Dragos Paul Aligica, KPMG Professor la Universitatea Bucuresti, unde ocupa catedra de Stiinte Administrative de la Facultatea de Adminstratie si Afaceri; si Senior Research Fellow al F. A. Hayek Program for Advanced Study in Philosophy, Politics and Economics, la Mercatus Center, George Mason University, vorbeste intr-un interviu acordat publicatiei Reporter Global, despre impactul social și economic pe care-l are pandemia cu noul coronavirus.

Acesta subliniaza faptul ca „actuala criza a atras atentia asupra sectorului de cercetare si academic, cu o forta fara precedent. Criza a aratat cat de necesara este o capatcitate nationala (subliniez nationala) pe cele doua paliere despre care vorbeam la inceput: Unul definit de virusologie si epidemiologie. Altul definit de stiintele sociale si administrative”. Este momentul „sa luam in sfarsit in serios locul si rolul comunitatii academice si de cercetatori”, subliniaza prof. Aligica.

Reproducem interviul partial, mai jos.

[…] Dragos Paul Aligica: Am spus si o repet: Nu putem explica publicului ceea ce noi insine nu intelegem. Si, momentan, sunt in toata povestea asta o serie de elemente atat de incerte si care pur si simplu nu se leaga si nu au sens, ca e mai bine sa suspendam judecata si sa ne ferim de a da sentinte pana cand nu avem toate datele sau macar o parte dintre ele.

Din fericire, nu suntem decidenti in acest moment si ne putem permite asta. Sa ne bucuram de acest privilegiu. Sa stam in casa, sa fim rezervati, sa urmam ce spun expertii autorizati de autoritatile nationale si internationale: Sa facem astfel tot ce putem omeneste vorbind, ca simpli cetateni, ca sa nu raspandim nici virusul, nici panica. In rest, va fi de discutat serios dupa ce se linistesc lucrurile…

Reporter Global: Recesiunea pare mai înspăimântătoare decât boala. Ce se va întâmpla în sectorul economic?

Dragos Paul Aligica: Nu incape indoiala ca va fi afectat. Nu as vrea sa speculez acum cu privire la magnitudine. Mi se pare prematur. Dar in mod cert va fi afectat. Sa spun insa doua lucruri despre reactiile publice la asta, pentru ca sunt esentiale si in epidemii si in ciclurile economice. Motivul este asa numita teorema a lui Thomas, un sociolog american care a formulat-o in anii 20: “ceea ce oamenii percep si cred ca e real, devine real pentru ei, in implicatiile sale”.

Adica, sincopa economica sau nu, daca un numar de oameni se comporta ca si cum ar fi criza economica, probabilitatea ca sa se intample ceva in economia reala pe liniile unei crize reale, este foarte mare. Asta este legat si de asa numitele „self fulfilling prophecies”, predictii care prin simplul fapt ca sunt facute si crezute de oameni ajung sa se indeplineasca. E un domeniu in care am oarecare competenta; am scris si publicat si predat la nivel academic despre predictii, scenarii si alarmism. Deci am o oarecare intelegere a fenomenelor, deci nu vorbesc pur si simplu din imaginatie.

Ideea este ca –si aici pot sa imi permit o predictie cu grad de probabilitate 1– dupa momentul de glorie al epidemologilor si virusologilor de facebook va veni foarte curand momentul economistilor de facebook. Vor crea aceeasi confuzie, panica, alarmism si isterie ca virusologii de conjunctura. In mare parte vor fi cam aceiasi, de fapt…

Se va crea o presiune dubla: unu, asupra perceptiilor si mentalitatii agentilor economici. Si doi, asupra autoritatilor care vor fi impinse, somate sa ia masuri dupa care vor fi admonestate, somate din nou etc. etc. Se va tipa, soma, gesticula, se va crea un mediu care numai propice unor decizii echilibrate si realiste nu va fi…

Acest tip de comportament reprezinta un pericol la fel de mare pentru economie pe cat il prezinta virusul. Poate chiar mai mare (comparatia depinde si de ce vom mai afla despre dinamica epidemiei in saptamanile viitoare…sa nu uitam ca de fapt nu avem datele complete necesare). Ideea insa este ca reactiile individuale, colective si politice induse de dinamica intrinseca mass media si retelelor sociale vor afecta economia in mod cert, pe canale multiple sub forme fara precedent. Sa avem in vedere si asta: niciodata nu am avut o situatie cu asa masiv input colectiv nefiltrat epistemic si care e facilitiat de retelele sociale, si niciodata nu am avut o clasa jurnalistica mai slab pregatita si mai incompenta intelectual si uman… Si asta e la nivel global, incepand din SUA, nu vorbesc doar de Romania…

Reporter Global: Ce e de făcut în astfel de circumstante?

Dragos Paul Aligica: E greu de spus. Incercam pe cat putem sa introducem sau mentinem un minim, o farama de rationalitate si echilibru in discursul si opinia publice. E greu cand mass media clasice au colapsat. Filtrul de competenta si echilibru al jurnalismului a fost slabit dezastruos si credibilitatea si autoritatea mass media clasice este bulversata de politizarea si ideologizarea jurnalismului, in special in occident, acolo unde se dau reperele… Autodecredibilizarea platformeleor mass media traditionale incapaciteaza multe canale clasice de mentinere a unor anumite echilibre in opina publica…

Ce pot face si spune eu, personal si fara mari pretentii de impact social major. Pot sa repet ce le spun si studentilor mei: Unul dintre primele lucruri pe care insist ca studentii cu care lucrez sa il intelaga, este ca in breasla noastra (stiinte sociale, administrative, politice)  conditia pentru a te califica drept profesionist cu adevarat bun este sa stii sa separi in ceea ce faci -ca cercetator, profesor, analist- cele trei elemente ce iti pot defini pozitia fata de un fenomen, teorie sau argument, adica sa nu incurci astea trei: (1) Interesul personal – care iti poate colora si distorsiona perceptia si interpretarea faptelor. (2) Afinitatile si simpatiile ideologice care iti pot colora si distorsiona perceptia si interpretarea faptelor. (3) Pozitia epistemica si aplicarea acesteia -adica stiinta, teoria si metoda si rezultatele aplicarii lor la faptele in cauza.

Poti fi orice ideologic vorbind –socialist, libertarian etc.- orice; valorile tale sunt ale tale si incontestabile ca optiune privata. Dar: faptele, teoria si metoda nu trebuie afectate de ce crezi tu ca e ideal sau dezirabil, ideologic vorbind. La fel cu interesele. Te intrebi: in ce masura ce vreau sa prezint acum ca fiind un fapt sau observatie stiintifica e afectat de ce as vrea eu sa fie, pentru ca interesele mele sunt favorizate de interpetarea asta? Asa e onest, asa e profesional… Suntem oameni seriosi si ne pastram luciditatea, fara sa confundam planurile. Asta e conditia necesara (nu suficenta dar necesara) pentru a fi cercetator sau  profesor serios. Sa stii cand vorbesti ca om de stiinta sociala sau politolog, cand vorbesti ca sustinator al unei ideologii, cand iti aperi interesele… Sa nu amesteci planurile, pentru a te autoamagi sau a-i amagi pe altii…

De asta sunt atat de opus noului trend in lumea academica occidentala ce comaseaza aceste trei lucruri. Stiintele sociale au ajuns o forma de activism in slujba unor interese si ideologii la moda. Discipline intregi sunt distruse…. Raul facut e imens… Dar asta e alta discutie.

Sa revin. Acelasi lucru l-as spune si publicului si cometatorilor pe facebook. Autocontrolati-va, puneti un filtru la ceea ce spuneti si propagati. Intrebati-va: Pe ce baza spun ce spun si de ce o fac? Zic asta pentru ca e un fapt sau pentru ca asa as vrea eu sa fie faptele? Pentru ce scriu aici de fapt? Si ce transmit? De ce? Ce am de spus si ce baza am sa fac aceste afirmatii sau sa distribui asta?

Daca nu inteleg legea cererii si a ofertei si nu o deosebesc pe una de alta pe un grafic simplu, daca nu inteleg teoria pretului, chiar are rost sa scriu comentariul asta cu predictii, opinii si analize despre cum va arata economia globala in august sau mileniul urmator?! De ce fac asta?!

Ca si in cazul virusului, putin autocontrol, putina igiena mentala individuala, putina distanta intelectuala intre noi si ce vrem sa distribuim pe retele, ajuta enorm… Este aceeasi logica in oprirea virusului real si a celui virtual al panicii, isteriei si confuziei…

Reporter Global: Cum se vor reseta lucrurile?

Dragos Paul Aligica: Nu vreau sa ma aventurez acum in acesta discutie. As vrea sa zic ceva insa despre un element al procesului resetarii. Este deja evident ca va trebui o reevaluare a capacitatilor nationale, subliniez nationale, de organizare, productie, administrare… Intre acestea, mi se pare ca actuala criza a atras atentia asupra sectorului de cercetare si academic, cu o forta fara precedent. Criza a aratat cat de necesara este o capatcitate nationala (subliniez nationala) pe cele doua paliere despre care vorbeam la inceput: Unul definit de virusologie si epidemiologie. Altul definit de stiintele sociale si administrative.

Primul lucru de facut dupa criza ar fi o evaluare nationala onesta a situatiei de fapt pentru o reconstruire rapida a acestor capabilitati. Ar trebui construita imediat o intiativa intre cele mai importante universitati ale tarii, Academia Romana, sectorul privat si alte insitutii ale statului, in acest sens. Ar trebui consolidata o retea nationala de cateva astfel de centre critice, care sa comaseze competenta in domeniu si sa ne tina racordati la centrele echivalente din alte tari…

Criza a aratat fara drept de apel cat de descoperiti suntem de fapt. Nu vreu sa discut despre virusologie si epidemologie desi am vazut si eu ca si dv cum arata harta europeana a centrelor care conteaza si unde e Romania pe acea harta. Vreau sa discut despre stiintele sociale si administrative. In acesta ciza se vede fara drept de apel cat de importante sunt in plan practic. Cat de important e sa ai la nivel national capabilitati si resurse umane in acest sens, organizate la un nivel operational.

Si aici cand zic „national” nu ma refer la marotele nationaliste si isteria anti-nationala pe sens invers, care a ajuns sa fie chiar mai toxica si isterica decat prima, ma refer la ideea de subsidiaritate. Nu doar pentru noi, dar si ca parte a Europei avem nevoie de asa capabilitati- pentru ca vedeti cat conteaza niste date si analize loco solide, credibile, si compatibile in astfel de situatii de dimensiuni pan europene….

Deci avem de lucru. Ce s-a intamplat saptamanile astea (si vom avea abia in saptamanile ce vin o imagine mai clara a ce s-a intamplat de fapt si a contururilor fenomenului cu care ne confruntam) ce s-a intamplat este asadar un formidabil semnal de alarma… Vom naviga acest pas si desigur vom iesi la liman. Dar viitorul nu trebuie sa ne mai prinda atat de descoperiti si nepregatiti…

Este momentul sa ne luam in serios organizarea si adminstrarea nationala iar in cadrul acesteia, sa luam in sfarsit in serios locul si rolul comunitatii academice si de cercetatori. Altfel, dupa decenii in care fotbalul a fost domeniu si standardul absolut de competenta si profesionalizare nationala iar comentatorii de sport si fotbal au dat tonul in mass media, iar fenta si furatul caciulii au devenit sportul national, riscam extinctia ca popor si entitate statala si nici macar nu intelegem ce ne-a lovit.

Am vazut undeva o mema pe care o aprob: „Dati un milion de euro pe luna unora care dau cu piciorul intr-o minge, ca Ronaldo si Mesi, in vreme ce platiti 1800 de euro pe luna unui cercetator. Acum vreti un tratament. Mergeti la Ronaldo si Mesi sa va descopere tratamente si vacinuri, nu la noi…”. Nu stiu daca e reala dar ceva adevar contine…

SURSA   Reporter Global