Conduși de un colonel FSB, teroriștii ruși din Donețk  doborâseră un avion de linie în 17 iulie. Uciseseră 298 de civili, între care 80 copii. Cele mai multe dintre victime aveau cetățenia unor state membre ale Uniunii Europene.

În două etape, în 25 și 30 iulie 2014, Jurnalul Oficial al UE anunța actualizarea listei cu „persoanele care fac obiectul măsurilor restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei”. Actualizarea „listei negre” era parte a răspunsului Uniunii Europene la această atrocitate. Între cele opt persoane supuse sancțiunilor UE în 30 iulie se afla oligarhul rus – KONSTANTIN MALOFEEV.

În 6 august 2014, Canada își actualiza și ea „lista neagră”. 14 ruși erau adăugați pe lista guvernului Canadei. La poziția 8 îl găsim pe oligarhul KONSTANTIN MALOFEEV.

În 19 decembrie 2014, și Departamentul Trezoreriei SUA – Biroul de Control al Activelor Externe anunța includerea lui KONSTANTIN MALOFEEV pe lista SDN – ”Specially Designated Nationals – Blocked Persons”, persoane ale căror bunuri sunt sechestrate, indivizi cu care cetățenii americani nu au voie să facă afaceri. Oligarhul rus are un vecin de soi pe lunga listă consolidată a americanilor. Îi urmează liderului unui important cartel mexican de droguri (Cartelul Golfului), Oscar Malherbe de Leon.

Doborârea cursei Amsterdam – Kuala Lumpur în 17 iulie 2014 a fost un moment de cotitură atât pentru Rusia cât și pentru Occident.

Avionul civil a fost doborât cu o rachetă BUK. Rusia tocmai furnizase teroriștilor o baterie mobilă de rachete BUK, iar aceasta fusese văzută și filmată de serviciile ucrainene în două localități aflate la circa 20 km distanță.

Omuleții verzi colonizați în Crimeea și Ucraina nu puteau însă să opereze cu succes, de capul lor, un sistem complex de rachete și să nimerească o țintă aflată la peste 10 km.

Experți în securitate britanici arătau că, dată fiind complexitatea sistemului de rachete BUK, ținta îndepărtată putea fi nimerită doar cu sprijinul unei entități statale. Afirmau că este foarte probabil să fi existat o asistență militară rusească.

Din acel 17 iulie 2014, în ciuda manipulărilor și rafalelor de minciuni ale armei de propagandă Russia Today, pentru Putin nu a mai existat cale de întors – a devenit limpede că guvernul Rusiei este fățiș sponsor al terorismului.

Atacul a fost un moment de cotitură și pentru Occident.

E ca și cum ai lăsa criminalii să păzească locul crimei, spunea premierul australian Tony Abbott despre situația victimelor și epavei avionului care au rămas zile întregi sub controlul strict al teroriștilor pro-ruși. Australia pierduse 27 de cetățeni.

211 cetățeni ai unor state membre UE au pierit în acel atac.

Vest-europenii, care au pierdut cele mai multe persoane, s-au văzut astfel confruntați direct cu sălbăticia celor care controlează estul Ucrainei – trupurile victimelor lăsate pe câmp, în descompunere, jefuirea cadavrelor –, dar și cu comportamentul delirant al liderilor ruși din Donețk. Crezând că a doborât un avion de transport militar ucrainean, colonelul FSB Igor Gîrkin și-a revendicat lovitura. Ulterior, și-a șters postarea de pe twitter și a spus că avionul doborât transporta de fapt cadavre, oameni morți cu câteva zile înainte de îmbarcare, fără sânge în ei și aflați deja în stare de putrefacție.

De atunci, în Vest, atenția s-a concentrat în mai mare măsură asupra entităților și persoanelor care facilitează puterea unor indivizi ca IGOR GÎRKIN și ALEXANDER BORODAI, auto-intitulați „ministru al apărării”, respectiv – „premier” în Donețk.

Cum s-a ajuns de la GÎRKIN și BORODAI la KONSTANTIN MALOFEEV?

(urmează)