Tomasz Turowski întruchipează istoria cea mai de succes a serviciilor de spionaj ale Republicii Populare Polone, ceva cam de mărimea lui Caraman, pentru cunoscătorii marilor scandaluri de spionaj de pe vremea Războiului Rece. Și desigur, și securitatea poloneză, la fel ca tovarășele sale din celelalte țări ale Pactului de la Varșovia, era nemijlocit subordonată KGB-ului.

Turowski terminase studii de rusă, se implicase, probabil deja cu misiune, în cercuri culturale de opoziție de la Cracovia, pe la începutul anilor 70, și s-a prezentat la noviciat, la iezuiți, în 1975. A fost imediat trimis la Roma. Foarte repede, nefiresc de repede. A reușit să se facă util și să dobândească încrederea superiorilor. Fiind un bun cunoscător de rusă, i s-au încredințat o mulțime de chestiuni delicate referitoare la contactele Bisericii Catolice în URSS. După alegerea Papei Ioan Paul al II-lea, în 1978, tânărul cleric Turowski a reușit să-și facă relații dintre cele mai valoroase pe la Vatican, unde polonezii începuseră să se bucure de trecere. Se pare că se tutuia cu secretarul Papei, Părintele Stanislaw Dziwisz, actualmente cardinal, și că se cunoștea foarte bine cu o mulțime de oameni de încredere ai lui Ioan Paul al II-lea, inclusiv cu șeful gărzilor elvețiene. În prezent, Turowski i-a intentat un proces jurnalistului de investigație Cezary Gmyz, care a scris că e posibil ca Turowski să se fi aflat în Piața Sfântul Petru la momentul atentatului asupra Papei, din 13 mai 1981. Turowski se prezintă la tribunal înconjurat de bodyguarzi și de personalități de frunte ale securității comuniste poloneze.

Ca bun cunoscător de rusă, Turowski a fost trimis să lucreze și la Centre d’Etudes Russes Saint Georges de la Meudon, lângă Paris, un prestigios centru, ținut de iezuiți, în care veneau, de exemplu, la cursuri de limbă și cultură rusă, o mulțime de ofițeri NATO. Turowski turna și despre personalități din emigrația poloneză. Umbla îmbrăcat în așa fel încât putea trece drept preot, deși nu era decât novice la iezuiți, astfel încât, se pare, mai multe persoane au cerut să i se spovedească, iar el nu a refuzat. I-au încredințat astfel cele mai ascunse taine și gânduri, și toate păcatele lor, soțiile unor diplomați, angajați ai NATO, persoane din emigrație, etc.

În 1985, Turowski a dispărut de la Vatican, unde s-a zvonit ba că ar fi fost răpit de KGB, ba că ar fi fost spion KGB, și a fugit pentru că se temea că ar putea fi deconspirat. Se întorsese în Polonia Populară. După 1989, și-a făcut loc în serviciile pe stil nou și în diplomație. A fost foarte călduros recomandat de Wladyslaw Bartoszewski pentru postul de ambasador al Poloniei în Cuba (disidenții cubanezi aveau mare încredere în diplomații polonezi, cine știe ce i-or fi încredințat și ei lui Turowski).

Turowski a rămas în diplomație, și poate că nu i s-ar fi descoperit isprăvile, dacă nu se lăcomea. Datorită legii lustrației, introduse de frații Kaczynski, el a fost obligat, ca diplomat, să facă o declarație, prin care să spună dacă a colaborat sau nu cu poliția politică a regimului comunist. Turowski a declarat că nu. Dar în declarația de pensie, și-a trecut și activitatea de ofițer sub acoperire, ca să-și rotunjească modestele venituri. A fost acuzat atunci de IPN, Institutul Memoriei Naționale, că a mințit în declarația de lustrație. A trebuit să plece din Ministerul de Externe, pe vremea Annei Fotyga, PiS. Dar a fost reactivat de actualul ministru, liberalul Radoslaw Sikorski, la 14 feb 2010, iar a doua zi, 15 februarie, era deja la Moscova, numit șef al Departamentului Politic al ambasadei, cu rang de ambasador și cu sarcina de a pregăti, nici mai mult, nici mai puțin, chiar vizita la Katyn a lui Lech Kaczynski.

În 10 aprilie 2010, era așadar la Smolensk, pe aeroport, așteptând avionul să aterizeze. Alături de el se afla Ambasadorul Poloniei la Moscova, Jerzy Bahr. Pe aeroport nu aștepta nicio coloană oficială. Dar cei doi diplomați nu s-au sinchisit, nu au dat telefoane, nu s-au agitat că Președintele și ceilalți 95 de membri ai delegației oficiale nu au cu ce să ajungă de la Smolensk la Katyn. Poate n-au observat. Sau poate au presimțit că nu va fi nevoie de acele mașini.

A, și să nu uit să vă spun cum s-a terminat cu declarația de lustrație a lui Turowski. Curtea Supremă s-a pronunțat în cele din urmă, fără drept de apel. Declarația lui Turowski de lustrație, deși nu era adevărată, nu poate fi socotită drept mincinoasă.

Surse
Kto się u spowiadał u Turowskiego?
Szpieg w Watykanie. Dyplomata w RP
„Szpieg w Smoleńsku, Szpieg w Watykanie” – Tomasz Turowski pozywa Cezarego Gmyza
Smolensk: Turowski played „a decisive role”