mod repetat, deschis sau într-un mod ascuns, care au fost apoi exprimate în pantomimă de Kurt şi Rita, efectuată împreună pe o masă scundă (ca o etapă) în faţa noastră.”
Acest material a prezentat publicului larg, pentru prima oară, un produs secundar al mişcării studenţeşti: eliberarea sexuală a copiilor. Besser transmis aceste rapoarte unui editor de la ziarul vest-berlinez Der Abend, care a publicat fragmente. La data de 7 aprilie 1970, parlamentul de stat din Berlin a pus în discuţie activitatea de la centrul de după-şcoală Freiheit Rote. După cum s-a dovedit, Institutul de Psihologie de la Universitatea Liberă din Berlin se afla în spatele centrului. De fapt, institutul înfiinţase acest centru şi furniza corpul didactic care lucra acolo. Besser crede ca persoana care a lăsat acele rapoarte în faţa uşii ei a fost un angajat alarmat al acelui centru.
Câteva zile mai târziu, Besser a efectuat o vizită la Institutul de Psihologie din vecinătatea cartierului berlinez Dahlem, “pentru a arunca o privire la faţa locului”, cum spune ea. În subsol, Besser a găsit două camere care erau separate de o oglindă mare. Într-una din camere se aflau o saltea, o chiuvetă de perete şi un rând de cârpe de spălat multicolore agăţate lângă ea. Când a fost întrebat de Besser, un angajat al institutului a spus că subsolul era folosit ca o “staţie de observaţie” pentru a studia comportamentul sexual la copii.
De atunci centrul s-a stins în obscuritate, dar membrii mişcării din 1968 şi succesorii lor au fost prinşi într-o obsesie ciudată despre sexualitatea copilăriei. Acesta este un capitol al istoriei mişcării, care nu este niciodată menţionat în rememorarile lauditave ale epocii. În această privinţă, veteranii mişcării studenţeşti de la sfârşitul anilor ’60 par să fi cedat unei amnezii acute. O analiză a acestui aspect al revoluţiei studenţilor se merită cu prisosinţă.
Posibilitatea sexului cu copii
În dezbaterea privind abuzul sexual, unul dintre elemente este confuzia în ceea ce priveşte linia care nu trebuie trecută în interacţiunile cu copiii. Este o confuzie care nu se limitează la Biserica Catolică. Însă, tocmai în cercurile aşa-numit progresiste a început erotizarea copilăriei şi eliminarea treptată a tabuurilor. A fost o schimbare care a permis chiar posibilitatea de sex cu copii.
Incidentele de la Şcoala Odenwald din landul vestic Hesse – o şcoală internat cu nicio afiliere religioasă – au arătat ca a existat o legătură între apelurile pentru reformă şi îndepărtarea de inhibiţie. Cazul lui Klaus Rainer Röhl, fostul editor al revistei de stânga Konkret, pare de asemenea izolat în lipsa contextului istoric. Articolele în care Konkret a pledat deschis în favoarea sexului cu minori sunt cel puţin la fel de tulburătoare ca acuzaţiile la adresa lui Röhl din partea fiicelor sale, Anja şi Bettina, că el le-a molestat, acuzaţii pe care Röhl le neagă.
Stânga are o istorie proprie de abuz şi este mai complicată decât s-ar părea la prima vedere. Atunci când lideri ai mişcării studenţeşti de la sfârşitul anilor 1960 sunt întrebaţi despre acest lucru, ei oferă răspunsuri evazive sau ezitante. “La baza mişcării din 1968 a existat în realitate o lipsă de respect faţă de limitele necesare între copii şi adulţi. Măsura în care acest lucru a dus la cazuri de abuz este neclară”, scrie în retrospectivă Wolfgang Kraushaar, un om de ştiinţă politic şi cronicar al mişcărilor studenţeşti din 1968.
O lipsă de respect faţă de limite este o descriere clementă. S-ar putea spune, de asemenea, că graniţele au fost rupte în mod violent.
Eliberarea sexuală s-a aflat în fruntea ordinei de zi a revoluţionarilor tineri care, în 1967, au început întoarcerea societăţii cu susul în jos. Controlul asupra dorinţei sexuale a fost văzut ca un instrument de dominare, pe care societatea burgheză l-a folosit pentru a menţine puterea. Tot ceea ce inovatorii au perceput ca fiind greşit şi dăunător îşi are originile în acest concept: agresiunea omului, lăcomia şi dorinţa de a fi stăpân al propriilor posesii, precum şi predispoziţia de a se supune autorităţii. Studenţii radicali au crezut că doar cei care se eliberează de represiune sexuală pot fi cu adevărat liberi.
Tratamentul ostil al plăcerii sexuale
Pentru ei, era evident că eliberarea ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă. Odată ce inhibiţiile sexuale au prins rădăcini, au motivat ei, tot ce se putea face era doar un tratament al simptomelor. Ei au fost convinşi că o alternativă mult mai bună era împiedicarea dezvoltării acestor inhibiţii. Mai toate textele de stânga ale zilei abordau subiectul sexualităţii.
De exemplu, “Die Revolution der Erziehung” (“Revoluţia în educaţie”), o lucrare publicată de editura Rowohlt în 1971, care a devenit rapid un bestseller, adresa subiectul sexualităţii după cum urmează: “De-erotizarea vieţii de familie, de la interdicţia de activitate sexuală între copii şi până la tabuul incestului, serveşte ca pregătire pentru asimilarea totală – ca pregătire pentru tratamentul ostil al plăcerilor sexuale în şcoală şi subjugarea voluntară la un sistem de muncă dezumanizant.”
Numărul 17 al revistei culturale Kursbuch, publicat în iunie 1969, descrie poziţia revoluţionarilor din punct de vedere practic. Publicată de autorul german Hans Magnus Enzensberger, această ediţie conţinea un raport al membrilor Comunei 2 din Berlin, intitulat “Educarea copiilor în comună”. Trei femei şi patru bărbaţi s-au mutat în vara anului 1967 într-un apartament dintr-o clădire veche pe strada Giesebrechtstrasse, împreună cu doi copii mici, o fetiţă de trei ani, Grischa, şi un băiat de patru ani, Nessim. Pentru aceştia, experimentul concubinajului a fost o încercare de a depăşi toate constrângerile burgheze, inclusiv conturi bancare separate şi uşi închise la baie, până la fidelitatea în cadrul cuplurilor şi dezvoltarea sentimentului de ruşine. Cei doi copii au fost crescuţi de grup, ceea ce adesea a însemnat că nimeni nu le-a acordat prea multă atenţie. Deoarece adulţii au avut drept scop nu doar “a tolera, dar de fapt a afirma sexualitatea copiilor”, ei nu au fost mulţumiţi să acţioneze doar în calitate de observatori pasivi.
Membrii acestei comune s-au simţit obligaţi să scrie despre experienţele lor, ceea ce explică de ce unele dintre incidentele care au avut loc au fost documentate în mod fiabil. La data de 4 aprilie 1968, Eberhard Schultz descrie modul în care el este culcat în pat cu micuţa Grischa şi cum ea începe să-l atingă, în primul rând pe faţă, apoi pe stomac şi fese şi în cele din urmă pe penis, până când el devine “foarte excitat “şi al lui “cocoş devine greu”. Fetiţa trage în jos colanţii ei şi îi solicită lui Schultz să “o bage înăuntru”, la care el răspunde ca penisul lui este “probabil prea mare.” Apoi, el atinge vaginul fetei.
Uite, vaginul meu
Kursbuch 17 conţinea o serie de fotografii de dimensiuni afiş. Sub titlul “Joacă amoroasă în camera copiilor,” aceasta îi prezenta pe Nessim şi Grischa, amîndoi goi. Imaginile supradimensionate sunt de genul celor care se pot vedea într-o revistă pentru pedofilii de azi, cu siguranţă nu într-o publicaţie influentă a intelectualităţii de stânga. Textul explicativ spune: “Grischa se plimbă în faţa oglindei, se uită la trupul ei, se apleacă înainte de mai multe ori, îşi încercuie fesele cu mâinile ei şi spune: Uite, vaginul meu.”
Ulrich Enzensberger, un fost membru al comunei, a declarat mai târziu că Nessim priveşte înapoi “cu groază” la zilele petrecute în cadrul comunei. Nessim este acum un om de ştiinţă politică în Bremen, în timp ce Grischa trăieşte în Berlin şi lucrează pentru o editură de carte. Nessim şi Grischa au trăit vieţi foarte private din momentul în care au avut posibilitatea de a lua decizii proprii. Nessim spune politicos că el discută despre copilărie “şi, prin urmare, subiecte intime, numai cu persoane de încredere”. Grischa, acum în vârstă de 46 ani, este la fel de reţinută în ce priveşte trecutul ei.
Este tentant de a considera “joaca dragostei” din această comună ca o excepţie, un exces radical al unui proiect revoluţionar, însă foarte mulţi părinţi de stânga şi-au modelat propriile vieţi după experimentele educaţionale de pe Giesebrechtstrasse. Pentru aceşti contemporani, Comuna 2 a fost un proiect pilot în educaţia anti-autoritară, care a fost repede urmat de grădiniţe private în care părinţii au aplicat idei noi pentru creşterea copiilor lor, în primul rând în Frankfurt, Berlin, Hamburg şi Stuttgart şi în cele din urmă în oraşe mai mici, cum ar fi Giessen şi Nurnberg.
Iniţial, părinţii au abordat aspectele practice, cum ar fi dacă să ia copiii cu ei pentru a protesta la marşuri. Dar, în cele din urmă, ordinea de zi s-a concentrat pe educaţia sexuală. În aceste grădiniţe şi centre de zi anti-autoritare, cunoscut sub numele de Kinderladen, niciun alt subiect a fost discutat la fel de mult ca sexul, spune Alexander Schuller, unul dintre pionierii mişcării.
Opinii împărţite
În 1969 Schuller, un sociolog, a fost unul dintre fondatorii unui Kinderladen în cartierul Wilmersdorf din Berlin. Asemeni lui Schuller şi alţi părinţi au fost cadre universitare, jurnalişti sau diverşi angajaţi la universităţi – fără îndoială un lot din clasa de mijloc. Cei doi fii ai lui Schuller, de patru şi cinci ani la acea vreme, au crescut fără regulile şi pedepsele obişnuite dintr-o grădiniţă de stat.
Dar adulţii au avut repede păreri împărţite în problema sexului. Unii au fost determinaţi să-şi încurajeze copiii să-şi arate şi atingă organele genitale, în timp ce alţii au fost îngroziţi de idee.
“Nu a fost niciodată abordat destul de direct, dar era clar că, în cele din urmă, se preconiza sex între copii şi cele două femei învăţătoare”, spune Schuller. “Mi-a fost extrem de dificil să adopt o atitudine anume. Am simţit că ceea ce încercam să realizăm era fundamental corect, dar când s-a ajuns la aceasta problemă, m-am gândit: Aşa ceva este o nebunie, nu este corect. Dar apoi mi-a fost ruşine de acest gând. Cred că mulţi părinţi au trecut prin aceeaşi situaţie”.
Gruparea mai pudică a prevalat după un an de discuţii istovitor, iar părinţii au decis că nu va exista sex în Kinderladen.
În zilele noastre, stimularea organelor sexuale ale unui copil de către un adult este considerată clar ca agresiune sexuală penală. Dar pentru revoluţionarii din 1968 a fost un instrument educaţional care a ajutat la “crearea unei noi persoane”, în conformitate cu “Manualul de Îndoctrinare Pozitivă a Copilului”, publicat în 1971. “Copiii pot învăţa să aprecieze erotismul şi actul sexual mult timp înainte ca ei să devină capabili de a înţelege cum este procreat un copil. Este important pentru copii să se dezmierde cu adulţi. La fel de valoros este ca actul sexual să apară în timpul acestor dezmierdări.”
Iluminism constant
Auto-înşelăciunea acestor părinţi aşa-zis luminaţi a început atunci când au încercat să forţeze asupra copiilor o relaţie de sex fără inhibiţii. În teorie, scopul lor a fost de a permite copiilor să acţioneze conform nevoilor lor sexuale. Dar, deoarece copiii nu manifestă în mod spontan tendinţa de a deveni activi sexual în faţa adulţilor, au trebuit să fie stimulaţi pentru a face acest lucru. Părinţii obişnuiau să spună în mod constant glume deocheate şi au folosit cuvinte cum ar fi “cocoş”, “fund” sau “vagin”. “De fapt, fiilor mei le-a plăcut foarte mult la Kinderladen“, spune Schuller, “dar pălăvrăgeala constantă despre sex li s-a părut oribilă.”
În romanul ei “Das Bleiche Herz der Revolution” (“Inima palidă a revoluţiei”), Sophie Dannenberg a descris în mod izbitor cât de agonizant poate fi pentru copii atunci când limitele vieţii private sunt încălcate. Dannenberg, ai cărei părinţi, motivaţi de afilierea lor cu Partidul Comunist German, au trimis-o la un Kinderladen în oraşul Giessen în anii 1970, s-a folosit de amintirile depănate de mama ei şi alţi martori contemporani pentru a scrie o mărturie personală despre atmosfera de “constantă iluminare”.
Materialul folosit de ea include un episod de seară al părinţilor, când una dintre mame s-a dezbrăcat în faţa fiului ei, astfel încât el să o poată “inspecta”. Femeia şi-a crăcănat picioarele pentru a-şi expune părţile private pentru inspecţie. Jocul s-a terminat atunci când băiatul a blocat un creion în vaginul mamei sale. Părinţii, de asemenea, petreceau mult timp discutând dacă este o idee bună de a avea sex cu copiii lor, astfel încât să demonstreze “naturaleţea” actului sexual.
Deşi persoanele intervievate de Dannenberg nu îşi amintesc cazuri de avans fizic, ele au descris “forme mai moderate de agresiune sexuală”, cum ar fi cererile insistente asupra copiilor de a arăta trupurile lor goale. În roman, care se bazează pe cercetarea lui Dannenberg, personajului Simone de opt ani i se spune să se dezbrace în faţa mai multor adulţi şi altor copii. “De ce vrei să te ascunzi”, spune mama, spre amuzamentul celor din jur, atunci când copilul îşi acoperă instinctiv organele genitale cu o pernă. “Este un lucru frumos ce ai acolo! Arată-ni-l şi nouă!”
Escapade
Nicio altă scenă din carte nu a provocat reacţii mai furioase. Dannenberg spune că a fost literalmente huiduită în timpul discuţiilor cu publicul despre cartea ei, ori de câte ori această scenă a fost menţionată. “Minciuni, minciuni”, au strigat membrii din audienţă în timpul unei discuţii de grup cu Ulrich Enzensberger, atunci când i-a amintit de escapadele sexuale ale zilei.
Probabil că nici pentru adulţi nu a fost întotdeauna uşor să fie atât de liberi. Nu toată lumea ştia ce să facă atunci când copiii treceau de la joaca între ei la drăgosteală cu adulţii.
În cartea să autobiografică “Marele Bazar” din 1975, politicianul Partidului Verzilor, Daniel Cohn-Bendit, descrie experienţele sale ca profesor într-un Kinderladen din Frankfurt. Atunci când copiii încredinţaţi în grija sa se apucau să îi desfacă fermoarul la pantaloni, scrie el, “am fost, de obicei, destul de surprins. Reacţiile mele au variat, în funcţie de circumstanţe, dar atracţia lor erotică mi-a pus o problemă. I-am întrebat: ‘De ce nu vă jucaţi împreună, de ce m-aţi ales pe mine şi nu pe alţi copii?’ Dar dacă insistau, eu îi apreciam în orice caz.”
Asta doare
Altora le-a fost vizibil mai greu să facă faţă situaţiei. O însemnare din decembrie 1969 din arhiva unui Kinderladen din Stuttgart include mărturia unei mame care s-a pomenit dintr-o dată cu mai mulţi copii sub fustă. Atunci când unul dintre băieţi a început sa tragă de părul pubian, femeia nu a fost sigură cum să reacţioneze. Pe de o parte nu a vrut să pară inhibata, dar pe de altă parte situaţia a fost neplăcută pentru ea. “Asta doare”, a spus ea în cele din urmă, “Nu-mi place asta.”
O altă mărturie, a sociologului Monika Seifert, descrie experienţele ei în articolul “Cooperativa părinţilor a şcolii de copii din Frankfurt”, apărut în revista Vorgänge. Ea arată cât de greu a fost pentru părinţii copiilor din Kinderladen de a decide în cele din urmă între aşteptările ideologice şi sentimentul lor de bine şi rău.
Seifert se întreabă critic de ce, în proiectul descris de ea, “nu a fost observat niciun caz de tentativă de activitate sexuală directă între copii şi adulţi”. Trebuie remarcat faptul că ea vede acest lucru ca o deficienţă, nu un succes. Ca mamă, Seifert concluzionează că “inhibiţiile şi nesiguranţa adulţilor” au fost, probabil, de vină pentru pasivitatea lor, iar copiii “şi-au suprimat curiozitatea sexuală, datorită reacţiilor subconştiente ale adulţilor”.
Un joc erotic incredibil
Se califică lucrurile întâmplate într-un număr de Kinderladen drept abuz? Conform criteriilor care au fost aplicate pentru preoţii catolici, în mod clar da, spune Alexander Schuller, sociologul. “Obiectiv vorbind, a fost abuz, dar nu a fost din punct de vedere subiectiv”, spune autoarea Dannenberg. Aşa ciudat cum pare în retrospectivă, părinţii au avut aparent bunăstarea copiilor în minte, nu a lor. Pentru aderenţii la noua mişcare, copilul nu a servit drept un obiect sexual de satisfacere a poftelor trupeşti. Acest lucru diferenţiază abuzul motivat politic de pedofilie.
Aici, de asemenea, distincţiile devin neclare. Cum ar trebui să reacţionăm la ceea ce scrie Cohn-Bendit în memoriile sale despre “fetiţe de cinci ani care au învăţat deja să îmi facă propuneri sexuale”? Aceasta nu a fost singura dată când politicianul Verde s-a lăudat cu experienţele sale cu copiii. Într-o apariţie larg ignorată la televiziunea franceză în ziua de 23 aprilie 1982, Cohn-Bendit, astăzi membru al Parlamentului European, a declarat următoarele:
La nouă dimineaţa mă alătur celor opt copii mici ai mei, cu vârste cuprinse între 16 luni şi 2 ani. Le spăl fundurile, eu îi gâdil, ei mă gâdila pe mine şi ne dezmierdăm… Ştii, sexualitatea unui copil este un lucru fantastic. Trebuie să fii onest şi sincer. Cu copiii foarte mici nu este acelaşi lucru cum ar fi cu copii între patru şi şase ani. E nemaipomenit atunci când o fetiţă de cinci ani începe să se dezbrace, pentru că este un joc. Este un joc incredibil de erotic.
Cohn-Bendit a pretins mai târziu că portretele pe care le-a realizat în cartea sa au fost concepute ca o provocare. Indiferent dacă cineva crede sau nu afirmaţiile sale, evoluţia Verzilor din anii 1980 arată că discursul lor nonşalant despre sex cu copii mici a atras în cele din urmă pedofili reali.
Fără restricţii de vârstă
În urma mişcării gay în curs de dezvoltare au apărut curând şi aşa-numitele grupuri de pedo. Inspirându-se de la homosexuali şi ei au au susţinut că, în virtutea faptului că sunt o minoritate, li se cuvin anumite drepturi. Cel mai cunoscut dintre aceste grupuri a fost “Comuna Indiană” din Nürnberg, un “proiect alternativ de viaţă” pentru adulţi şi copii. “Indienii”, gălăgioşi şi vopsiţi în culori vii, au apărut în 1980 la prima convenţie a Partidul Verde, în oraşul german Karlsruhe, pentru a atrage sprijin în favoarea cauzei lor, pe care au numit-o “sex liber pentru copii şi adulţi.”
Verzii nu au fost mult timp imuni la argumentul că guvernul nu ar trebui să limiteze sexualitatea copiilor. La convenţia din Lüdenscheid în 1985, organizaţia Verzilor din landul Rhein-Westphalia a susţinut că “sexualitatea non-violentă” între copii şi adulţi ar trebui să fie permisă în general, fără restricţii de vârstă. “Relaţii sexuale consensuale între adulţi şi copii trebuie să fie decriminalizate”, a scris într-un document de poziţie din aceeaşi perioadă grupul de lucru al Verzilor “Copii şi Tineret” din landul Baden-Württemberg. Proteste publice au forţat partidul să elimine această declaraţie din document.
În această perioadă, niciun alt ziar nu a oferit pedofililor o platformă mai mare ca ziarul de stânga Tageszeitung, ceea ce evidenţiază gradul de acceptabilitate socială pe care l-a căpătat violarea tabuurilor în cadrul comunităţii de stânga. În mai multe serii, inclusiv unul intitulat “Iubesc băieţii”, şi în interviuri lungi, bărbaţilor li s-a oferit posibilitatea de a descrie cât de frumos şi eliberator este sexul cu băieţi preadolescenţi. “A fost o mare incertitudine cu privire la cât de departe se poate merge”, spune Gitti Hentschel, co-fondator şi editor la Tageszeitung între anii 1979-1985. Cei care, asemeni lui Hentschel, s-au opus în mod deschis la promovarea pedofiliei au fost etichetaţi drept “pudici” şi împotriva libertăţii de exprimare. “Nu există cenzură în Tageszeitung”, a fost răspunsul publicaţiei.
Carte blanche
Unul dintre puţinii lideri din stânga care s-au opus de timpuriu mişcării pedofile a fost omul de ştiinţe sociale Günter Amendt. “Nu există nicio sexualitate echitabilă între copii şi adulţi”, a declarat Amendt, exprimându-şi indignarea asupra mişcării. Alice Schwarzer, fondator al revistei politice pentru femei Emma, a vorbit de asemenea împotriva minimalizării sexului cu copii şi l-a definit drept ceea ce a fost cu adevărat: abuz pur şi simplu.
Amendt îşi aminteşte cum a fost criticat drept un reacţionar în pliante şi articole. “În acea vreme a fost o campanie împotriva mea şi a lui Alice”, spune el. Acest episod oribil s-a încheiat abia la mijlocul anilor 1990. În 1994, pedofilii au publicat pentru ultima oară în Tageszeitung şi publicaţia a recunoscut că actul sexual cu băieţii nu este diferit de cel cu fetiţe, care, datorită mişcării feministe, au fost considerate demne de protecţie de mai mult timp.
Revoluţionarii de la sfârşitul anilor 1960 au încă un drum lung de parcurs pentru a confrunta această parte a istoriei lor. Atunci când au fost ridicate întrebări despre activităţile membrilor mişcării din 1968 în legătură cu cazurile de abuz de la Şcoala Odenwald, apologeţii mişcării s-au grăbit să îşi acorde carte blanche.
“Aceste acuzaţii fac parte din încercarea de a denunţa progresul social”, a scris în Frankfurter Rundschau sexologul şi veteranul din 1968, Gunter Schmidt. “Pe ansamblu, schimbările sociale care sunt asociate cu numărul 1968 au fost mai susceptibile de a fi condus la prevenirea abuzurilor.”
Aceasta este o modalitate foarte cuminte de amintire a trecutului. Cu siguranţă nu este împărtăşită de toată lumea care a făcut parte din experimentele educaţionale de stânga ale perioadei.
În original The Sexual Revolution and Children – How the Left Took Things Too Far
Romanian
34 de comentarii
Silvapro
25 aprilie 2011Ati vazut filmul The Dreamers de Bernardo Bertolucci? Arata sexualitatea perversa a unor tineri pe timpul razvratirii studentilor in Paris.
Ce mai, revolutie sexuala in toata regula!
bugsy
25 aprilie 2011Silvapro, am (re)vazut filmul recent. L-a difuzat postul public (TVR 1)!
Silvapro
25 aprilie 2011Lucrurile acestea imi sint complet noi si socante de-a dreptul. N-am stiut ca au existat ca ideologie comunista, dirijata sau nu. Da, e adevarat ca stingistii, care nu o au cu interdictii religioase, pot fi mai libertini, dar nu sa aibe de-a face cu copiii. Viata in comuna, condusa de unii hippies e un lucru stiut, dar nu si libertitatile cu copiii, in cadrul propriei familii sau nu.
Se spunea in Romania ca germanii merg fac la mare nudizm de fata cu copiii. Credeam ca e o exagerare. Se putea intimpla in unele familii, dar fara tendinte de generalizare. Nici atit nu mi se parea oK.
Una e sa nu inhibi copilul, sa nu-l inveti ca organele sexuale si actul sexual sint scirboase in general, sau sa-i creezi sentimente de vinovatie despre onanie (care cu permis sau fara, religios sau nereligios, este oricum practicata din toate timpurile), dar la modul privat, si alta este dezbracrea totala in fata copiilor, darami-te depasirea granitelor si permiterea sau promovarea atingerii si chiar mai mult de atit.
E de-a dreptul scandalos ce aflam din aceste documente, carti, marturii, confesiuni.
Tot asa, credeam ca pedofilia este interzisa si combatuta in unanimitate (in afara de practicantii bolnavi sau dementi, care trebuiau sa fie penalizati greu). Nu mi-as fi inchipuit sa existe miscarea pedofililor. As fi fost sigura ca e interzisa. E ca si cum sa se creeze o miscare pentru legalizarea crimelor si a uciderii.
Sa-mi fie iertat, dar totusi nu vad nici o legatura intre drepturile homosexualilor si a pedofililor. Daca un homosexual este si pedofil, i se poate aplica legea impotriva pedofililor ca oricarui alt om. Atitudinea de acceptare a homosexualilor ca oameni cu dreptul la preferinte sexuale nu trebuie sa duca si la acceptarea pedofililor. E ca si cum ai zice ca permiterea de sex heterosexual in societate duce de la sine prin principiul de extensie, la pedofilie. Fara doar si poate, pedofilii sint infractori si nu se pune problema de sex prin consintamint, ca un copil nu este destul de copt ca sa aiba judecata matura, plus de asta consimtamintul in anumite cazuri poate fi de fapt constringere sau obligatie prin insasi pozitia copilului de dependenta, de lipsa de proprie-suficienta-sustenenta. Orice parinte, ingrijitor, profesor, educator, vecin, frate mai mare, tata vitreg, etc. poate face uz de el. Bazarea pe consimtamint nu trebuie sa tina.
Este interesant de remarcat faptul ca in Romania pe timpul socialismului nu a patruns revolutia sexuala. In Romania existau in acea perioada chiar mai multe prejudecati sexuale decit in America, Israel, etc. de atunci. Nu ca multe femei ramineau virgine pina la nunta, dar nu era institutionalizat libertinismul liber si in nici un caz dirijat. Era rusine sa ramii gravida ca necasorita, sa-ti aduci partenerul in casa parinteasca, etc. Lectiile de marxism nu contineau si emancipare sexuala. Romanii din generatia perintilor mei, sint cunoscuti in Israel ca mari moralisti, pudici si puritani.
Silvapro
25 aprilie 2011The Dreamers. Habar n-am daca sa-l numesc film bun sau nu. Era f. bolnavicios si extreme, dar aproximativ exemplifica existenta a ceea ce vrea acest articol sa dezvaluie si sa argumenteze (against).
Intrebarea este care este pozitia creatorului fata de intimplarile din film?
bugsy
25 aprilie 2011Bertolucci a regizat si Ultimul Tangou la Paris, alt film care a socat la vremea lui. Asa ca…..are antecedente!
Silvapro
25 aprilie 2011Si in Romania se stia de Tangoul desuchiat, dar nu stiu daca chiar l-au adus la cinema.
Mi-a placut mai putin Tangoul. Dar mi-a placut Conformistul. Atunci nu eram sensibila la capitolul stinga vs. dreapta, asa ca nu stiu daca si cit era de problematic sau nociv..
A propos de ce spuneam in leg. cu comunistii in Romania – “de la partid” se facea cenzura la orice scene sexuale din filme, taiau chiar si o pereche in pat inveliti, care purtau o discutie. De ex. am vazut intr-o vizita in Romaia “Coming home” dupa ce-l vazusem in Israel. Nici nu mai puteai sa intelegi unele sensuri din film, asa era de ciumpavit. E destul de evident ca nu propovaduiau libertate sexuala.
Sau, dupa teoria lor, distrugerea de inhibitii sexuale pentru a nu se mai conforma nici institutiilor statale era directionata numai spre tari in care inca nu se instalase regimul comunist? Iar in tarile comuniste de facto, din contra, doreau sa fi cit mai inhibat / inglodat ca sa ramii intimidat de stat?
bugsy
25 aprilie 2011Tangoul nu a rulat la cinematograf……doar pe casete vhs.
Vincentiu Cernea
25 aprilie 2011Molestarea baietilor de catre barbati homosexuali este o cale importanta de recrutare a viitorilor homosexuali.
Legatura dintre homosexualitate si pedofilie este ilustrata de mai multe studii. Se pare ca 35% dintre homosexuali sunt pedofili; 80% din victimele pedofiliei sunt baieti molestati de barbati adulti ( http://www.narth.com/docs/pedophNEW-rom.html ); 84% dintre baietii cu SIDA au fost infectati de adulti; exista un raport de 5/1 intre numarul de victime SIDA baieti fata de fete ( Judith A. Reisman, Ph.D. Creating “Gay” Children An inquiry into the abuse of vulnerable youth via government schooling & mainstream media http://www.defendthefamily.com/_docs/resources/6390601.pdf ).
Dr. Judith Reisman descrie strategiile prin care se recruteaza gay printre copii si adolescenti. Ele includ activisti care se ocupa de consiliere, sau predau educatie sexuala, etc. Materiale si brosuri pentru educatie sexuala in scoli cuprind descrieri tehnice amanuntite de initiere in placerile homosexualitatii. Homosexualitatea este promovata in decursul orelor de educatie sexuala scolara sub pretextul predarii respectului pentru „diversitate” si al “nediscriminarii” impotriva homosexualilor.
Exemplu foarte recent: senatul californian a introdus un proiect de lege care daca va fi adoptat va impune predarea istoriei homosexualitatii in scolile publice californiene: http://news.yahoo.com/s/ap/20110414/ap_on_re_us/us_gay_history_calif_schools
In anumite state din USA, personalul scolar risca sanctiuni disciplinare pentru homofobie daca nu adera la noile dogme despre sexualitate iar parintilor li se contesta dreptul de a interveni in educatia a copiiilor lor (http://www.wnd.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=52311).
Silvapro
25 aprilie 2011Faptul ca se preda homosexualitatea la lectii de educatie sexuala nu mi se pare o idee stralucita de loc. Nu am argumentat ca nu trebuiesc trase linii. Nu sint pentru recrutare de homosexuali sau marirea numarului lor, mai mult decit ar exista in mod natural.
Lectii pentru nedescriminare fata de homoxuali, pentru asta sint pro.
Nu sint f. sigura ca se pot inluenta oamenii pentru a se transforme in homosexuali de la o virsta in sus. Nu e contagioasa. Maximum, pot fi eleberati sa iasa din dulap. Homosexualitatea, fara sa o numesc boala sau nu, este ori o predispozitie innascuta ori / si e o consecinta reiesita din anumite constelatii psihopatologice de familie si a unei cresteri defectuoase psihologic. Nu neaparat pe motiv de molestare. Oricum molestarea are consecinte grave, si pentru fete si pentru baiesti, asta trebuie pedepsita f. aspru.
Sint homosexuali la care se vede clar ca au o defectiune din natura. Vocea, inflexiunea vocii, forma corpului, miscarile si multe alte semne. Nu este doar vorba de imitare a acestor purtari. Proportiile corpului si vocea nu se pot influenta. Nu toti au avut pe cine imita si oricum nu e o isprava sa arati asa, inspira batjocura colegilor la scoala, etc. si unii ar da orice sa nu atraga atentie.
Cei care ramin in dulap, vor fi f.f. frustrati. Daca se mai si castoresc, vor fi si ei nefericiti dar si famiile lor. Ori vor parasi familia, ori vor fi soti care amarasc viata, ori isi vor insela sotia cu alti barbati, astfel pereclitind-o si pe ea de SIDA. Nu vad in asta nicio realizare pentru societate, nu o fortifica si nici nu adauga la valorile familiale. Mai bine ca homosexualii sa ramina intre ei.
O data, la ziua internationala a femeii cu colegele la restaurant, cind mi-a venit rindul sa
vorbesc am zis asa: Daca ma nasteam baiat, nu stiu daca as fi fost sau nu homosexual, dar cert este ca n-as fi rezistat tentatiei sa ma fardez ????
emil b.
25 aprilie 2011Silvapro, in nicio tara occidentala (includ aici si Romania si Israel) nu exista discriminare institutionala la adresa homosexualilor. “Institutional” inseamna cadrul juridic, inclusiv constitutional. Acesta e aspectul vital: conferirea acelorasi drepturi si obligatii in fata legii indiferent de particularitati personale. Nicio persoana rationala nu doreste injosirea demnitatii de fiinte umane a homosexualilor. Posibilitatea acestora de a participa ca membri deplini la franciza politica (drept de vot, de a fi ales, de a fi numit si de a exercita functii administrative) si in societate in general exista si reprezinta o stare de fapt pozitiva. In acelasi timp insa, promovarea in societate a homosexualitatii ca alternativa de tip lifestyle perfect acceptabila si pe acelasi plan etic cu heterosexualitatea nu mi se pare deloc corecta. In aceasta privinta, sunt discriminatoriu. Am o scara a valorilor pe care nu sunt dispus sa o reneg. Pentru ca vorbim aici mai ales despre educatia sexuala a copiilor si adolescentilor, cred ca se poate realiza o tematica de educatie sexuala care sa fie ferm opusa promovarii homosexualitatii si in acelasi timp “fair-minded” din punct de vedere civic. Se poate realiza o educatie in care intransigenta valorilor morale sa nu degenereze in dezumanizarea homosexualilor. Sub nicio forma insa, nu ar trebui sa acceptam militantismul (homo)sexual.
Liv St Omer
25 aprilie 2011Silva:
stii, era un banc…..cica marele Mao aparuse in Playboy…..era descheiat la primul nasture de la guler.
Ba sa fii foarte sigura; ca tot vorbeam de muzichii, ai auzit de formatia Plagebo, right? Sunt trei tipti, din care “membrii fondatori”, vocalul si respectiv unul din chitaristi, sunt bi, respectiv gay. Cel putin asa declarau acum cativa ani; mai nou, vocalul declara ca e 100% straight, si ca inventase povestea despre cum fusese el agresat in tinerete ca sa demonstreze cat de stupid este faptul ca, dintre prietenii si cunostintele lui, marea majoritate a gay-ilor au ajuns asa nu dintr-o predispozitie nativa oarecare, ci pur si simplu din curiozitate. Adica, pe romaneste, “au vrut sa incerce, sa vada cum e”; ca si cu fumatul, stii. De ce ne apucam de fumat? Ca sa “vedem cum e”, din “curiozitate”, nu?
Si cred ca e clar ca “militantismul (homo)sexual” de care vorbeste emil fix la asa ceva duce. Dealtfel am auzit ca, pe site-urile homosexuale, se vorbeste despre actul homosexual ca despre “doing what comes natural”, “satisfying one’s God given urge”.
Zicea un psiholog scolar, acum cativa ani, ca “eu la scoala am invatat ca homosexualitatea e un comportament deviant, si inca mai cred asta, dar copii din ziua de azi sunt invatati altceva”. Citeste si comunicatul Mitropoliei Moldovei: “comportament sexual deviant””Cei care au căzut într-o astfel de patimă au însă șansa de a se ridica, prin pocăință și spovedanie, iar Biserica se roagă pentru îndreptarea lor, condamnând însă cu fermitate păcatul, indiferent de contextul social sau de ideile care sunt la modă la un anumit moment.”. Este pentru prima data cand dau un maaaaare thumbs up unui comunicat venit dinspre o patriarhie din Romania.
Silvapro
25 aprilie 2011A propos fard, printre altele sint si cosmeticiana, dar nepracticanta. In lumina celor spuse mai sus, nu inteleg lesbienele care nu se fardeaza. Daca tot au avut norocul sa se nasca femei…
La evrei este o rugaciune. Barbatii spun “Multumesc D-ne ca m-ai facut barbat”. Femeile spun: “Multumesc D-ne ca m-ai facut ceea ce m-ai facut”. ????
Mie imi este sincer mila de homosexuali pentru soarta lor. Sa se destainuiasca familiei, se se rida de ei, sint societati in care sint si batuti (a propos, ati vazut Priscilla, Queen of the Desert?). Nu este deloc placut. Trebuie multumit D-nui, si e bine ca omul sa se gindeasca “Ce ma faceam daca eram eu asa?”.
Homosexualitatea exista din totdeauna, orice masuri s-au luat, tot nu a fost extirpata. Exista chiar si la animale, deci nu e dintr-un proces de socializatie, educatie.
In privinta religiei, nu prea stiu ce sa spun. Adevarul este ca nu tin minte pasajele din ambele testamente care interzic sodomia. Dar stiu ca exista. Doar chestia cu transformarea in sare la Sdom (a propos, exista chiar locul Sdom la Marea Moarta si stane de sare). Sint totusi lucruri la care nu se face mare referinta in Biblie. O data existau pedepse cu moartea pentru tot soiul de lucruri, care nu se mai practica.
Exista si cele 7 pacate capitale mortale – wrath, greed, sloth, pride, lust, envy, and gluttony. De unele nu se mai face asa caz in zilele noastre. Cine nu este invidios, cine nu este mindru? Citi nu sint pofticiosi la mincare?
Intrebasem despre anumite pasaje din biblie mai de mult, dar nu mi s-a raspuns. Probabil ca ar trebui s-o citesc din nou.
Liv, Emil B.
Dupa cum scrieti voi, se poate intelege ca homosexualitatea a super misto, mai faina decit actul obisnuit, daca este adictiva.
Ce legatura au tigarile, sau drogurile cu homosexualitatea? La primele e vorba de o reactie chimica. Daca omul e regular (incerc sa nu folosesc cuv. “normal”) nu are ce sa gaseasca mai grizav dincolo. Daca e chiar asa de curios –> veni vidi si… adio.
Am uitat sa specific ca mai sint o parte carora le e frica de femei. La astia tratament psihologic ii mai poate ajuta. La ceilalti, nu. Multi ani s-a incercat varianta aceasta si nu a dat roade. Si nici pocainta. Aratati-mi unul care s-a indreptat cu adevarat. Maximum, s-a abtinut de la practica. Dar nu poti sa spui ca a fost fericit.
Cred ca sint in mare unanimitate pe site.
In Romania, cred, ca in general se merge pe idea voastra. Si de aceea au ramas multi in dulap. Deci nu stiu citi homosexuali declarati ati avut ocazia sa cunpasteti personal.
Tel-Avivul in schimb a luat premiu international, nu mai tin minte, intre al 1-3 loc ca oras favorabil pentru gays. Cred ca San Francisco ne-a luat-o inainte. La servici la noi e raiul pe pamint pentru ei (institutie 100 la 100 de stinga). Lucrez cu unul cot la cot, pe acelasi desk. Unii imi sint antipatici, pe altii nu-i sufar, dar sint si unii f.f. draguti, rafinati, cu gusturi bune, civilizati, fini. Am avut si am vecini. Locatari exemplari. Hranesc pisicile, linisti, curati. Iehuda Nici nu sti ca exista. Poliker cinteretul a facut f. multe pentru blocul vecin. Ce pot sa spun…
Nu sint totusi pentru militantism homosexual, nu sint pentru aprobarea dreptului de a infia, nu sint pentru parada (defilarea) gays care e hidoasa si respingatoare, nu gasesc ca actul lor e estetic.
In orice caz imi pare rau daca pozitia mea nu e in concordanta cu a acelora religiosi si-mi cer scuze.
Silvapro
25 aprilie 2011N-am discutat de partea artistica a problemei. Atitia homosexuali contribuie mult in domenii de arta. Sint domenii in care aproape e ciudat sa vezi un straight.
Sa nu mai vorbim de Oscar Wilde, al carui mare fan e chiar si tatal meu, cu toate ca este un anti-homosexual inversunat, pina-n pinzele albe. Nu poate sa inteleaga cum un homosexual a prins atit de bine relatiile dintre sexe. A propos si pe colegul meu il simpatizeaza si ma indeamna sa-l aduc in vizita la amica lui ca sa aprecieze picturile fiicei ei, cu toate ca el vine dintr-un alt domeniu de arta si nu o poate ajuta.
Si cum e cu David Bowie (avusese si escapade de-astea) care arata asa frumos in perioada din timpul The man who fell to Earth? Si atitia altii?
Liv St Omer, nu am inteles cum vocalistul de la Placebo (deci era un homosexual placebo) a demonstrat teza lui?
Silvapro
25 aprilie 2011Am uitat sa adaug:
In afara de contributia lor la arte in sine, ceea ce am vrut sa subliniez este ca prin faptul ca au aceste tendinte artistice, sau pentru gatit, sau pentru fashion, le place comunicatia si sint f. verbali, sint f. preocupati de cum arata, etc. demonstreaza statistic ca sint mai sensibili si asadar, feminini. Au partea feminina – anima – mai dezvoltata.
Vincentiu Cernea
25 aprilie 2011Silvapro, mainstream media, Hollywood-ul, cultura mainstream, invatamantul de toate gradele propaga, pe o scara tot mai larga si in tot mai multe tari, o ideologie care urmareste aruncarea in aer a moralei iudeo-crestine, disolutia familiei traditionale si distrugerea din temelii a civilizatiei iudeo-crestine.
Argumentele stiintifice ale partii celeilalte, a celor ce in final sustin morala si civilizatia iudeo-cresina, pot fi gasite, sunt doar 2 exemple intre multe altele, in studiile lui Judith A. Reisman sau pe situl National Association for Research and Therapy of Homosexuality.
Ai ridicat prea multe probleme ca sa pot raspunde acum la toate, voi reveni la relatia dintre homosexualitate si pedofilie, mai aproape de topicul pe care il comentam:
Comportamentul homosexual se poate auto-propaga. Anumite grupuri homosexuale si anumiti indivizi se angajeaza in recrutare activa . Un copil care a fost molestat sexual are o probabilitate mai mare sa se angajeze mai tarziu in acte homosexuale – un studiu a aratat ca baietii care au fost molestati sexual au o probabilitate de 7 ori mai mare decat ceilalti de a deveni homosexuali . Exista deasemenea o incidenta crescuta a activitatii homosexuale printre copiii crescuti de cupluri de acelasi sex . Adoptia in asemenea medii nu este in interesul copiilor si ii expune la risc.
Bibliografie:
Judith A. Reisman, Ph.D. Creating “Gay” Children An inquiry into the abuse of vulnerable youth via government schooling &mainstream media http://www.defendthefamily.com/_docs/resources/6390601.pdf
A. Dean Byrd: Gender Complementarity and Child-rearing: Where Tradition and Science Agree J. Quinney College of Law Journal Of Law & Family StudiesUniversity Of Utah VOLUME 6 NUMBER 2 http://www.narth.com/docs/gendercomplementarity.html
Dr. Byrd Provides Testimony In English Court Case Regarding Same-Sex Adoption National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/byrdtestimony.pdf
Liv St Omer
25 aprilie 2011Pai Brian Molko (ala de la Placebo) se costyumeaza/machiaza ca o femeie de cand exista formatia…..si, facand asta, a devenit un afemeiat notoriu. Adica, a demonstrat ca, daca porti fusta si te deghizezi in femeie, asta, pe dinauntru, nu te transforma cu nimic. Ma rog, cat de on/off-topic e asta. Da, Bowie se zice ca ar fi avut “escapade”, dar el declara ca nu. Si e si el un afemeiat notoriu. De la un anumit moment (anii 90), in show-biz-ul britanic/din USA a devanit cool, la moda, sa declari “eu de fapt sunt homo/bi”. In general declarau asta toti afemeiatii notorii care inca nu aveau o relatie stabila-Brett Andreson/Suede, Morrissey, etc. Plus ca, daca mai erai si putin efeminat, asa, asta atragea instant publicul gay.
Si Proust “a prins atit de bine relatiile dintre sexe”, si inca si-acum criticii literari se cearta despre ce prieteni/iubiti de-ai lui i-au servit drept model pentru descrierea Albertinei, care pt a Gilbertei, etcetc.
Vincentiu Cernea
25 aprilie 2011Nu este nevoie sa fii crestin sau evreu pentru a sti ca practicarea homosexualitatii nu este compatibila cu statutul de om, fiind interzisa de o legislatie anterioara Legii date de Dumnezeu pe Muntele Sinai, si anterioara chiar epocii Patriarhilor, Avraam, Isaac si Iacov: sunt Legile lui Noe, legi fundamentale pe care intreaga omenire, urmasa a lui Adam si, dupa Potop, a lui Noe, este chemata sa le respecte:
http://en.wikipedia.org/wiki/Seven_Laws_of_Noah
Dumnezeu uraste pacatul si iubeste pe pacatos dorind ca el sa se intoarca:
Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele ! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel ? (Iezechiel 33, 11)
Vincentiu Cernea
25 aprilie 2011Orientarea sexuala nu este innascuta [Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania (AFR), Nr. 136, 26 apr 2011]
Cum se formeaza orientarea sexuala. Periodic intalnim in presa de duzina afirmatii potrivit carora orientarea sexuala ar fi innascuta si deci fixa, de neschimbat. Expresia orientare sexuala este folosita cel mai adesea cu referire la homosexuali si mai putin referitor la celelalte minoritati sexuale (zoofilii, gerontofilii, pedofilii, necrofilii sau alte persoane caracterizate din punct de vedere sexual prin acte sexuale savarsite altfel decat cu o fiinta umana de sex opus).
In cazul minoritatii sexuale a homosexualilor, exista o propaganda sustinuta pentru a convinge societatea ca pornirile lor sexuale ar fi innascute. In unele state din Occident, si minoritatea sexuala a pedofililor depune eforturi pentru legitimarea si normalizarea actelor lor sexuale.
Desi, din punct de vedere medical, practicarea actelor sexuale mentionate mai sus nu intra in definita clasica a unei boli, acest lucru nu inseamna ca sunt acte firesti speciei umane. Din punct de vedere psihologic, aceste acte intra in categoria deviatiilor de comportament si se pot corecta prin consiliere psihologica.
Alianta Familiilor din Romania a lansat acum mai multi ani proiectul “Speranta si vindecare pentru homosexuali” adresat acelor persoane care se confrunta cu atractii nedorite fata de acelasi sex. Proiectul SVPH a devenit in timp cea mai completa sursa de informare in limba romana pe problematica homosexualitatii. Cei interesati pot accesa gratuit aceste informatii pe internet la adresa:
http://www.homosexualitate.ro.
De-a lungul timpului numeroase persoane au scris pe adresa acestui proiect, solicitand ajutor pentru a-si schimba orientarea sexuala. Ajutorul oferit de AFR s-a concretizat prin suport emotional si sfaturi practice, precum si prin consiliere psihologica. Rezultatele obtinute si multumirile acestor persoane au reprezentat o motivatie pentru noi sa mergem mai departe.
Lesne de inteles, acest proiect a atras nemultumirea unor activisti care si-au simtit amenintata agenda de lucru intrucat proiectul nostru demonteaza mitul homosexualitatii innascute. Anume pe acest mit se bazeaza solicitarile activistilor homosexuali de a li se acorda drepturi suplimentare, pornind de la ideea ca “daca asa m-am nascut, nu ma poti invinui si trebuie sa-mi dai drepturi”. Stiinta si marturiile celor ce s-au schimbat afirma insa altceva.
Va invitam sa vizitati proiectul nostru online si sa il recomandati celor ce se confrunta cu asemenea atractii si au nevoie de ajutor.
Vincentiu Cernea
25 aprilie 2011Homosexualitatea are cauze multiple, unele par sa tina de dezvoltare, altele de factori psihosociali, de mediu, biologici. Nu exista in prezent dovezi credibile ca atractia pentru persoane de acelasi sex este determinata genetic.
A actiona pe baza atractiei homosexuale este un proces voluntar. Invocarea determinismului genetic sau de mediu nu scuteste indivizii de responsabilitatea morala pentru comportamentul lor sexual.
Comportamentul homosexual se poate schimba. Exista dovezi confirmate ca multi indivizi care au dorit sa se abtina de la acte homosexuale au fost capabili sa o faca.
Bibliografie:
A.Dean Byrd, Shirley E. Cox, Jeffrey W. Robinson The Innate-Immutable Argument Finds No Basis in Science National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/innate.html
National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/
Sperantă si Vindecare Pentru Homosexuali Centrul de resurse privind cercetarea si terapia homosexualitătii http://www.homosexualitate.ro/
ateu
25 aprilie 2011Dumnezeul din Biblie pedepseste homosexualitatea; n-ar fi prima oara cand atotputernicul pedepseste fiintele care-si urmeaza natura care le-a fost data tocmai de D-zeu.
“Nu exista in prezent dovezi credibile ca atractia pentru persoane de acelasi sex este determinata genetic.”
In schimb exista dovezi credibile ca multi cre.stini nu pun pret pe educatie atata timp cat nu e din Biblie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Homosexual_behavior_in_animals
Interesant ca homosexualitatea e o boala de care sufera intreaga creatie “perfecta” a lui D-zeu, nu doar oamenii aflati sub incidenta pacatului originar!
Legat de condamnarea sexualitatii si impunerea unui blackout informational in randul copiilor si adolescentilor (fapte ce aduc aminte de vechiului motto al Bisericii: “Crede si nu cerceta”), e usor de observat ca institutiile religioase musulmane si crestine au tot interesul sa produca frustrare in randul oamenilor, caci oamenii fericiti si impliniti pe Pamant nu sunt chiar atat de interesati de cioara de pe gard, mai exact de monotonia asexuala a raiului crestin.
emil b.
25 aprilie 2011Interesant. In contextul articolului, cer raspuns la o nedumerire:
Esti frustrat sexual?
Iti rezolvi frustrarile cu copii sau adolescenti?
Si te avertizez: raspunzi strict cu “da” sau “nu”. Restul frustrarilor le postezi separat, dar raspunsurile la aceste intrebari vor fi la obiect.
Anca Cernea
25 aprilie 2011@20
Repetitia obsesiva a pseudoargumentelor nu echivaleaza cu un argument. Ati mai pus aceasta referinta super-erudita la wikipedia si la homosexualitatea in randul animalelor, si vi s-a mai raspuns la ea; cu sau fara wikipedia,
se pot cita tot felul de comportamente intalnite la animale si care nu stau totusi bine oamenilor, intre altele, canibalismul, coprofagia, etc.
Nu peste mult ateii corecti politici ar putea impune invatarea acestor comportamente in scoli, ca sa se combata astfel obscurantismul iudeo-crestin. E doar o chestie de progres, inca nu suntem in stadiul acela…
“Vechiul motto al Bisericii crede si nu cerceta” e o prostie, luata tot de prin wikipedia sau de prin “biblia hazlie”a colegilor lui Ateu de pe la sectia de propaganda ateista a PCR. Nu mai veniti cu clisee de doi lei aici pe blog, le-am mai raspuns de zeci de ori, cautati cu “search” sau cu “google”, nu ne mai risipiti timpul cu asemenea chestii.
Nu exista asemenea motto si nu a existat niciodata in istoria Bisericii.
Ultima fraza cea despre raiul crestin, este insa nu numai stupida, ci si impertinenta; va avertizam ca daca vreti sa comentati pe acest blog, trebuie sa respectati cateva minime aparente de buna-cuviinta.
Observ din nou, si asta se repeta, destul de plictisitor de la o vreme, ca “Ateu” se manifesta nu ca un om care nu crede, ci ca unul care uraste in mod activ credinta altora si insista sa isi bata joc de ea. Doar ca aici nu este binevenita aceasta bataie de joc.
Avem insa si o veste buna: asa cum s-a mai aratat aici, homosexualitatea nu numai ca nu este determinata genetic, dar se poate si vindeca.
Silvapro
25 aprilie 2011In orice caz trebuie facuta educatie pentru toleranta fata de homosexuali, pentru a se evita astfel de instante b a r b a r i c e:
Anca Cernea
25 aprilie 2011Ca si in alte ocazii, gand la gand cu Silvapro @23, desi eu voi formula acest gand intr-un fel diferit.
Asa cum arata Emil la @10, in tarile apartinand civilizatiei occidentale, homosexualii se bucura cel putin de drepturi egale cu ceilalti cetateni.
De la un timp, organizatiile gay si stanga internationala au impus chiar, sub titlul de drepturi ale gay-lor si o serie de privilegii speciale, care adesea trec pe dinaintea dreptului la exprimare libera sau dreptului la libertate religioasa a celorlalti cetateni – ma refer la restrictiile de limbaj impuse de corectitudinea politica, si la cazuri ca cel al pastorului penticostal suedez, Ake Green, condamnat la inchiosare pentru ca a predicat despre episodul biblic al Sodomei.
Comportamentul homosexual, adica obtinerea placerii sexuale printr-o alta tehnica decat cea prevazuta de anatomia si fiziologia omului, a fost instalat deja in multe tari occidentale intr-o pozitie sacro-sancta, deasupra oricarei critici si oricarei dezaprobari, – care sunt sanctionate sever de lege.
Nu acelasi lucru se intampla in tari precum Cuba si Iran.
Si totusi, nu acolo isi pune “ateu” comentariile sale combative, nu acolo actioneaza organizatia ‘Accept”, nu acolo se pun pe strada panouri reprezentand bebelusi cu eticheta “homosexual”, chipurile ca sa educe populatia intru toleranta.
Asta este o alta dovada, daca mai era nevoie, a faptului ca, la fel ca si in cazul altor campanii ale stangii, feminismului avortist, pacifismului, etc, propaganda gay are drept efect real exact contrariul scopului declarat.
Pentru ca una sunt homosexualii ca persoane si alta sunt organizatiile, lobby-ul si propaganda gay.
Daca intr-adevar organizatiile gay ar dori binele persoanelor homosexuale, ar trebui ca ele sa inceteze a mai submina Civilizatia Iudeo-Crestina, morala si institutiile ei de baza. Ar trebui, din contra, sa apere civilizatia occidentala, singura in care homosexualii sunt lasati in pace, in fata amenintarii reprezentate de comunism si de islamism, unde se intampla ororile amintite de Silvapro.
Nu lovind in moralitatea iudeo-crestina, nu subminandu-o in sufletele copiiilor, prin propaganda si recrutare gay, sub pretextul educatiei pentru toleranta, se va combatte violenta anti-homosexuali din Cuba si din Iran.
Nu distrugand familia traditionala si Biserica, institutii fundamentale ale societatilor occidentale, se va termina cu opresiunea din islam si din comunism.
E aceeasi minciuna psihotica de care spunea Voegelin, aceste organizatii pretind ca opereaza in a doua realitate, cea virtuala, “combat intoleranta iudeo-crestina”, dar actiunea lor are de fapt, in realitatea concreta, singura adevarata, exact efectul contrar, venind in ajutorul celor care ard de vii si ucid in chinuri pe homosexuali.
Este evident ca miscarea gay nu serveste interesele homosexualilor, ci ale stangii.
Exista dovezi clare ale faptului ca ea a fost de la inceput constituita cu sprijinul URSS si al cercurilor stangiste occidentale, pentru a accelera decadenta Occidentului si a-i slabi rezistenta fata de agresiunea comunista – vezi Lukacs si frankfurtienii, asa cum a arata Emil, vezi de ex si Mattachin Society – prima organizatie pt drepturile gay-lor, aparuta in SUA in anii 50, constituita aproape in totalitate din membri ai Partidului Comunist American.
Anca Cernea
25 aprilie 2011Iata cateva bucurii ale paradisului homosexualitatii, paradis care, pentru “ateu” e “vrabia din mana”, e fericirea pentru care ar fi gata sa dea “cioara de pe gard” a mantuirii vesnice:
Dean Byrd The American Journal of Public Health Highlights Risks of Homosexual Practices National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/risks.html
Half of Gay Men May Not Reach Age 65, Says Journal of Epidemiology National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/studiesofinterest.html
Risk Factors Associated with Lesbianism May Be Higher than with Gay Men By Roy Waller National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/riskfact.html
N.E. Whitehead, Homosexualitatea si problemele de sănătate mintală National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/whitehead-rom.html
Gay Men Differ from Heterosexuals in Suicidality: Netherlands Study National Association for Research and Therapy of Homosexuality http://www.narth.com/docs/netherlands.html
Sunt doar cateva din motivele pentru care se poate spune ca numai Civilizatia Iudeo-Crestina, care ofera homosexualilior sansa vindecarii si a convertirii, este singura care ii respecta si ii ajuta cu adevarat.
Alex Nicolin
25 aprilie 2011Educatia sexuala de stanga:
razvratit
25 aprilie 2011Silvapro:
„Orice parinte, ingrijitor, profesor, educator, vecin, frate mai mare, tata vitreg, etc. poate face uz de el. Bazarea pe consimtamint nu trebuie sa tina.“
Eroare! Există şi pedofile. Şi încă foarte multe!!! Îngrijitoare, profesoare, educatoare, vecine, surori (bineînţeles că mai mari…), mamă şi mamă vitregă, mătuşă, bunică, etc.
„dar nu era institutionalizat libertinismul liber si in nici un caz dirijat“ poate îmi explici şi mie ce e aia „libertinism liber“?… sau cum e ăla „libertinismul neliber“…
ps. m-am oprit când am văzut „cât de profund gândeşti“…
Vlad M.
25 aprilie 2011Ceva mai destept ai de zis?
razvratit
25 aprilie 2011Vlad M., te simţi cu musca pe căciulă?
Vlad M.
25 aprilie 2011Razvratit, te-am intrebat daca ai ceva de spus sau te limitezi la penibilitati care nu au nimic de a face cu subiectul. Daca iti este peste putinta, te asigur ca nu e cu suparare, dar ne vei cauta pe alte meleaguri, nu aici.
razvratit
25 aprilie 2011M-am lămurit…
Eşti la fel de inteligent ca silvapro…
Fii liniştit, nu te voi mai căuta pe niciun alt „meleag“…
Vlad M.
25 aprilie 2011Si eu m-am lamurit, iti este peste puteri. Bon voyage, “razvratitule”, ai grija sa nu te loveasca usa. ????
Cati artisti, domnule.
Silvapro
25 aprilie 2011Razvratitul n-are decit sa se razvrateasca pe ce meleaguri o vrea el. Altceva, se pare, ca oricum nu stie sa faca.
Acest “entelighent” (asa li se spune astora pe-aici) nu o duce prea tare cu ratiunea. Sau poate citirea textului ii da de furca. De unde a scos ca eu ignorez pedofilia? Mi-am declarat in mod fatis aversiunea fata de pedofilie, pe care o gasesc ca o ofensa extrem de grava, necesitind o pedeapsa maxima.
Intentionam doar sa intaresc “liber vs. dirijat”. Apoi, chiar daca imi scapase un cuvint in plus, ei si ce-i cu asta? Daca ma va pureca bine, va gasi multe greseli, mai ales la ce tine de terminatiile cuvintelor. Dar si altele. Eu am avertizat inca de la bun inceput pe site asupra limitatiilor mele de limba. Plecata de la 14 ani din 1973, e normal sa nu stapinesc pe deplin limba. Asta inseamna ca nu mai sint romanca si ca n-am ce cauta pe site? Daca nu-i convine, Razvratitul e liber sa se razvrateasca, si sa sara peste comentariile mele.
Liv St Omer
25 aprilie 2011@Silvapro,
Sunt multi limitati, “ochelaristi de cal” pe lumea asta; eu consider ca a judeca un om dupa gramatica sa asta inseamna; daca n-as gandi asa ar insemna sa-i iau de prosti pe toti muncitorii si constructorii de pe santiere, pe toti, in bloc, 100%, si pe mine la gramada cu ei. Iar explicatia ta vizavi de “plecata in Isr din 73” este 110% valabila, am rude acolo si stiu cum este.
In ce oras locuiesti? Daca preferi, liviu_99@yahoo.com, poate ca e mai bine acolo.