Într-o postare recentă pe blogul propriu, intitulată Ce nu mă recomanda ca politiciană, Gabriela Creţu, politician PSD şi proaspăt fostă euro-reprezentantă la Bruxelles, se destăinuie într-o chestiune elementară de opţiune politică:

După multe asemenea întâmplări, mi-am trecut încă odată în revistă întreaga biografie și activitate…am dat peste acest portret robot al femeii de succes în politica noastră…

Cuiul lui Pepelea stă în condiția eliminatorie, strecurată printre rânduri – politiciana trebuie sa fie „profund atasata democratiei liberale”. Cel mai profund sentiment pe care aș putea să-l am vreodată față de democrația liberală este unul intelectual – critica; eventual, constructivă. [sublinierea mea]

Așa că, este adevărat! Nu am cum să fiu civilizată pentru că eu sunt de Stânga! Fac parte din civilizația alternativă!

Afirmaţia este tranşantă şi se referă la un aspect fundamental al societăţii: în ce fel de sistem politic vrem să trăim? Nu este vorba despre preferinţele politice particulare ale doamnei Creţu: este vorba despre natura politică a sistemului în care trăim cu toţii, indiferent de opţiunile politice individuale.

Doamna Creţu îşi declară opoziţia faţă de sistemul cunoscut sub numele de democraţie liberală. Textual, dînsa îşi asumă o poziţie critică, dar fiind vorba despre o critică profundă şi admiţînd că eventual această critică ar putea fi de gen constructiv, deci prioritate are critica destructivă, concluzia logică se impune de la sine. Stîngismul dînsei e simptomatic pentru acest gen de antipatie, dar insuficient pentru a stabili o relaţie de cauzalitate unilaterală: în fond, a fi de Stînga şi a funcţiona politic în cadrul unei democraţii liberale nu sînt nici de departe lucruri incompatibile. Poate doamna Creţu nu cunoaşte sau este pur şi simplu candidă… în orice caz, este un bun prilej de a răspunde la întrebarea:

Ce înseamnă noţiunea de democraţie liberală?

Este fuziunea dintre două concepte, unul antic şi altul modern.

Primul concept – democraţia – îl cunoaştem de pe vremea lui Herodot şi desemnează în esenţă un sistem politic în care oamenii se auto-guvernează prin reprezentanţi aleşi pe termen limitat şi prin vot direct, liber şi universal. Un sistem democratic presupune organizarea periodică de alegeri pluripartinice, printr-un proces transparent, egalitarian şi corect – care descurajează frauda şi intimidarea electoratului. Democraţia nu este altceva decît un set de proceduri, o modalitate de selecţie a persoanelor cărora li se încredinţează pentru un mandat instituţiile politice fundamentale ale statului: parlamentul şi guvernul.

Al doilea concept este liberalismul constituţional. Spre deosebire de democraţie, care stabileşte procesul de selecţie politică, acesta are în vedere scopul guvernării. Democraţia răspunde la întrebarea cum, pe cînd liberalismul constituţional răspunde la întrebarea în ce scop. Acest concept se referă la tradiţia occidentală, bine înrădăcinată în istorie, în virtutea căreia autonomia şi demnitatea individului trebuie protejate de constrîngeri instituţionale – fie din partea statului, bisericii sau societăţii. Termenul aduce împreună două idei complementare. Este liberal deoarece provine dintr-un filon filozofic, iniţiat în antichitate de greci şi romani, care pune accentul pe libertatea individuală: libertate economică, politică şi de conştiinţă. Este constituţional deoarece plasează domnia legii – rule of law – în centrul demersului politic. Liberalismul constituţional dezvoltat în secolele 18 şi 19 în Europa de Vest şi America s-a definit în opoziţie cu sistemul feudal absolutist, plasîndu-se ferm în apărarea dreptului individului la viaţă şi proprietate şi a libertăţii religioase şi de exprimare. Pentru protecţia acestor drepturi, liberalismul constituţional a instituit mecanisme de a ţine în frîu puterea guvernamentală, curţi de judecată imparţiale, separarea bisericii de stat şi a accentuat principiul egalităţii sub lege. În toate variantele sale, liberalismul constituţional susţine că oamenii posedă o serie de “drepturi naturale”, sau inalienabile, care limitează din start puterea guvernamentală. Guvernele, pentru a fi legitime, trebuie sa se supună unei legi de bază care permite exercitarea puterii numai în direcţia apărării drepturilor fundamentale ale individului. Această lege de bază se numeşte constituţia.

Istoria liberalismului constituţional a început în 1215 la Runnymede, cînd aristocraţia engleză l-a forţat pe monarh să-şi limiteze puterea absolută, s-a cristalizat în 1789 odată cu adoptarea constituţiei americane şi a culminat cu actul de la Helsinki din 1975, cînd naţiunile occidentale au stabilit standardele universale de guvernare pentru lumea contemporană. Magna Carta, Constituţia Americană şi Actul de la Helsinki reprezintă expresii ale liberalismului constituţional.

Pe scurt, democraţia liberală este o creaţie a civilizaţiei occidentale şi înseamnă un sistem politic caracterizat de alegeri libere şi corecte, dar şi de domnia legii, separarea puterilor şi protejarea libertăţilor fundamentale ale individului: de viaţă, de exprimare, asociere, religioase şi de proprietate.

Fără îndoială, există şi exemple de sisteme politice în care doar unul din cele două elemente ale democraţiei liberale este prezent. Democraţie fără liberalism constituţional se numeşte democraţie iliberala. Exemple: Rusia lui Putin, Venezuela lui Chavez, Germania lui Hitler, teritoriul Gaza sub conducerea Hamas. În toate aceste cazuri, un sistem electoral democratic a facilitat ascensiunea la putere a unor elite politice profund iliberale, adică opuse prezervării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului. În aceste cazuri, puterea politică este exercitată exclusiv în scopul impunerii unei viziuni colectiviste justificate de interese etatiste, ideologice sau religioase. Din etalon şi entitate centrală a sistemului politic, individul devine instrument şi obiect de înregimentare într-un proiect prestabilit. Liberalismul constituţional fără democraţie se numeşte autocraţie liberală. Exemple: Hong Kong pînă la încorporarea în China, ţările din Asia de Sud-Est din anii 70 şi 80, pînă la democratizarea acestora sub presiunea clasei de mijloc; sau Marea Britanie a secolului 19 şi început de secol 20. În aceste cazuri, elita politică este angajată în respectarea domniei legii, separării puterilor în stat, existenţei unui sistem juridic independent şi imparţial, dar nu se supune jocului democratic al alegerilor şi pluripartidismului. Este un deţinător benevolent şi “luminat” al puterii, pe termen nelimitat, iar participarea publicului la franciza politică este strict limitată.

Practica istorică a sistemelor politice arată că există doar trei variante: sisteme centrate pe individualism, colectivism sau despotism. Adeseori, ultimele două merg mînă în mînă.

Acestea fiind spuse, care ar fi opţiunile la dispoziţia doamnei Creţu? Democraţia iliberală, autocraţia liberală sau o încrucişare cu doze variabile de colectivism şi despotism. Aş exclude autocraţia liberală: PSD e confortabil cu liberalismul numai cînd accentul cade zdrobitor pe autocraţie. În orice caz, interesul doamnei Creţu în această chestiune nu este unul platonic sau de spectator mai mult sau mai puţin neputincios. Dînsa este politician activ, deci cu capacitatea de a contribui direct şi eficient la realizarea preferinţei sale politice, într-o mult mai mare măsură decît cititorii acestei postări, să zicem. Presupunînd că majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor care plătesc salariul doamnei Creţu sînt adepţi ai democraţiei liberale, rezultă că dînsa lucrează pe banii dumneavoastră împotriva dumneavoastră. Însă e numai o presupunere… o presupunere raţională, totuşi: chiar dacă votanţii dînsei sînt de Stînga, asta nu înseamnă decît că doamna Creţu a primit un mandat de a pune în aplicare politici de Stînga în cadrul unui sistem de democraţie liberală. Nu de a substitui cadrul politic al societăţii cu universul alternativ al poftelor autocrate încălzite de sentimente intelectuale.

Pe de altă parte, e o situaţie dramatică. După cîţiva ani în care s-a potrivit ca marca la scrisoare – a lucrat cu dedicaţie la Bruxelles pentru Uniunea Europeană – doamna Creţu e nevoită să se întoarcă pe meleagurile natale. Trecerea de la un patron politic alternativ la democraţia autohtonă imperfect liberală poate fi traumatizantă. Să-ţi vezi cu ochii visul iliberal şi antidemocratic şi să te despărţi prematur de el poate provoca sentimente intelectuale, nu-i aşa, profunde.

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDer Stürmer ieri şi azi (2)
Articolul următorSfârşitul erei Thatcher?
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

33 COMENTARII

  1. Deci la pesedisti(aka pesediste nascute din coapsa “bunicutei) se perpetueaza ideea ca ” democratia e un moft”. Liberal ca termen e dea dreptul satanic pentru un socialist se pare. Daca sunt “constructivi” pe metode mineresti eu zic pas ca de fiecare data.

  2. Madam Cretu e o pata de culoare pe scena virtuala a politicii romanesti: plutocratia duce un razboi sfant impotriva stangii idealiste; comunismul nu a fost o incercare de impunere a unei utopii; comunismul nu e socialism, ci capitalism monopolist de stat (poftim? 😆 ); Utopiile sunt bune, capitalismul nu etc. etc.

    Cateva pasaje care imi plac tare.

    Exemplul I

    c. reculul Stangii social-democrate, acolo unde se înregistreaza recul, iși are cauza în propriile slabiciuni; imaginea mediatica a Stangii isi are originea in fabrica de fabricat consens a atotputernicilor care, demultisor deja, controleaza mass-media dar nu numai. Controleaza universitatile, locul unde se produc schemele de interpretare a realitatii, unde se produce modul in care gandim.

    Inteleg interesul marii finante americane pentru a adopta si cultiva schema pe care o utilizati mai sus; ceea ce ma mira este motivul pentru care o adopta un tanar (de asta imi spuneti Doamna, nu!?) intelectual român si intr-un moment în care realitatea dovedește exact contrariul. Se vede ca eu nu am aceeasi capacitate de a va intelege… devierile (sic!).

    Dar acesta este obiectul unor articole serioase; pe unele le-am scris deja, altele iși asteapta randul. Toate bune! Desi, binele este si el relativ…

    😆 Doamne! Aia cu “Toate bune! Desi, binele este si el relativ” e geniala. O pun la citate celebre!

    Exemplul II

    Comunismul este o utopie.
    Aberatiile care s-au intamplat la noi și la altii intr-o perioada se cheama comunism.
    Deci,…
    Singura concluzie logic deductibila ar fi ca printre utopii se gasesc si aberatii (ceea ce nu justifica respingerea utopiilor, in general)

    Numai ca, mai avem o problema; de fapt două.

    1. Comunismul (in definitie marxista) nu indeplineste conditiile utopiei (chiar daca e un mod rational de organizare sociala) = premisa falsa
    2. Regimurile politice incriminate nu au fost comuniste; nici macar in propria lor definitie; cat despre interpretarea marxista, abia, abia indeplineau conditiile pentru un capitalism monopolist de stat (ceea ce au si fost) – mai democratic sau mai dictatorial, dupa perioada si tara.= premisa falsa

    Asta o fi invatat madam Cretu la Parlamentul European. 😉

  3. Gabriela Cretu este deja istorie la Parlamentul European. Cand PSD-ul a scos-o de pe lista propunerilor pentru viitorul legislativ, d-na Cretu a spus (stire 9am):

    “Nu sunt trecuta pe lista. Nu mi-a cazut deloc bine, aveam atat de multe proiecte, planuri si destule lucruri de facut. Sunt dezamagita si incerc sa inteleg care au fost motivele. Personal, nu-mi reprosez nimic. Am muncit foarte mult, am avut o activitate bogata ca europarlamentar (…). Suntem in capitalism, iar in capitalism sunt doi dusmani, munca si ideile, deci era normal sa nu fiu trecuta pe lista. (sublin. mea) Poate, intr-un fel e mai bine, decat sa ma fi trecut pe locul 14 sau 15, mai bine ca nu m-au trecut deloc”

    Capitalismul e de vina pentru felul in care s-a alcatuit lista PSD! Sa intelegem ca pe lista sunt trecuti doar cei lenesi si fara-de-idei?

  4. Ce placuta surpriza sunteti voi pe blogosfera !
    Gabriela Cretu este un mare mister pentru mine. Ca si Vasile Dancu intr-un fel. Cum pot niste ganditori autentici ca ei sa fie atat de neconditionat atasati PSDului ? (nu ma luati la bani marunti cu ce inseamna ganditor autentic ca n-o sa mai par la fel de draguta si nu se stie de ce, vreau sa fiu draguta cu ei. Cu ea mai ales)
    Dar mare ceata in jurul lor. Gabi are o autenticitate greu de imaginat, genul asta dezarmant de sinceritate catre cititorii blogului ei: sa nu credeti ca sunt nu stiu cine, va spun eu cum sta treaba dupa Oana Mizil sau Mihaela Miroiu : sunt neica nimeni in politica.
    Si pe urma cand apare adi_ocs si ii ofera ceva (TIMP si o analiza), “cu tot respectul” care nu mi s-a parut fals de loc, ea ii trage fara salva de avertizare, doi pumnushori dezmanushati pentru ocazie, in ochi. Sau genul dezarmant de sinceritate din postul despre lansarea cartilor (http://www.gabrielacretu.ro/despre-protocronism-%c8%99i-efectele-sale.html), cat ar fi putut sa doara ? Si totusi ea de fier scrie ca uite
    “Văzându-mi propensiunea naturală (sic!) spre primul loc, unii s-au gândit că și la dispărut aș putea fi prima; din politica noastră, mă gândesc. Aici însă se înșeală chiar dacă ceva, ceva, tot au realizat. Ceea ce îmi spunea un amic, mai ieri, cu ceva amărăciune și multă ironie: – Capul sus! Au reușit să te transforme în cea mai mare pierdere a echipei. Este, oricum, mai bine decât să fii un mic câștig…”
    In fine, bine v-am gasit

  5. O mica surpiza care nu surpinde neaparat:
    Primul “Baricada feminista” a Gabrielei este o mai veche prietena de-a noastra cu Blogul Medusei.. Nice 😛

  6. Si dind click pe un link de-al medusei dau peste:

    In cele doua luni care au urmat am fost la nenumarate interviuri unde m-am lovit de intrebari misogine si discriminatorii: sunteti casatorita(da), de cat timp( de 2 ani), aveti copii (nu), intentionati in viitorul apropiat sa faceti ( pai cred ca da, ori nu e voie???), ce religie aveti (???????), sunteti dispusa la program prelungit dar orele nu se platesc( ????).
    http://www.bestjobs.ro/forum/topic/idtopic/958/discriminare-la-interviu

    Victimizarea de aroma occidentala isi face intrarea si in Romania. Avem destule probleme cu criza, dar de ce sa nu fim progresisti si sa ne punem si imaginatia la lucru pentru a gasi noi si noi probleme. Cu cit mai fara sens, cu atit mai abstracte, deci care necesita un intelect ipohondru mai fin.

  7. Doamna Miroiu, sunteti depasita!

    Exemplul III

    Cum stim ambele, nu exista feminism in general. Exista diverse filosofii si politici feministe. La conferinta cu pricina, cineva vorbea ca de o mare victorie a femeilor despre faptul că una reusise (ceea ce i-ar permite și intrarea în politica) sa aibă cate o dădaca diferita pentru fiecare dintre copii, după varsta fiecaruia. In sala respectiva, fii sigura, doar eu imi puneam problema bizara daca si dadacele sunt femei si daca si ele ar avea dreptul sa se manifeste in spatiul public, inclusiv politic.
    Alta povestea cat este de super-femeie pentru ca reuseste sa conduca o mare institutie publica si sa calce întotdeauna camasile sotului, fara nici o exceptie (si fara nici o cuta, probabil)…
    Mihaela este o persoana deosebita; eu o consider prietena. Este insa o exponenta, declarata, a feminismului liberal. Este clar ca teoretic si practic putem intra in mici conflicte. Nu este cauza de regret. Este o stare de fapt.
    Comentariul meu la asta vroia sa si trimita, la faptul ca e vorba de politici, de programe ce au mai multa legatura cu doctrina decat cu aparteneta de sex! Ele stau pe definitii diferite ale femeii. Si ale politicii.
    Niciuna dintre persoanele prezente (except myself) nu a chestionat politica, felul in care se face ea, nu isi propunea sa schimbe ceva in sistem;nu explica lipsa femeilor prin hibele politicii; doar prin hibele lor proprii. Trebuiau sa intre in groapa cu lei (citat) și să supravietuiasca (band un păhărel, doua, pana la doua noaptea, cu băietii, că ei asa fac, facandu-le pe plac fara fite – alt citat) dar ramanand inauntru.

    Exemplul IV

    Suntem in 2009. Ne aflam de ceva timp, noi românii, din nou intr-un capitalism cat se poate de capitalist; chiar salbatic.

    Nu confundati bogătia cu capitalismul, că nu mai stim despre ce vorbim, in cele din urmă. Bangladesh si Nigeria (asta asa, ca exemple) sunt capitaliste. Si Sudanul sau Turcia si Rusia și…cine mai vreti.Singurele exceptii (oarecum) ar fi cateva tări europene cu economii sociale foarte marcate…

    Bangladesh, Nigeria, Sudanul, Turcia si RUsia sunt capitaliste. Am o banuiala ca si Coreea de Nord.* Raman uimit de ce valori am trimis in Parlamentul European. Ori poate ca PE i-a prostit pe toti? In alta ordine de idei, am mai facut rost de un citat celebru pentru blog. :mrgreen:

    * Seamana intrucatva cu politica fata de “extrema dreapta” fascista si nazista. Toti fratii care nu plac stangii civilizate sunt deodata “de dreapta”. La fel cu toate economiile cu care nu ne putem lauda – sunt capitaliste. Asa se intampla cand capitalismul nu este nimic altceva decat un construct ideologic si il poti modifica in functie de necesitati. Maretul Lenin, ce cariera a mai facut; numai el gasea capitalisti peste tot.

  8. Nu stiu cine ce dna. Miroiu, dar stiu ca am ras de una singura in timp ce citeam: “problema bizara daca si dadacele sunt femei si daca si ele ar avea dreptul sa se manifeste in spatiul public, inclusiv politic.” Curat bizara!

    “Trebuiau sa intre in groapa cu lei (citat) și să supravietuiasca (band un păhărel, doua, pana la doua noaptea, cu băietii, că ei asa fac, facandu-le pe plac fara fite – alt citat) dar ramanand inauntru.” Pe bune ca nu vad unde e problema.

  9. Si dadacele au dreptul sa se manifeste politic! 😆 Pentru ele cine se bate?

    P.S. Doamna Mihaela Miroiu este … cum sa zicem, hai mai bine asa : feminista-sef a natiunii. 🙂

  10. Imperialistu, de unde este citatul cu dadacele?
    Lucrurile ar fi mult mai clare daca fiecare om politic ar produce inainyte sa fie uns ca eligibil,
    o utopie. Nu documentatie doctrinara, nu cartile pe fata ci o fictiune. Sa produca toti cate o utopie, sa descrie toti cum ar fi sa fie o societate utopica dupa ei. cat de revelatoriu ar fi asta?
    asa n-am mai avea surprize de genul dadacelor abuzate ci am sti de la bunul inceput ca intr-o societate ideala dadacele si in general toate femeile indiferent de conditie si inclinatie nu ar sta la coada nimanui nici a copiilor nici a barbatilor ci si-ar petrece viata in spatiul public si politic.

    Nu’sh ce aveti cu Gabriela, este gurdjeffiana.

  11. merci, vad ca sunt dezvoltari, incep sa inteleg cum este cu dadacele: mai intai sa egalizam sansele intre cei de la campie si cei de sub munte care evident nu beneficiaza de tot atatea ore de soare pe zi, de unde o intolerabila diferenta de sanse in a sintetiza vitamina D etc, apoi sa egalizam sansele in a te propti cand iesi din casa intr-o biblioteca in loc de a te propti intr-o craciuma,
    apoi sansele dintre cei care traiesc la bloc si nu tre’ sa mature in curte si care traiesc la casa si trebuie s-o faca si pe asta deci au mai putin timp sa se informeze sau sa socializeze sau ce-o fi sa trebuiasca sa faci ca sa ajungi unde trebuie sa ajunga o feminista pur sange
    si cand toate acestea vor fi egale sa
    vedem cine sa fie dadaca si cine sa se manifeste politic
    si daca nu iese nimeni dadaca si daca nu esti in largul tau sa te ajuti cu un dadac
    la chibutz cu offspringii

  12. 😆 Da, Rodica (bine ai venit!), cred ca asa se rezolva problema :D, desi eu zic ca pentru inceput, am putea incepe introducand dadacii si catalogand drept misoginism orice incercare de a incurajare angajarea de dadace.

    P.S. Imi cer scuze ca nu am fost mai clar mai sus, dar site-ul doamnei Cretu nu permite sa trimit direct catre comentarii si chiar nu mi-a trecut prin cap sa le fi numarat eu singur.

  13. Salutari stimabilior. Va citesc de ceva timp, dar pana acum nu am cutezat sa “contribui” cu un comentariu. Probabil ca urmare a unui “complex al inferioritatii informationale” :). Dar citind acest articol mi-am adus aminte de asta http://www.happyfish.ro/lumea_lui_hancu/succesul_trebuie_pedepsit/ . Jur, nu fac reclama, dar consider ca la un nivel minim e adevarat se spune un adevar privind conflictul ideologic intre stanga si dreapta. Va salut si bine v-am gasit. 🙂

  14. Ah, deci nu am inventat becul. Ce rau imi pare. Multam pentru articol. Ah, si scuzati va rog eventualele erori de redactare, dar am o atentie egala cu 0 cand tastez.:)Ne mai citim.

  15. Bine ai venit, Lol. Uita-te bine, ca dintre autori si eu sint destul de neinformata in destul de multe domenii. Ideea e sa te simti bine printre noi.

  16. Catre fete: daca mai vin si eu cu marturisiri privind “nivelul informational” (macar de-ar fi necesare) or sa ne acuze ca facem jocul vreunei miscari antifeministe si cine stie cu ce stampile va treziti pe blog !

    @Israelianca: mai trist n-ati avut maica pentru prezentarea de pe pagina cu echipa? Am umblat cu stomacul innodat toata ziua.

  17. rodica, trebuia sa ii vezi pe autorii comentariilor in timpul desfasurarii… in timp ce astia isi varsau matele pe aici eu ma certam cu imperialistu daca sa le stergem mesajele sau nu. a fost crunt 😆

  18. rodica draga, ce sa fac daca asta imi doresc unii cititori. Vorba lu’ sefu’ – faci valuri, nu gluma.
    Daca ii calc in asemenea hal pe nervi pe bietii comentatori frustrati de incapatinarea mea si mai ales de faptul ca in domeniul asta sint bine informata, si daca nu sint, stiu la ce surse sa umblu, inseamna ca mi-am indeplinit misiunea.

  19. Israelianca, Costin… greu, greu de tot de glumit, sau poate sant eu mai batrana si recuperez mai incet. Dar n-as sti sa pozitivez asa o experienta.

  20. rodica, poate sint eu mai batrina decit tine si reusesc sa-i minimalizez si trivializez pe cei care ma urasc in asemenea hal. Doar n-o sa-mi consum toata energia framintindu-ma cu ce le-am gresit.
    Stii, am slabiciune la pisici. Prima pisica pe care am avut-o cind eram mica a reusit sa ma pacaleasca din cind in cind. Dar cind a doua pisica a venit cu aceleasi tertipuri, i-am spus ca eu am mai avut pisici (si am intrebat-o daca ea a mai avut oameni). Asa si cu antisemitii si/sau antisionistii. Am mai avut de a face. Nu gasesti nimic original la ei: regurgiteaza zvonuri, inventii, calomnii. Dar mai ales sint atit de consumati de ura si de violenta, incit devin patetici si mai ales transparenti. Ce ma deranjeaza e ca trebuie sa-mi pierd timpul cu fiecare in parte. In schimb nu au valoare ca adversari de polemica.

  21. Israelianca: la intelepciune m-ai bagat in corzi… Dar cat de dulce este asta: mai intai ne intrecem la cine e cea mai putin bine informata, pe urma la cine e cea mai batrana… mai urmeaza sa bifam cine e mai muma padurii si suntem bune de-un record hihi,
    Multumesc de raspuns
    Bucura-te de Shavu’ot, r

  22. rodica, trebuia sa ii vezi pe autorii comentariilor in timpul desfasurarii… in timp ce astia isi varsau matele pe aici eu ma certam cu imperialistu daca sa le stergem mesajele sau nu. a fost crunt 😆

    Inutil sa mentionez ca eu aveam dreptate, iar tu nu. Totalitaristule. :mrgreen:

  23. Merci, Rodica. Practic sarbatoarea s-a terminat. Toata lumea poate sa se bucure – mincati brinzeturi, mai ales prajituri cu brinza, pateuri cu brinza, clatite, tot ce contine brinza. Linga brinza beti vin si mincati fructe si verdeturi din prima recolta.

  24. Panseluta, mii de scuze, dar am sters din greseala mesajul pe care i-l adresai Rodicai. Am vrut sa scap de mesajul tau duplicat si am dat delete la ce nu trebuia. 🙁

  25. Pacat.
    Am incercat sa-mi recuperez mesajul, dar n-a tinut.
    Daca tu nu poti, eu si mai putin.

    Ce conteaza e ca Rodica ni s-a alaturat, si ca ma voi bucura sa o citesc in viitor.
    Cam asta era ideea.

  26. Citez imperfect din memorie: patrupezii buni au mai prins in lat un peste mare si minunat in persoana Rodicai.
    Panselutz de-abia asteapta sa ne vada incingindn-ne la discutii pe Rodica, Dinny si pe subsemnata.
    Probabil ca vazindu-mi numele in aceasta distinsa companie esenta mesajului mi-a scapat.

  27. Panseluta si manole zece, sa stii tu ca simt si eu ca am venit cu bine dupa atata gentiletze cata ati pogorat. Am venit dupa imperialistu’ cred, penc’a lasat in urma un parfum de perspectiva si dupa adi_ocs care mi-a mirosit a om generos. La mine perspectiva este fetish dus pana in prasilele povestii cu pestisorul de aur. “Atat” i-as cere: sa-mi dea perspectiva. Una dreapta si inalta (ca sunt cate unii nu spui cine ca poate au venit si ei dupa aceleasi urme, care au investit tot cat au stiut: au citit si au scris si publicat carti si au cate o colectie de doctorate dar au sfarsit cu cate o pocistanie de perspectiva stramba cu care n-as face parada nici sub amenintare).
    Iar eu ajung aici si sunt tratat cu “Drama shakespeariana care e evolutia constiintei si statului American”, that’s more like it zic si raman.

  28. “Probabil ca vazindu-mi numele in aceasta distinsa companie esenta mesajului mi-a scapat.”

    :mrgreen: Tot reactia asta am avut-o si eu in ce ma priveste, dar o sa ma straduiesc :mrgreen: 🙂

    Rodica, buna! 🙂 Te stiu de pe dulcecasa.blogspot cumva? [Rodica Botan?]

    Imperialistule, deci cu ce parfum te dai tu? :mrgreen:

  29. Rodica:

    Esti shugubeatza si mortal de vie, de imaginativa, ca Israelianca.
    Tine-o tot asa. Mi-as da trei ani de fumatoare pentru un dram de talent ca al vostru si al “bipezilor rai.”

  30. Astia care fac parte din civilizatia alternativa! sa fie pusi la munca de jos! Acolo. probababil,ca adevarati proletari isi vor gasi menirea si isi vor implini destinul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here