Musulmanii rromi din Dobrogea vorbesc o limbă turcă diferită, din care lipsesc accente și vocale lungite, cu o muzică diferită de cea a limbii vorbite în Turcia. La o ascultare atentă, se aud ușor diferențele. Anul trecut, vara, în perioada când se umplu orașele cu cei care muncesc în Spania și Italia și auzi mame tatuate strigându-și copiii Nicolas sau Ricardo, când auzi des tinere vorbind tare la telefon italiana sau spaniola cu accent rural românesc, am auzit, în față la Lidl Medgidia, două turcoaice rrome vorbind în turca aia țigănescă, dar cu accente și ritm de Italia. Turca țigănească italienizată! Asta a bătut dialogul auzit de mine la Balcik, între două bulgăroaice care vorbeau limba lor nativă, dar cu puternice accente și ritm spaniole!
Amestecarea asta babilonică, de altfel veche de când lumea, a fost depășită definitiv, de la distanță, de un momentul astral al discursurilor oficiale, la moartea lui Mandela. Discursurile erau prezentate în timp real de un interpret pentru limbajul mimico-gestual al surdo-muților. Numai că cei care știau mimico-gestualul au fost în primă fază un pic dezorientați, neînțelegand ce interpreta omul – e American Sign Language, e British Sign Language, e French Sign Language? Nu pricepea nimeni nimic. Asta a durat câteva zeci de secunde, până când cei care cunosc limbajul s-au lămurit că interpretul era doar un farsor care habar nu avea ce interpretează. Bla-bla mimico-gestual.
Bla-bla mimico-gestual. O farsă gigantescă a unuia care s-a pretins interpret la înmormântarea lui Mandela – un final potrivit, care a întregit cariera unui om a cărui legendare a fost, de asemenea, o farsă; viață elogiată de Obama, un empty suit planetar.
Așa cum Thamsanqa Jantjie a „interpretat” ore întregi o minciună, în fața lumii întregi și fără să poată fi oprit, la fel și Barack Obama, cocoțat timp de 8 ani pe cel mai înalt scaun din lume, a interpretat nestingherit un spectacol nesfârșit de fum și oglinzi, spre stupoarea celor care au înțeles ce vedeau din primele momente.
Situațiile descrise aici au un numitor comun – oamenii vorbesc limba realităților lor. Femeia rromă care își împarte viața între România și Italia vorbește limba realității ei. Interpretul discursurilor lemnoase de la înmormântarea lui Mandela a tradus bla-bla-urile și minciunile, până la urmă, așa cum se cuvenea – printr-o aiureală nonsensuală.
Nu am urmărit ultimul discurs de președinte al lui Barack Obama. Un laureat al premiului Nobel pentru Pace care a lăsat în urma lui o lume însângerată de Kremlin și Islamul militant (cărora li s-a permis aproape orice dinspre Casa Albă), și o Americă mai divizată ca oricând în ultimele decenii. Nu l-am urmărit pentru că mi-ar fi lipsit interpretarea lui Thamsanqa Jantjie, mai marele farsorilor și singurul traducător adecvat al celui care părăsește acum oficiul de la Washington.
preluat din Facebook
Romanian
5 comentarii
avenirv
19 ianuarie 2017kremlinul ar trebui pedepsit pt ce a facut in libia, yemen, siria.
uMnumzaneAngibonanga
19 ianuarie 2017Inaugurarea lui Trump a fost prima pe care am urmarit-o, fie si partial, in viata mea. Inaintea depunerii juramantului au vorbit lideri de confesiuni crestine. Dupa juramant au vorbit alti lideri de confesiuni crestine si un rabbi. Ii spuneam sotiei ca aducerea unui rabbi ar fi simbolica pentru cultura noastra, excelenta si provocatoare. „Foreboding”… Cu conditia de a nu transforma binecuvantarea intr-un balci multicultural. Am vazut apoi ca imamul a lipsit. S-a vorbit, insa, de necesitatea combaterii „islamului radical” – o exprimare cam pleonastica. Totusi, dupa opt ani de dezgust si alti opt ani precedenti de uimire in fata normalizarii inacceptabilului, m-am simtit bine. Sa vedem… Churchill cu umor si sarcasm ca America, dupa ce a incercat toate celelate alternative, o va gasi si pe cea buna. Sa vedem…
Anca Cernea
19 ianuarie 2017Trump Restores Churchill’s Bust But Channels Chamberlain’s Approach
Paul Goble
Staunton, January 22 – Much has been made by commentators in both the United States and abroad that President Donald Trump has brought back the bust of Winston Churchill to the Oval Office that his predecessor, Barack Obama, had earlier replaced with one of American civil rights leader Martin Luther King.
But those who are celebrating or condemning this move as symbolic miss the point: President Trump may have put Churchill’s statue back in a place of honor, but the new president’s approach so far at least channel the ideas not of Britain’s greatest prime minister but rather of his discredited predecessor Nevil Chamberlain.
That is obvious if one considers just five of the many differences between Churchill and the leader of appeasement and the way in which Trump’s approach reflects the attitudes and views of the latter rather than the former:
· Churchill always stressed that Britain should continue to pursue the policy it had for 500 years, supporting the weaker countries on the European continent against the stronger challenger. Chamberlain in contrast believed in making deals with the stronger at the expense of the weaker. Trump wants to deal with Russia more than the countries Russia threatens.
· Churchill believed in the principle of collective security. Before the Molotov-Ribbentrop Pact made this approach impossible, the Conservative leader wanted Britain to sign a treaty with the Soviet Union to guarantee Poland’s security and thus block Hitler’s attack. Chamberlain rejected that idea, preferring to go it alone. Trump on this point again is in Chamberlain’s camp, not Churchill’s.
· Churchill denounced Hitler’s vicious anti-Semitism consistently as something Europe and the world could not tolerate. Chamberlain in contrast said that Hitler’s policies toward the Jews were “a matter of the German leader’s domestic policy” that was of no concern to Britain. Trump’s failure to denounce dictators for attacks on minorities and human rights makes him more like Chamberlain than Churchill.
· Churchill argued in the 1930s that Britain had to spend money building up its military so that it could block Hitler. Chamberlain in contrast wanted to make Britain “great again” – and he used that term – by spending the money instead on domestic needs, even if that left Britain without the tools it needed to deal with Hitler. Trump’s position is again far closer to Chamberlain’s than to Churchill’s.
· And Churchill believed that British foreign policy must be based on the country’s interests rather than on any personal relationship with any particular leader. Chamberlain in contrast believed that the fact that Hitler appeared to genuinely like him justified appeasement and could serve as the basis for a British-German condominium. Trump’s suggestion that his friendship with the Kremlin dictator is a plus again instructive.
Churchill was wrong on many issues: some would say he was wrong on most. But on the key issue of responding to the rise of an aggressive and vicious regime in Europe, he was more right than anyone else. Those who honor him should not be misled by anyone who simply puts up his bust but follows the line of the man whose name has become the symbol of appeasement.
http://windowoneurasia2.blogspot.ro/2017/01/trump-restores-churchills-bust-but.html
nicodim
19 ianuarie 2017Tin neaparat sa va trimit aceste „melodii” care poate va aduc aminte de epoca de aur si Coreea de Nord:
https://www.youtube.com/watch?v=08BAfKCfu74&list=RD08BAfKCfu74#t=10
am trait 8 ani sub regimul lui Obama, sincer sa va spun, nu am vazut diferentele intre epoca de aur si asta.. Atat doar ca idiotii de americani l-au votat pe Obama, romanilor li s-a impus..
nicodim
19 ianuarie 2017PS Inca doua vesti minunate din epoca de aur:
un omagiu adus iubitului conducator Barack Hussein Obama la plecare regretabila din Casa Alba:
https://www.youtube.com/watch?v=JXJEvD6Hves
http://video.foxnews.com/v/5294101145001/?#
si multumirile iubitului conducator american la adresa palestinienilor care lupta pentru libertate si victoria socialismului:
http://www.foxnews.com/politics/2017/01/24/us-quietly-sent-221m-to-palestinians-in-obamas-last-hours.html