La emisiunea lui Rares Bogdan,  acum doua zile, acesta  a incercat sa afle de la doi dintre cei mai galonati si respectati juristi romani in spatiul politic postcomunist -Valeriu Stoica  si Cristian Diaconescu- cam ce ar mai fi de facut in situatia imposibila generata de actuala putere si amplificata iresponsabil de CCR. Cum s-ar putea raspunde la formidabilul asalt anticonstitutional si antidemocratic savarsit de PSD si complicii sai, inlusiv cei de la CCR?!

Valeriu Stoica  si Cristian Diaconscu au fost tehnic foarte corecti. Au vorbit in calitate de constitutionalisti. Au fost masurati si prudenti. Si in prudenta lor constitutionalista au ilustrat un lucru remarcabil: Cum pier democratiile. Care e logica si atitudinea perfect constitutionala si rationala si decenta prin care se sinucid statele liberal-democrate.

Ce au spus:

1. Nu poti raspunde unui act anticonstitutional sau neconstitutional cu un act tot anticonstitutional sau neconstitutional.
2. In constitutie nu exista prevazut mecanism corectiv la deciziile CCR.
3. Solutia democratica si legala: votul. Procesul politic normal sa inlature de la putere cauza fundamentala a problemei: PSD, ALDE etc. Undeva, candva in viitor.
4. Solutia constitutionala: abolirea sau reformarea CCR. Undeva, candva in viitor.
5. Solutia civica: romanii sa inteleaga in sfarsit ca democratia presupune organizare si implicare si costuri. Nu e ceva ce vine din cer (citeste de la Stat, UE sau SUA) pe gratis. Undeva, candva in viitor.
6. Solutia partinica: reformare partidelor pe baza punct (5). Undeva, candva in viitor.

Si probabil a mai fost ceva dar am uitat, pentru ca toate erau la fel de irelevante in raport cu incendiul, cu criza momentului.

Toate corecte, bune si frumose. Frustrarea insa putea fi taiata cu cutitul. In studio si in randul spectatorilor. Cei doi nu aveau de fapt de spus nimic in plan politic direct. Au zis ceva vag cum ca Iohannis trebuie sa raspunda cu un “Plan” nu o “declaratie”. Dar in ce consta “Planul” nu am putut afla si mi-e teama ca nici domniile lor nu ar fi putut preciza daca ar fi fost fortati sa o faca…

Pe scurt, impresia mea era ca ei recomadau tacit sa dea curs cererii de revocare  (Nu poti raspunde unui act anticonstitutional sau neconstitutional cu un alt act tot anticonstitutional sau neconstitutional, nu?). Si apoi mai vedem ce si cum… Cei doi sperau ca viata va continua netulburata apoi. Nu va fi la noi ca in Turcia. Nu. Se sugera cumva ca va veni o vreme cand PSD si CCR vor lasa de la sine adversarilor lor capacitatea sa fie scoase din dispozitiv, abolite, reformate etc. Democratia isi va urma cursul si va duce cumva, candva, la aplicarea punctelor de mai sus.

Asta poate fi o judecata corecta. Spun sincer asta. E foarte posibil ca Valeriu Stoica  si Cristian Diaconescu sa aiba dreptate. Sper sincer. Dar care e probabilitatea? Aceasta e intrebarea. E o loterie. Ne aflam in fata unui moment de cumpana. Nimeni nu stie cum vor reactiona cei de la PSD dupa aceasta victorie. Vor escalada? Se vor opri si vor reduce presiunea? Le mai dam o sansa, sau nu?

Intrebare ajutatoare: Ce din comportamentul de pana acum al PSD si cleptocratilor ne spune ca trendul va fi cel sugerat de cei doi eminenti juristi? Nu stiu. Totul e un calcul de probabilitati si o intuitie. Momentan cei de la Putere organizeaza un miting pe tipic nazisto-comunist. Puterea se autiosustine prin adunari publice masive, organizate prin pargiile puterii de stat si adminsitrative. Poftim de speculeaza ce ar putea urma…

Orium ideea e ca de aici intram in domeniul judecatii POLITICE. Pentru ca dreptul constitutional si jurisprudenta e una, judecata politica e alta. Asadar: Ce garantie exista ca un agresor patent al constitutiei si institutiilor democratice in momentul t1, t2, t3 va deveni brusc, in momentul t4 –cand are si mai multa putere si miza e si mai mare-, garant al alegerilor libere si al constitutiei?!

Asta e miza momentului. Asta e acum in discutie. Judecata lui Iohannis si a suporterilor sai si ai democratiei si constitutiei in Romania, asupra acestui fapt trebuie sa aplice cu precadere. Nu asupra tangentelor si conexelor. Povestea cu CCR e doar pretextul si agravarea unei situatii de facto mai vechi, in derulare si escaladare. E momentul unei judecati politice de o importanta masiva.

Sa fim constienti de un fapt esential. O astfel de situatie e tipica in istoria politica a democratiilor occidentale. Ce faci cand adversarul nu respecta regulile? Ce faci cand adversarul nu respecta regulile si nerespectandu-le poate distruge irevocabil sistemul politic? Ce faci cand adversarul nu respecta regulile si nerespectandu-le te poate distruge pe tine, irevocabil, adica te poate elimina sau incapacita ca forta sau entitate politica relevanta?

S-a tot facut vorbire de anii 30. E caz tipic. Dar cumva ne facem ca nu intelegem. Cand Carl Schmitt cerea actiuni politice drastice impotriva agresorilor Constitutiei Republicii de la Weimar, constitutionalistii germani liberali-democrati –inclusiv mult apreciatul de catre subsemnatul, Arnold Brecht–sustineau abulic ca nu poti raspunde unui act anticonstitutional cu un act tot anticonstitutional sau neconstitutional. Rezultatul se stie. Si Hitler tot cu incetinitorul a mers, erodand la margine jocul democratic-constitutional, cu si in regulile jocului democratic-constitutional. Venezuela? Turcia? Chiar e asa de strain patternul ca sa ne fie ininteligibil? Ca sa nu ne starneasca o neliniste?

Ceea ce poate bun, frumos si corect in domeniul judecatii abstracte constitutionaliste poate fi catastrofa in domeniul judecatii POLITICE. Pentru ca dreptul constitutional si jurisprudenta e una, judecata politica e alta. “Vai ne ataca tatarii si nu respecta “de iure belli”! E jaf si macel. Ce facem?!” Raspuns: “Nu, in niciun caz nu putem sa le raspundem la fel. Am incalca “De iure belli ac pacis”. Grotius spune la pagina cutare… samd… Si in plus am deveni ca ei daca le-am raspunde la fel… Vreti sa devenim ca ei? Nu. Mai bine sa jefuiasca si violeze tot, sa ia tot si sa distruga. Dar litera si spiritul De iure belli ac pacis sa ramana nestirbit in sufletele noastre”.

Presedintele Iohannis este autoritate POLTICA ultima in statul roman. Functia sa este sa dea expresia ultima a “Ratiunii de Stat”, care este ratiune politica nu juridica. Indiferent de ce decizie va lua, decizia sa trebuie sa vizeze “Ratiunea de Stat” a Statului Roman. Actiunile ce urmeaza vor trebui sa se bazeze in judecata politica, nu exegeza juridica. Este unul din momentele rare cand rationamentul constitutional si juridic trebuie sa fie evaluat si atriculat in lumina absoluta a Ratiunii de Stat. Presedintele Iohannis nu trebuie sa se lase intimidat in exercitatarea acestei prerogative supreme. Si nu trebuie sa se lase confuzat de scolastica si sofistica juridica.

Recomandand altfel, dovedim ca nu am inteles nimic din cazul dramatic si plin de consecinte al Republicii de la Weimar si a ceea ce reprezinta acest caz in istoria poltica a lumii moderne.

Dragos Paul Aligica

PRELUAT DIN   MARGINALIA