„Ambasada Rusiei din România neagă masacrul de la Fântâna Albă într-o lungă postare pe pagina de Facebook a instituției diplomatice conduse de Valeri Kuzmin, ambasador cu destule derapaje de comportament public”, scrie Liviu G. Stan pe site-ul infoprut.ro.
Autorul descrie pe scurt tragedia din 1 aprilie 1941, pusă în oglindă cu reinventarea evenimentelor de către Ambasada Rusă la București.
„Pe 1 aprilie s-au împlinit 76 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă. Cu 76 de ani în urmă, sovieticii au orchestrat una dintre cele mai sinistre farse din istorie, ale cărei victime au fost aproximativ 3.000 de români, rămași captivi în satele de pe Siret, după ce România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori.
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în Duminica Paştelui a anului 1941, când locuitorii satelor de pe Valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.”
Și rescrierea istoriei de către Ambasada Rusă:
PRELUAT DIN Infoprut.ro
Romanian
4 comentarii
linus
20 aprilie 2017Singura Rusie care ar trebui sa fie recunoscuta de catre tarile (normale ale) globului este cea tarista. Si inca, si aceea era o golaneala fara margini. Ce sa zicem de Rusia de azi, in care numarul pupatorilor de moaste leninisto-staliniste creste vertiginos, tendinta incurajata din vârful puturos al cacatului lor de tara.
Groaznic va fi momentul prabusirii acelui cacat.
Doamne da.
Vor ramâne insa destule movile.
linus
20 aprilie 2017Ce nu neaga rusii.
Liviu Radu
20 aprilie 2017Ca de obicei, ambasadorul Rusiei mănâncă căcat cu polonicul!
„Din ea (din coloana civililor români, vrea să zică) au răsunat focuri de armă în direcția militarilor (sovietici)”, cică! De unde aveau ei arme, la câteva luni bune după ce fuseseră ocupați de armata roșie de căcat?!
Liviu Radu
20 aprilie 2017Ca de obicei, ambasadorul Rusiei mănâncă căcat cu polonicul!
„Din ea (din coloana civililor români, vrea să zică) au răsunat focuri de armă în direcția militarilor (sovietici)”, cică! De unde aveau ei, civilii români, arme, la câteva luni bune după ce fuseseră ocupați de armata roșie de căcat?!