Evenimentele majore din această lume nu pot trece pe lângă noi; ele trec mereu prin noi, ne implică și ne transformă.

Cei care pretind că se distanțează, ca Dr. Phil. (der Akademiker) în piesa lui Max Frisch, “Biedermann și incendiatorii” (“Ich distanziere mich…”), sunt de fapt complicii morali ai incendiatorilor – atâta că nu au chibrite sau combustibil la ei.

Invazia rusă în Ucraina, care a început acum un an, a scos la lumină complicități nebănuite cu Răul și Crima. Propagandiștii invaziei, deghizați în “pacifiști”, “suveraniști”, “naționaliști”, sau intelectuali alunecoși și perfizi au făcut un balet dizgrațios printre principii, glisând mereu pe lângă realitate și ocolind abil adevărul.

Din fericire, anul acesta a revelat și forța umanității de-a se opune răului. Am putut admira eroismul celor care-și apără casa, solidaritatea vecinilor, claritatea morală a multora și reacția corectă a majorității liderilor din lumea liberă.

Răul s-a manifestat așa cum știe: violent, mincinos, insidios, alunecos, drapat în veșmintele binelui, dar cei mai mulți dintre noi l-au recunoscut, l-au numit, l-au evitat. Rusia va continua o vreme să ucidă în Ucraina și să otrăvească minți în restul lumii, dar nu mai poate câștiga.

Credința în Bine, Adevăr și Viață e nedespărțită de speranță. Cred în victoria vieții asupra crimei și sper că nu se va lăsa așteptată prea mult.

Adrian Papahagi