Contextul si nivelul la care au reusit sa ridice discutia mass media occidentale si preopinentii loco plaseaza totul in registrul comic. O precizare totusi in registrul serios, ca raspuns pentru cititorii care mi-au cerut precizari profesionale privind chestiunea.
In momentul de fata se confrunta doua mari curente de gandire (scoli e prea mult spus, doar curente):
1. Curentul care afirma ca ne aflam in fata unui pericol iminent si mortal: ceva numit „Populism”.
2. Curentul care afirma ca ne aflam in fata unui miscari generale antidemocratice si antiliberale a elitelor politice, mediatice, intelectuale occidentele (sau mai bine zis a majoritatii acestor elite).
Primul curent opereaza cu o formula -construct abstracta si vaga, „Populism”, in care sunt comasate orice transgresiuni sau contestari la adresa hegenomiei unor organizatii, partide sau institutii tipice establishmentului si elitei actuale (americane sau europene). Are un aspect inchizitorial, deliberat inhibitoriu si autoritar si este masiv ancorat logistic si financiar in sistemul de imunitati, privilegii, redistributii si logistica a establismenturilor din tarile, uniunile sau statele respective.
Al doilea curent este minoritar, preponderent defensiv si opereaza pe baza unei serii de observatii concrete privind varii aspecte ale institutiilor si organizatiile establishmentului: monitorizarea mass media si a manipularii si distorisunii fake news din ele; deficitul democratic; serviciile secrete si abuzurile si manipularile lor; folosirea abuziva a insitiutiilor fiscale impotriva oponentilor establishmentului; alegerile masluite in marile partide occidentale; abuzurile si atacurile la adresa suverantiatii nationale, comunitatilor locale, religiei, libertatii academice; dreptului de libera expresie etc din partea autoritatilor inclusiv cele supranationale sau hegemoni regionali; constituirea unor sisteme de comisariate politice si instituirea delictului de opinie ca element central al sistemelor de guvernanta si control social; constitutuirea unei clase birocratice si administrativ-politice ca elita perpetuu conducatoare etc. etc.
Asimetria intre cele doua curente in structura, dotare, logistica, finantare este masiva. In consecintele si prezenta publica -si ca impact public- insa diferenta aceasta de capabilitati si resurse nu se vede, si ambele par sa fie doua forte egale si simetrice. De fapt NU sunt.
Pe acest clivaj, distinctia clasica stanga -dreapta isi pierde mult din acuitate. De aici o serie majora de confuzii.
Putem lamuri aceste confuzii acum? NU. Asa cum spunea Aristotel, nu putem impune fenomenelor inconjuratoare mai multa ordine si claritate decat contin ele insele, in sine si intrinsec.
Dragos Paul Aligica
PRELUAT DIN Facebook
