Uniunea Europeană este un proiect esențialmente creștin-democrat. Principalii ei fondatori erau creștini care se opuseseră crimelor lui Hitler în Occident și înțelegeau amenințarea dinspre Răsăritul dominat de ateismul comunist asasin. Valorile lor erau demnitatea și libertatea persoanei umane, solidaritatea responsabilă, pluralismul politic, subsidiaritatea, economia de piață…

Suntem datori să apărăm acest proiect, care a asigurat pacea continentului și ne-a permis și nouă, românilor, să fim mai prosperi și mai liberi decât oricând în istorie. Să îl apărăm de cei care vor să-l distrugă din interior, înlocuind ideile creștine fondatoare cu duhul necurat al lui Marx, sau reeditând isteria naționalistă a anilor treizeci, dar și de cei care, în loc de solidaritatea și libertatea națiunilor creștine ale Europei, visează alianțe euro-asiatice cu tiranii de la Moscova și din Orient.

Tuturor celor care nu mai cred în proiectul european, sau celor care, indignați legitim de deriva neomarxistă a unora dintre liderii UE, vor să arunce și pruncul cu apa din copaie, trebuie să le reamintim cum arăta, în gândirea fondatorilor săi, Uniunea Europeană, sau Statele Unite ale Europei. Iată deci, fără comentarii, cum vedeau părinții fondatori și nașul britanic proiectul european:.

Winston Churchill, discurs la Zürich, 19.09.1946: „trebuie să construim un soi de State Unite ale Europei” pornind de la „sursa credinței și a eticii creștine”. „Dacă Europa ar fi unită în împărtășirea moștenirii sale comune, nu ar există limită pentru fericirea, prosperitatea și gloria de care s-ar bucura cele trei sau patru sute de milioane de oameni”. (Blood, Toil, Tears and Sweat: The Great Speeches, 2002, pp. 310-11).

Konrad Adenauer, 1950: „Această Europă, cu a sa cultură clădită pe creştinism, trebuie să fie salvată cu orice preţ. Aceasta este marea datorie a partidelor creştine. Trebuie să salvăm Europa de dragul întregii lumi. Nu putem permite ca Europa să fie înghiţită de Asia. De aceea spun: ne vom opune oricărui colectivism, indiferent cum se numeşte acesta. Dorim să salvăm pentru lumea întreagă libertatea persoanei, aşa cum a dezvoltat-o creştinismul, şi vrem să salvăm Occidentul creştin de dragul lumii întregi.” (“Unsere Aufgabe”, Rheinischer Merkur, 20 Mai 1950).

Alcide de Gasperi, discurs la Roma, 1953: „Pe de altă parte, cum să concepi Europa fără să ții seama de creștinism, ignorând învățătura sa fraternă, socială, umanitară? […] Mai presus de toate, creştinismul e activ, mereu activ prin efectele sale morale şi sociale. El se realizează în drept şi în acţiunea socială. Respectul său pentru dezvoltarea liberă a persoanei umane, dragostea lui pentru toleranţă şi fraternitate se traduc în lucrarea sa de justiţie distributivă în plan social şi de pace în plan internaţional”. (L’Europa. Scritti e discorsi, ed, Maria Romana de Gasperi, Roma: Morcelliana, 2004, p. 185).

Robert Schuman, “Pentru Europa”, 1963: “Aici intervine doctrina creștinismului, căci democrația datorează acestuia existența sa. Ea a luat naștere în ziua în care omul a fost chemat să realizeze pe timpul vieții sale demnitatea persoanei umane, prin libertatea individuală, prin respectul drepturilor fiecăruia şi prin practicarea dragostei frăţeşti față de toți. Niciodată înainte de Hristos asemenea idei nu au fost formulate. Democraţia este astfel legată de creştinism din punct de vedere doctrinar şi cronologic. Ea s-a format odată cu el, încetul cu încetul, prin îndelungi tatonări, uneori chiar cu preţul greşelilor şi al recăderii în barbarie.” (trad. ro. 2003, p. 44).

Bonus: Schuman: “Integrarea europeană trebuie, de manieră generală, să evite greșelile democrațiilor noastre naționale, și mai ales excesele birocrației și tehnocrației”.

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   MARGINALIA