Este aproape ireală maniera în care “marile” ziare americane transforma aproape orice subiect într-o luptă crîncena între cei buni, campionii #metoo, LGBT, etc și cei răi, sexiștii, homofobii, rasiștii, etc Nu trebuie cumva să te bucuri normal dacă ceva se întîmplă, de pildă echipa ta preferată a cîștigat un Campionat mondial (că în acest caz echipa de fotbal feminin a Statelor Unite). Nu, trebuie să te bucuri cu program. Să vezi mai întîi dacă există o semnificație mai înaltă. Putem cumva marca o victorie progresistă împotriva sexismului, homofobiei, etc? Orice sentiment omenesc normal, bucuria, tristețea, iubirea, trebuie filtrate și interpretate în “cheia corectă”. Trebuie mai întîi să verifici dacă echipa e suficient de diversă. Sau în filme dacă, indiferent cît sună de distorsionat în raport cu povestea sau cu scenariul respectiv, dacă exista diversitate rasială, daca sunt și Gay, transagenderi, dacă nu cumva numărul de bărbați e mai mare decît cel al femeilor… Așa am ajuns să inventăm o Alba ca Zăpada neagră. Este evident un derapaj bine intreținut mediatic, cu un rezultat previzibil, dacă nu apar niște anticorpi.
Dintr-un text de opinie din “The New York Times”, din care singura propozțtie cu sens este cea din final:
American Thing Out There
We saw women who are unapologetic for taking space and celebrating their victories.
As the final whistle blew on Sunday afternoon, we were reminded of an America in which women can fight for equal pay and better working conditions and have a stadium of thousands chanting right alongside them. An America where women are unapologetic for taking space and celebrating their victories, where women are unwavering in their commitment to their goals, and don’t care whether or not you like them. We witnessed an America in which you can dye your hair pink (or whatever color you please), and nobody questions whether or not you’re worthy of being taken seriously.
And perhaps, most significantly, we saw an America where hard work pays off.
Alexandru Lăzescu
PRELUAT DIN FACEBOOK
