În urmă cu o săptămînă, pe 29 noiembrie, au început lucrările conferinţei de la Cancun, continuatoarea întîlnirii la nivel înalt de la Copenhaga, de anul trecut. Participă delegaţii din aproape 200 de ţări, o cremă selectă de oameni de bine formată din politicieni, birocraţi şi asortimentul obişnuit de activişti şi specialişti în domenii. Scopul este punerea climei la cale. Copenhaga a eşuat lamentabil în impunerea unei curbe de sacrficiu asupra agentului subversiv numit CO2, care, aşa cum ştie oricine capabil să citească un ziar sau să o asculte la radio pe Roxana Bojariu, supraîncălzeşte planeta acum şi în vecii vecilor.

Virtuţile ecologice de la Copenhaga au fost cam şifonate de scandalul Climategate, o expunere neaşteptată a fraudelor, incompetenţei şi şantajului practicate ştiinţific de furnizorii materialelor folosite în rapoartele cioclopedice emise periodic de comisarii IPCC ai ONU. În acest an însă, sinceritatea e la modă. Ottmar Edenhofer, specialist în domenii ieconomice şi membru IPCC, a declarat într-un interviu pentru o publicaţie elveţiană, cu puţin înainte de începerea conferinţei de la Cancun: noi nu ne adunăm ca să discutăm clima – nu-i aşa, clima se execută, nu se discută – noi ne ocupăm de redistribuirea economică la nivel mondial. De la exploatatori la exploataţi.

Bineînţeles că gaura de ozon deasupra Antarcticii a devenit neinteresantă: măsuratorile prin satelit şi la sol arată că suprafaţa afectată s-a înscris pe un trend descendent în ultimii cinci ani. Abia am intrat în decembrie şi Marea Britanie este deja îngheţată şi sub zăpadă a doua iarnă consecutiv, traficul feroviar şi aerian din Europa suferă datorită ninsorilor şi temperaturilor scăzute, iar în Norvegia luna noiembrie a bătut toate recordurile: din 1919 nu a mai fost atît de frig, în toate regiunile ţării deodată… Iluzii de care trebuie să ne dezbărăm.

Dacă această sinceritate dezarmantă pare o singularitate, ţin să vă îmbărbătez: specialiştii din domenii sînt unanimi. Dacă nu luăm măsuri hotărîte acum, planeta noastră albastră şi inocentă se va prăji iremediabil. Toată crema ştiinţifică de la Royal Society din Marea Britanie, fizicieni şi chimişti de la cele mai iepocale instituţii ştiinţifice din lume au avertizat, cu ocazia marii întruniri de Ultimă Remediere de la Cancun: dacă nu facem eforturi neprecupeţite să reducem drastic emisiile de CODOI, temperatura globală va creşte cu 4 grade Celsius în următorii zece ani, iar în 2060 vine Meteocalipsa (sau Ecocidul, în limbaj de specialitate): inundaţii, secete, migraţii în masă de refugiaţi climatici.

Din fericire, specialiştii din domenii au şi recomandări. Putem evita colapsul global printr-o conştiinţă ridicată. Înţelegem pericolul pe care l-am creat în urma deceniilor de industrializare iresponsabilă şi risipitoare şi ne pocăim cu smerenie. În primul rînd, ţările dezvoltate nu mai au voie să se dezvolte. Destul… acum e rîndul nedezvoltaţilor să recupereze. Cu responsabilitate, bineînţeles. Profesorul Kevin Anderson, director al Centrului Tyndall de Schimbare Climatică, recomandă stoparea dezvoltării economice a ţărilor occidentale pentru cel puţin 20 de ani de acum înainte.

Apoi urmează instrucţiuni simple, prin care fiecare poate să îşi aducă aportul la salvarea planetei. Acelaşi profesor prescrie abstinenţa de la călătoritul cu avionul sau maşina, un pulover mai gros iarna şi termostatul din interior reglat la o temperatură mai răcoroasă, reducerea consumului de electricitate, de exemplu prin folosirea de mai puţine becuri şi reducerea drastică a importurilor de alimente şi bunuri de peste mări şi ţări. Transportul pe distanţe mari este o risipă de energie, la fel şi industriile autohtone prea consumatoare de energie. În general, profesorul recomandă celor mai buni şi conştienţi dintre noi, adică politicienilor, să impună raţii de consum.

„Nu spun că trebuie să ne întoarcem în peşteri”, ne asigură profesorul Anderson. Desigur că nu, ne întoarcem doar în România anului 1983. Raţii de ulei, zahăr, ouă, carne și benzină. Un weekend circulă parii şi următorul imparii. Apă caldă seara între ore variabile, funcţie de cât permite sarcina conductei, gaz puţin şi rar pentru că e pericol de incendiu, iar între 8 şi 10 seara program tv unic, pentru buna fiabilitate a lămpilor şi tranzistoarelor. Se ard mai puţine, deci producem mai puţine şi nu risipim energie. Dacă e nevoie să importam ceva ne ajută amabil vecinii, la schimb cu gazul natural pe care nu îl mai ardem de pomană. Una peste alta, trai pe vătrai. Noi românii avem know-how în salvarea planetei, deci ar trebui să fim conducători în forurile internaționale de specialitate, sau cel puţin recompensaţi cum se cuvine pentru drepturile de autor.

Între timp, consfătuirile de la Cancun decurg într-o atmosferă productivă şi prietenească. Delegaţii au sosit pe jos, vîslind peste oceane, sau pedalînd cu bicicleta, astfel oferind un exemplu civic de urmat. Singura masă pe zi este frugală şi dietetică, produsă în exclusivitate din ingrediente locale păstrate în frigidere eoliene (adică în aer liber) şi coapte pe plite solare (la soare, pentru neiniţiaţi). Peste zi se lucrează intens şi în desăvîrşită neutralitate carbonică, iar seara au loc festivităţi modeste la lumina lunii.