De câțiva ani tot scriu, tot scriu despre nebunia neomarxistă în care unele elite unionale au târât Europa și Occidentul, nebunie din cauza căreia, proiectul părinților fondatori este pe cale să eșueze.

Am ajuns la concluzia că soluția pentru salvarea bătrânului continent este cât se poate de simplă și de la îndemână. Din nefericire, însă, uriașa problemă rămâne, da!, absența voinței politice a autocratilor Noii Stângi bruxelleze de a reforma Uniunea.

Cum spuneam, tehnic vorbind, lucrurile se rezumă la… eliminarea paradigmei neomarxiste din logica politicilor publice europene, care ar presupune renunțarea imediată la artefactele ideologice denumite corectitudine politică, multiculturalism, perversitate polimorfă, asistentialism. Pur și simplu! Avem, desigur, nevoie de o armonizare a intereselor economice, politice, sociale, demografice ale conglomeratului european, atât de însângerat fratricid de-a lungul istoriei, dar de o armonizare deratizată de tenebrele marxiste și spălată de tentațiile autocrației de tip Statele Unite ale Europei.

Uniunea Europeană trebuie, fără doar și poate, să se concentreze pe soluția absolut necesară și fastă a unui format instituțional integrator, dominat de libertate economică, de liber schimb, de liberă circulație a persoanelor în interiorul structurii unionale, de colaborare științifică și academică, de permeabilitate vamală, de apărarea identității culturale și de credință europene, de democratizarea, transparentizarea și eficientizarea structurilor sale politico-administrative, de afirmarea rădăcinilor iudeo-creștine, de colaborare în domeniul combaterii corupției și a criminalității, de apărare a granițelor sale externe.

Uniunea Europeană trebuie să rămână o structură în care valoarea actului de putere să fie depozitată în arbitrajul eficient al intereselor naționale, nicidecum în anihilarea intereselor naționale în favoarea unui elitism suprastatal, care se dovedește în fiecare zi nefast, neproductiv, inept.
Amintesc aici că logica delegării puterii către o mână de comisari europeni, nealeși de nimeni, ci doar numiți în funcții, complet scăpați de sub orice control democratic al statelor membre, trebuie să înceteze. Parlamentele naționale alese sunt aproape în totalitate excluse din procesul legislativ european, stare de fapt care, iarăși, trebuie să înceteze, căci, în practică, această excludere înseamnă că undeva între 50% și 60% din legislația și reglementările interne, fie provin de la Bruxelles, fie trebuie coordonate cu politicile stabilite nedemocratic de Bruxelles.

Așa cum scria acum câțiva ani Hubert Spiegel, editor al „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Europa se scufundă în despotism. Tradițiile sale democratice sunt erodate și distruse, cetățenii ei, hărțuiți și dominați. Puterea pe care poporul le-a delegat-o reprezentanților europeni a fost mutată clandestin, a fost retrasă într-un loc inaccesibil, pe care nici un ochi al omului nu l-a văzut vreodată. Cine este cu adevărat responsabil, pe acest tărâm? Unde se unesc toate firele, cine le ține în mâini și în ce scop? Nimeni nu știe! Legile și regulamentele sunt adoptate, dar locuitorii lumii vechi nu mai înțeleg formularea lor (…). Este vorba despre tărâmul tehnocraților” (1).

Altfel spus, avem nevoie de Uniunea Europeană! Dar avem nevoie de o Uniune Europeană complet reformată instituțional, cu rol de arbitru nicidecum de despot, transparentă, democratizată, aplecată spre realitatea națională a statelor membre, izbăvită de orice tentație a creării unui leviathan tehno-autocrat.

Dan Uncu

PRELUAT DIN   Facebook