Ion Cristoiu, surprinzător autodenunț on air. Ei bine, chiar dacă nu vă vine să credeți, autointitulatul istoric al clipei, a spus că el nu vorbește pentru nimeni, nici chiar pentru sine, ci doar fiindcă n-are ce face. Păi dacă-i așa, se pune totuși o legitimă întrebare: de pildă, de ce nu făurește el propagandă închis în propria cămară, fără vreo cameră de luat vederi primprejur?

Pe scurt, într-un podcast din 21 februarie, Cristoiu susținea că i s-a reproșat, politicos, că nu ține cont de comentariile cititorilor de la pastilă, de la editoriale ș.a.m.d.

(…) Și am răspuns, pur și simplu, că nu mă interesează comentariile (…) nici cele care spun că sunt iubit, nici cele în care sunt înjurat. Eu nu vorbesc pentru nimeni. Nici pentru mine. Vorbesc și eu că n-am ce face (…), spunea Cristoiu cu o seninătate care, văd însă, nu-l îngrijorează, în pofida faptului că vorbele sale lipsite de sens s-ar putea să le surclaseze chiar și pe cele rostite de Petre Daia.

Apoi, lucrurile au intrat pe făgașul normal în podcastul din 21 februarie. Adică, laudatio la adresa lui Putin, omul care a decis războiul, afirmând că ar fi un mare pacifist, inferarea lui Biden și a Occidentului (SUA, NATO, UE) în spiritul narativelor răspândite de Kremlin. Și, în final, niscai oțărâre proletară la adresa MAE pentru că a suspendat activitatea centrului cultural rus de la București.

În rest, Cristoiu, cel care susține că vorbește doar fiindcă n-are ce face, încă n-a aflat că, dacă spui tot ce-ți trece prin cap, nu-i vreo șmecherie. Mult mai bine e să gândești ce spui.

Emil Berdeli
sursa: insolent.ro