În 2012, Vocea Rusiei anunța că Federaţia Rusă intenţiona să folosească sisteme de monitorizare şi inserţie de informaţii pe reţelele de socializare ruse (aici). Prima etapă a procesului era monitorizarea acestora, iar după analizarea rezultatelor, trebuia să se adopte o decizie cu privire la modalitatea optimă de transmitere a informaţiilor alese pentru difuzare în media sociale. Sistemele amintite nu erau primele de acest gen folosite de Rusia şi fuseseră concepute astfel încât utilizarea lor să fie uşor extinsă la reţelele de socializare din ţările ex-URSS sau din alte zone. Se pare că, încă din 2012, fuseseră monitorizate Twitter, Youtube, Livejournal, bloguri individuale etc.

În ultimul timp, dar mai ales după Euromaidan şi după anexarea Crimeii, redactorii şi IT-iştii de la The Guardian, Washington Post, The Atlantic, Forbes, Fox News, Huffington Post, The Blaze, WorldNetDaily, Le Figaro, CNN şi chiar New York Times au semnalat prezenţa unei armate de comentatori care sar în ajutorul preşedintelui Putin şi nu contenesc să îşi exprime calda adeziune faţă de politica lui. Au fost numiţi troli sau naşiboţi – o combinaţie între numele mişcării de tineret proputiniste Naşi şi cuvântul „robot”. Termenul a fost folosit din 2005, când adepții Naşi au invadat internetul cu mesaje pro-Putin pentru a drege imaginea şifonată a Kremlinului după înfrângerea lui Ianukovici în alegerile din Ucraina (aici).

Un ziarist de la The Guardian (aici) a remarcat că orice articol despre Ucraina este comentat „de utilizatori incredibil de ostili şi agresivi (cei mai vizibili şi-au creat conturile în februarie 2014, dar sunt şi unii care se înregistraseră la The Guardian înainte de punctul culminat al crizei), care postează cea mai părtinitoare şi instigatoare propagandă antioccidentală şi pro-Kremlin, ce pare a fi croită după tipar, atât de repetitive sunt formulările. Mai mult, aceste comentarii primesc în mod constant un număr nesfârşit de voturi, uneori de 10-12 ori mai multe decât comentariile pro-ucrainene”. Luke Harding, fost corespondent al ziarului în Rusia (de unde a şi fost expulzat) nu are nici un dubiu că acţiunea este organizată, fiind un „fenomen bine confirmat în Rusia”. Forbes consideră că această practică arata că „Rusia nu este încă pregătită să facă parte dintr-o societate civilizată” (aici).

Cum lucrează trolii rusofili

Un grup autointitulat Anonymus International, care nu e conectat la mişcarea de hackeri Anonymus, şi care a mai publicat informaţii care au fost confirmate de evenimente, a divulgat documente despre modul de organizare al trolilor rusofili (aici). Într-o zi obişnuită de lucru, un trol ar trebui să comenteze de 50 de ori la articole de actualitate. Fiecare trol trebuie să aibă 6 conturi fixe de facebook, pe care trebuie să posteze ceva de cel puţin trei ori pe zi şi să discute ştirile zilei de două ori pe zi. Trolii care chibiţează pe Twitter trebuie să administreze 10 conturi şi să trimită mesaje de 50 de ori pe zi. Văgăuna în care se află căpeteniile trolilor ar fi „Centrul de Cercetări pentru Internet” de lângă Sankt Petersburg. The Atlantic afirmă că centrul plăteşte 36 $ pentru opt ore de muncă. Unii troli inventează tipare de comentarii, însă cei mai mulţi doar le difuzează (aici). Informația nu este confirmată, nici infirmată de acest centru sau de Kremlin, însă mulţi consideră că acțiunea are destule semne distinctive şi nu e nevoie de alte confirmări – if it looks like Kremlin shit, smells like Kremlin shit, and tastes like Kremlin shit too, then it’s Kremlin shit.

Redacţiile au învăţat să recunoască trolii rusofili după engleza stricată care se întâlnește de obicei la rusofoni şi după sloganele pro-ruse, însă nu acţionează decât dacă mesajele lor au un conţinut care „încalcă standardele comunităţii”, adică dacă sunt obscene sau agresive. Mai dificil este, atât în Rusia, cât şi în alte părţi, să se evite vicierea sau chiar zădărnicirea dialogului însuşi. Pentru că, deşi comentatorii civilizaţi nu îşi schimbă părerile dacă sunt agresaţi de troli, totuşi, mulţi părăsesc firul de discuţie ca să nu fie împroşcaţi cu noroi.

Hainele cele noi ale propagandei

Ce motive avem să credem că presa şi media sociale din România sunt ocolite de naşiboţi? Suntem în ţara în care foştii şefi securişti se bucură de pensii grase, torţionarii nu regretă nimic, condamnarea comunismului a stârnit la mulţi politicieni tulburări paroxistice demne un exorcism, iar o gazdă a lui Dughin publică din puşcărie analize politice. Doar dacă alegem să ne băgăm capul adânc în nisip, nu remarcăm că trolii rusofili de azi se poartă ca Brucan şi presa comunistă (şi FSN-istă) împotriva PNŢ şi a ziarului Dreptatea. Asta înseamnă că, dacă în privinţa vulgarităţii şi violenţei de limbaj din mediile de comunicare ne apropiem foarte mult de perioada 1944-47, trebuie să ne gândim că violenţa fizică poate să fie aproape şi, măcar de frică, să luăm măsuri.

Sunt destule informaţii despre trolii rusofili, deci nu cred că trebuie să căutăm fotografiile şi statele lor de plată. Doar știm cu toţii de existența oamenilor securităţii chiar dacă nu am văzut toate acordurile de colaborare semnate și parafate. E inutil şi să psihanalizăm sentimentele, motivaţiile şi frustrările naşiboţilor. S-au făcut deja studii psihologice şi specialiştii cred că trolii virtuali sunt troli şi în viaţa reală, adică au o personalitate narcisistă, psihopată, machiavelică şi deseori sadică (aici). În plus, trolii rusofili mai au şi caracteristici de golani de cartier plătiţi să facă zarvă şi pagubă astfel încât locuitorii decenţi să părăsească locul. Pentru a vedea aceste lucruri nu ne trebuie o multitudine de date şi sisteme complexe de procesare a lor, ci doar puţină înţelepciune. Nefericita experienţă pe care am căpătat-o în urma manipulărilor din ultimii zeci de ani ar trebui să ne stimuleze capacitatea de a face conexiuni şi sinteze şi să ne elibereze de obsesia de a aştepta dovezile irefutabile până când e prea târziu pentru a lua măsuri.

Ce vor trolii să credem noi

Pentru ruşi e esențial ca imaginea să fie salvată şi Rusia să pară puternică, legitimă şi, dacă nu e întotdeauna pozitivă, să fie în orice caz temută. Având în vedere experienţele istorice ale românilor, trolii proruşi trebuie să apere şi imaginea din trecut a Rusiei, nu doar pe cea de acum. Aceasta poate să ducă la unele contradicţii, care nu sunt însă greu de rezolvat. De obicei, acestea nu apar pe acelaşi fir de discuţie şi oricum pot fi minimalizate prin porcăirea celui care le semnalează. Aşadar, trolii pot uneori să legitimeze politica liderilor sovietici, alteori să îl laude pe ţar şi alteori să se plaseze de partea disidenţilor şi chiar să susţină că Putin acţionează în spiritul lor pentru că e împotriva establishmentului mondial actual.

Pot să accepte că Moscova a luat decizii greşite, dacă din restul argumentaţiei reiese că mintea criminală de la originea acelor decizii e Vestul. În alte cazuri, pot să își înceapă mesajul cu „nu că îmi place de Putin/Rusia DAR…”, după care urmează un șir de plecăciuni pentru dârzenie, clarviziune, bărbăție etc., etc.… Cine nu înţelege primeşte explicaţii, pentru că trolii nu evită ameninţările, care pot fi directe (facem Canalul cu voi, continuăm ce a făcut Vişinescu) sau mai voalate (orice spuneţi, Rusia continuă să se extindă, nu aveţi ce face, Vestul e terminat).

Viziunea geopolitică a trolilor rusofili e cam la fel pentru toate ţările pe care pun ochii ruşii, adică aceste țări nu sunt entităţi bine definite, au fost totdeauna înapoiate şi cotropitoare. Sunt conduse de fascişti, corupţi, dezorganizaţi şi dirijaţi de occidentali. Poporul e prost. Politica externă a românilor e slugarnică sau nehotărâtă dacă rămâne în context european sau NATO și, dacă se rupe de aceste structuri, e „independentă”, cum era pe timpul lui Ceauşescu şi Dej. Oricum, nimeni nu poate să o scoată la capăt decât sub mâna forte a ruşilor, care sunt puternici, hotărâţi, înduhovniciţi, artişti şi au cei mai inventivi inventatori, cei mai tari militari şi cei mai geniali politicieni – dovada e că Obama ţine în braţe un căţeluş şi Putin se joacă cu un leopard .

Ateismul e încă ok, dar se insistă pe discursul religios, care trebuie să fie rusofil, sectar şi xenofob. Trolii insistă pe termenul „ortodoxie”, nu pe viața creştină și pe Biblie. Spiritualitatea Vestului trebuie să fie respinsă în totalitate; nimic bun nu vine de acolo. Pioşenia trolilor, sonoră și cât mai la vedere, nu se delimitează net de superstiţiile şi datinile păgâne, daco- şi tracopatologie, esoterism sau chiar satanism. Morala biblică e trecută cu vederea sau nu e universală, ceea ce nu înseamnă că trolii nu fac judecăţi morale. Dimpotrivă, pretind că sunt morali şi că luptă împotriva fărădelegii, a dezmăţului, a luxului, a promiscuităţii (homo)sexuale. Dacă acestea au loc în Vest. În Rusia aşa ceva nu există pentru că Rusia e campioana valorilor tradiţionale și e chemată să dea lecţii celorlalţi. Doar agenţii străini spun că e fruntaşă la avorturi, divorţuri, violenţe conjugale, număr de copiii care fug de acasă, îmbolnăviri de SIDA, boli venerice, alcoolism, corupţie etc. Trolii îi acuză pe cei care ar vrea să existe o legătură între poza de creştin şi viaţa de creştin că sunt limitaţi, se erijează în judecători, nu sesizează măreţia spirituală a Rusiei şi îl caută la dosar pe Putin.

O propagandă centrată pe rolul salvator al poporului rus nu poate decât să fie deranjată de un popor ales de Dumnezeu, care a primit o făgăduinţă veşnică, prin care vine mântuirea. Trolii rusofili nu ar fi ei înşişi dacă nu ar fi antisemiţi, lucru valabil nu doar în România. (Ştirile transmise de televiziunile de actualităţi din Rusia, croite parcă pentru a întări poziţia lui Assad, au fost difuzate generos în media sociale din Siria.) La noi, atacurile împotriva lui Vladimir Tismăneanu sunt un caz tipic de îngemănare a celui mai hidos antisemitism cu ura faţă de Vest şi faţă de schimbul de idei. Mai există şi alte teme, dar nu foarte variate. În orice caz, sunt nelipsite negarea Holocaustului – dar şi ameninţările cu repetarea lui –, sprijinul pentru Hamas, Iran şi Siria, referinţele la conspiraţii politice şi financiare. Când e vorba de evrei, trolii se autodepăşesc în vulgaritate şi agresivitate, de aceea, e deplorabilă lipsa de reacţie a administratorilor serverelor, care se fac că nu observă atacurile antisemite, deşi ei sunt responsabili din punct de vedere juridic de postările comentatorilor. Este nedemn să se accepte cele mai odioase şi idioate mesaje antisemite de dragul ridicării cotei blogului pe Google. De asemenea, e deconcertant că nici societatea civilă, mai ales Institutul Wiesel şi IICCMER, nu au nimic de spus.

Trolii rusofili îşi dau talente de istorici pătrunzători. Ei ştiu ce nu ştie lumea, protocoale secrete, dedesubturi, religia şi etnia tuturor personalităţilor publice, detalii care schimbă sensul evenimentelor. Cum nu pot (încă) să îi promoveze pe Putin şi pe Stalin, l-au adoptat ca idol pe Antonescu – român verde, pur şi dur, a cărui imagine de azi serveşte perfect interesele ruşilor. Viziunea putinisto-dughinistă include mai multe feluri de extremisme, orice autoritarism, antisemitismul şi chiar unirea României cu R. Moldova, dacă se face în afara UE şi NATO. Trolii ne învaţă că Antonescu a fost bun pentru că a apărat ţara de comunişti (în timp ce  partidele istorice „au aruncat-o în braţele lor”), dar că şi comuniştii au fost buni pentru că „au construit România” şi au apărat-o de occidentalii care au ruinat-o după intrarea în UE. Nu e de mirare nici că, în ce privește monarhia, trolii au cedat în fața nostalgiei și snobismului. Acceptă regalitatea, dar în varianta Radu Duda, adică în afara Vestului, pentru că, după cum a spus-o actorul-prinţ, se ştie că „democraţia occidentală şi cinismul au ajutat la slăbirea coloanei vertebrale”.

Economia nu e chiar punctul forte al trolilor. Ei sunt ocupaţi cu probleme majore de geostrategie, sunt generoși, nu îi interesează profitul. Pentru ei, economie poate fi orice de la megacorupţie, la micile şuste şi la negoţul pe care îl făceau dacii cu popoarele vecine. Piaţa liberă, băncile, bursele, succesul în afaceri se discută la păcate, nu la economie. Profitul e păcatul moral care nu se iartă, cu menţiunea că profitul nu e păcătos dacă e încasat de marii corupţi.

Profitul cel mai criminal e în domeniul energetic. Trolii rusofili sunt ecologişti. Nu fracturării. Nu gazelor de şist. Nu exploatării surselor de energie care nu sunt controlate de ruşi. În locurile unde s-a dat curs ideii nebuneşti de a găsi surse de energie independente de ruşi, au fost cutremure, apa a devenit otrăvită, populaţia a fost decimată de cancer şi/sau de jandarmerie (ca la Pungeşti), au apărut aberaţii cromozomiale, insecte ciudate, întâmplări paranormale. Trolii ne asigură că aceste fenomene sunt arhicunoscute şi confirmate de sute de savanţi, însă conspiraţiile mondiale au împiedicat publicarea rezultatelor cercetărilor. Ca o consecinţă a dragostei lor de natură, trolii veghează ca cei din jurul lor să mănânce sănătos, deci toleranţă zero la tot ce e american şi vestic, mai ales McDonald’s şi Coca-Cola.

Mici trepăduși în slujba unei mari minciuni

Trolii  dispreţuiesc şi detestă dezbaterea. Dorinţa lor nedisimulată este să impună un punct de vedere unic, să-i elimine şi să-i umilească pe cei care gândesc altfel. Scopul lor însă nu e doar să aibă ultimul cuvânt într-o discuție, ci să facă inutil schimbul de idei şi efortul de aflare a adevărului. Ei sunt minerii internetului, nişte unelte nenorocite, utile doar atâta vreme cât se vând și dau ce e mai primitiv şi mai lipsit de raţiune din ei. Nu sunt simpli golani, nici agenţi de publicitate, chiar dacă unii îşi adorm conştiinţa spunând că ce fac ei seamănă cu promovarea unor produse, de exemplu un uscător de păr, „doar că uscătorul e politic” (aici). Indiferent cum se explică sau se scuză, sunt adulţi care au ales conştient să slujească ura şi prostia.

Cei care îi organizează şi îi plătesc sunt politruci care nu pot ieşi din cadrele propagandei sovietice, capabili numai de intoxicarea dialogului şi de incitare la violenţă. Metoda a fost folosită de catârul stalinist Ion Iliescu, când a creat CPUN-ul ca să compromită ideea de dezbatere politică şi când s-a folosit apoi de presa toxică a FSN-ului şi de mineri pentru a menţine discordia şi a pune pumnul în gura opoziţiei. Aceeaşi metodă a fost aplicată și de comuniști după 1944. Au început cu limbajul dublu, au continuat cu minciuni neruşinate, agresivitate verbală extremă şi bande de bătăuşi, după care au trecut la procese politice, puşcării şi execuţii. Pervertirea dialogului şi agresivitatea verbală, dacă nu sunt stăvilite, duc inevitabil la domnia minciunii şi a prostiei violente.

Slujbași ai discursului putinisto-dughinist, trolii se folosesc de slăbiciunile reale ale Occidentului și le prezintă astfel încât Rusia să pară morală și pretențiile sale îndreptățite. Mesajul lor nerostit pare a fi: „vreţi dialog în orice condiţii? Poftim dialog! Au părerile valoare în funcţie de numărul de adepţi? Ale noastre au cele mai multe like-uri. Are fiecare adevărului lui? Ăsta e adevărul nostru. Iată că libertatea voastră nu doar că nu face doi bani, ci chiar ne ajută pe noi să vă facem de râs. Decât fragilitatea voastră pestriță, mai bine siguranța cizmei noastre.”

Pentru propaganda rusă, faptul că libertatea rămâne mereu incompletă, efemeră şi foarte greu de apărat, arată slăbiciunea şi inconsistenţa lumii libere. Promotorii acestei propagande nu vor însă cultivarea libertăţii şi a societăţii sănătoase, ci aplicarea celor mai drastice remedii, cu orice risc. Ei înlătură relativismul moral nu prin claritate morală, ci prin abolirea moralei.

E util că în Vest se admite că trolii există și se caută să se limiteze acțiunea lor distructivă. Ar fi bine să începem să urmăm și noi acest exemplu. Analiza fenomenului trebuie însă să fie și una morală, nu numai tehnică, pentru că trolii nu vor fi neutralizați doar prin trimiterea lor la spam și administrarea mai bună a comentariilor. Trolii cred în minciună, deci adversarii lor trebuie să arate că au încredere în adevăr și, chiar în condiții de presiuni și amenințări, sunt capabili de confruntări semnificative de idei, inclusiv pe teme de morală publică.

articol publicat si pe evz.ro