Dennis Prager, cunoscut probabil celor mai mulţi cititori ai noştri, este unul dintre cei mai distinşi publicişti conservatori americani contemporani. El găzduieşte o emisiune de radio ce se bucură de o mare audiență, este autorul mai multor cărţi, şi un foarte apreciat comentator şi lector pe teme politice, religioase, sociale, istorice, psihologice.

Universitatea Prager este una dintre iniţiativele lui, având misiunea de a prezenta, într-un format cât mai simplu, în cursuri cu o durată ce nu depăşeşte 5 minute, chestiuni aparent extrem de complicate. El reuşeşte să reducă lucrurile la esenţial şi să facă lumină, spulberând, cu luciditate şi curaj, ceaţa propagandistică pe care ofensiva culturală a stângii nu încetează să o arunce asupra acestor teme.

Clipul pe care vi-l prezentăm astăzi este cea mai clară şi mai uşor de înţeles prezentare a problemei Orientului Mijlociu. După vizionarea celor 5 (cinci) minute ale acestui clip, nimeni nu poate să mai invoce prezumţia de ignoranţă.

Chiar şi marii experţi într-ale diplomaţiei de la MAE – deşi îşi trag seva, nu-i aşa, din înţelepciunea de multe decenii a luptei pentru neamestecul în treburile interne, avantajul reciproc, dezarmare, destindere, cauza „poporului palestinian”, frăţie cu tovarăşul Yasser Arafat (premiu Nobel pentru Pace) – chiar şi aceşti oameni, care au făcut de mult timp dovada înaltelor lor calităţi de luptă şi politice (luptă pentru pace, voi ce credeaţi?) ar putea, dacă ar vrea, să priceapă ce se întâmplă de fapt în Orientul Mijlociu, vizionând clipul lui Prager. Şi implicit, ar putea să priceapă de ce interesul vital al României este de partea civilizaţiei şi nu a barbariei, de partea realităţii şi nu a delirului ideologic.

Explicaţia lui Prager e atât de simplă, încât ar putea fi chiar pe înţelesul ambasadoarei României la ONU, Simona Miculescu. Oricum, îi recomandăm să urmeze cursurile Universităţii Prager la fără frecvenţă şi îi dedicăm, pentru încurajare, acest clip, gata subtitrat în română.

PROBLEMA ORIENTULUI MIJLOCIU

Am studiat timp de multe semestre chestiunea conflictului din Orientul Mijlociu. Am fost la Institutul pentru Orientul Mijlociu, la Columbia University, acolo mi-am facut teza de licenta. Semestru dupa semestru, discutand conflictul din Orientul Mijlociu, ca si cum ar fi cel mai complicat conflict din lume, cand, de fapt, probabil ca e cel mai usor de descris conflict din lume. Poate ca este cel mai greu de rezolvat, dar este, intr-adevar, cel mai usor de descris.

Si iata, pe scurt, despre ce e vorba: Israelul ar dori sa existe si recunoaste dreptul palestinienilor de a avea un stat.
Dar palestinienii, precum si multi alti musulmani si arabi nu recunosc dreptul statului evreiesc al Israelului sa existe.

Toate sondajele facute in randul palestinienilor arata ca majoritatea acestora nu vor sa existe un stat evreiesc al Israelului, nu considera ca Israelul trebuie sa existe, sau ca Israelul are vreun drept la existenta. Iar lucrurile stau asa inca din 1948, cand britanicii au plecat, iar ONU a stabilit o impartire: Palestina era taiata in doua, o jumatate evreiasca (Israelul, NT) si o jumatate araba (Iordania, NT).
Evreii au acceptat aceasta, arabii nu au acceptat, si… ce s-a intamplat? In clipa in care aceasta impartire a fost anuntata, armatele arabe, vreo sapte armate arabe, au atacat statul evreiesc, in scopul de a-l distruge. Spre surprinderea intregii lumi, micul stat evreiesc a supravietuit.

S-a intamplat din nou, in 1967, cand dictatorul Egiptului, Gamal Abdul Nasser, a spus: “acum vom distruge statul evreiesc al Israelului”. Si Iordania i s-a alaturat, si Siria i s-a alaturat, dar Israelul a atacat primul, si astfel, Israelul a supravietuit. Astfel, si numai astfel, Israelul a ajuns sa ocupe ceea ce se numeste “malul de vest” al Iordanului, unde locuiesc multi palestinieni, pentru ca multi palestinieni locuiau in acea parte a Iordaniei.

Deci razboiul s-a terminat in 1967, si ce au facut arabii? Tarile arabe s-au dus la Khartoum, in Sudan, si au anuntat ca nu vor recunoaste Israelul, nu vor pace, nu vor negocieri. Cei trei “nu” binecunoscuti. Ce trebuia Israelul sa faca?

Apoi, Israelul a facut o intelegere, sa dea inapoi Egiptului intreaga peninsula Sinai, o regiune mai intinsa decat Israelul, plina de petrol, pentru ca Egiptul a spus ca va face pace cu Israelul. Israelul restituie teritoriu pentru pace. Si va face asta intotdeauna. Dar exista, intr-adevar, o dorinta de pace din partea dusmanilor Israelului? Cand, emisiuni dupa emisiuni, la TV si radio, in zonele palestiniene, sunt despre cum trebuie omorati evreii si despre cum Allah doreste ca evreii sa fie omorati. Asta e emisiunea tipica la televiziunea palestiniana.

Deci, nu e greu de explicat conflictul din Orientul Mijlociu: o parte o vrea pe cealalta moarta.
Stiti care este lozinca Hamas-ului? Lozinca Hamas-ului este: “Noi iubim moartea la fel de mult cat iubesc evreii viata.” Acum, spuneti-mi, cum ar putea Israelul sa faca pace, daca lumea crede ceea ce crede Hamas.

Iata unul dintre cele mai importante lucruri, despre care nimeni nu vorbeste: toata lumea vorbeste de un “stat palestinian”, de ce nu vorbea nimeni de un “stat palestinian” atunci cand palestinienii traiau sub guvernare iordaniana? Deoarece adevarul este ca lumea a inceput sa vorbeasca de un “stat palestinian” numai dupa ce palestinienii au ajuns sub guvernare israeliana,
pentru ca era o modalitate de a distruge statul evreiesc al Israelului. Si spun “statul evreiesc”, pentru ca asta este.

Sunt multe, multe state arabe, dar exista un singur stat evreiesc, are dimensiunile statului Jew Jersey, de fapt, Israelul are dimensiunile Salvador-ului, El Salvador! Si totusi, daca un martian ar veni pe pamant si ar vizita ONU, ar citi presa mondiala, si s-ar uita la televiziunile lumii “Stiri de ultima ora: ONU condamna Israelul”, ar crede ca cea mai mare problema pe pamant este un stat de marimea lui New Jersey si Salvador-ului. Aceasta preocupare pentru un stat democratic si uman, este pur si simplu irationala.

Si iata o alta intrebare: daca maine Israelul isi pune armele jos, si spune: “nu mai luptam”. Ce s-ar intampla?
Daca tarile arabe din jurul Israelului ar spune, “nu mai luptam, punem armele jos”, ce s-ar intampla?
In primul caz, ar fi o distrugere imediata a statului Israel, cu uciderea in masa a evreilor din Israel, in cel de-am doilea scenariu pe care l-am prezentat, in care arabii si-ar pune armele jos, si ar spune “noi nu vrem decat pace”, ar fi pace miercurea urmatoare.

Adevarul este ca, asa cum am spus la inceput, este o problema foarte simplu de descris. Una dintre parti o vrea pe cealalta moarta. Si daca n-ar vrea asta, ar fi pace. Si totusi, va rog sa retineti: niciodata nu a existat, niciodata in istoria lumii, un stat in acea regiune, in ceea ce se numeste “Palestina geografica”, care sa nu fi fost evreiesc. Israelul este cel de al treilea stat evreiesc autonom care exista in acea regiune. Nu a existat niciodata un stat arab autonom, nu a existat niciodata un stat musulman autonom, nu a existat nici un fel de alt stat autonom.

Asta e problema. De ce nu poate un mic stat, de dimensiunile Salvador-ului, care se numeste Israel, sa fie lasat sa existe? Aceasta este, pe scurt, problema Orientului Mijlociu, sunt Dennis Prager.

“Problema Orientului Mijlociu” cu Dennis Prager
Acest curs al Univesitatii Prager a fost facut posibil printr-o donatie din partea lui Gila si Adam Milstein de la Fundatia Familiei Milstein, Los Angeles.

Video subtitrat și preluat cu permisiunea Prager University.

Traducere: Anca Cernea