Cu toată amabilitatea cuvenită, aș vrea să-i adresez câteva întrebări domnului Andrei Caramitru, care este sigur că deține certitudini inoxidabile despre „spiritul anti-occidental” al Bisericii Ortodoxe Române:
1. Oare care dintre instituțiile din România deplânge, la modul concret și consecvent, în spațiul public, faptul că Europa își reneagă vehement propriile rădăcini creștine? O face cumva stânga progresistă și radicală și nu am niciun indiciu în acest sens? (Și aici sunt specialiști de calibru, care radiografiază excelent fenomenul descreștinării Europei: Pierre Manent, Joseph Weiler, Remi Brague și Horia-Roman Patapievici, un autohton de-al nostru).
2. Oare această apologie pentru rădăcinile creștine ale Europei poate fi sinonimă cu spiritul eurosceptic sau anti-occidental? Sau devoalează o dragoste sinceră pentru starea originară care a determinat nașterea Europei și înregistrează o tristețe demobilizantă că a renunțat la proprii ei părinți?
3. Oare a te raporta critic la decadența Occidentului este același lucru cu a fi anti-occidental? Oare a vorbi tranșant și explicit despre corupția din România, ca decadență morală, este sinonim cu faptul că nu îți iubești țara și că nu îți pasă de ea, „cultivând” un spirit anti-românesc? Este ca și cum un pacient, când se duce la un medic, care îl diagnostichează cu cancer în fază incipientă, îi va spune oncologului: mă urăști, tu vrei să mor, de vreme ce îmi spui că trupul meu este pe cale de extincție fizică și de vreme ce îmi spui că în trupul meu s-a instalat o celulă cauzatoare de moarte.
4. Oare nu Biserica Ortodoxă Română a înființat structuri ecleziastice (episcopii, parohii și școli duminicale), care să aibă grijă, delicat și implicat, de identitatea etnică și culturală a milioanelor de români din Europa? Oare a avea grijă de conaționalii noștri plecați în Europa este sinonim cu a fi anti-occidental?
5. Oare este doar o metaforă a spiritului pro-occidental faptul că majoritatea sacerdoților Bisericii Ortodoxe Române din Europa slujesc cel puțin bilingv pentru cei care nu cunosc limba română și sunt ortodocși? Oare este „spirit anti-occidental” să pui dimensiunea actului credinței mai presus de diferențierile lingvistice și etnice?
6. Oare cei mai aprigi sau moderați critici ai decadenței (morale și politice a) Occidentului — Pierre Manent, Roger Scruton, Joseph Weiler, Rémi Brague, Gilles Lipovetsky, Jean Baudrillard, Alessandro Baricco, Olavo de Carvalho, Jean Sévilla, Bertrand Vergely, Pascal Bruckner, Marcel Gauchet, David Bentley Hart — sunt ortodocși români sau ierarhi/preoți ai Bisericii Ortodoxe Române și nu am cunoștință de o asemenea apartenență?
7. Oare Biserica Ortodoxă Română este anti-occidentală că se îngrijește de patrimoniul spiritual al mănăstirilor din Bucovina, care sunt clasificate de specialiști, nu de părerologi, ca fiind ctitorii ale voievozilor români, numiți „basilei bizantini cu mâini gotice”? Goticul, cred că este convins cel în cauză, nu este o marcă specifică a Răsăritului, ci a Apusului.
8. Oare nu în vremea stăpânirii diavolului roșu a critica era sinonim cu a fi anti, a fi împotrivă? Știu că a fi occidental semnifică tocmai a înțelege funcția critică ca pe un reper important în procesul cunoașterii.
9. Oare este spirit anti-occidental că în marile universități ale Apusului sunt tineri ortodocși români sustinuți material și moral de ierarhi și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române?
10. Oare este tot spirit anti-occidental că editurile de carte ortodoxă au decis să traducă în limba română autori de teologie creștină din Occident?
11. Oare istorie înseamnă combinație între emoție și subiectivitate asupra realității, ca formă de plonjare în era post-truth, ignorând totalitatea faptelor concrete și obiective.
12. Oare nu Biserica Ortodoxă (inclusiv, cea Română) are drept principiu organizatoric unul din principiile fundamentale ale Uniunii Europene: principiul subsidiarității? Biserica Catolică este organizată piramidal. Asta nu înseamnă că este mai puțin europeană sau occidentală. Dimpotrivă.
13. Și o ultimă întrebare: oare este chiar așa pro-occidental să manifești o insomniacă și colțuroasă intoleranță față de instituția Bisericii Ortodoxe Române, care, din fericire, nu și-a propus niciodată să-i ardă pe rug pe cei care îndrăznesc să o conteste?
Episcopul Ignatie al Hușilor | Articol apărut pe marginaliaetc.ro în data de 22.10.2019
îngroșarea literelor din text adăugată de ILD
Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.
5 Comments
mihai
22 October 2019Pentru ca toate acestea sa devina adevarate, ar fi necesar si un punct 14, mai mare decat toate celelalte: unirea Bisericii noastre cu Roma. Alipirea fara nici o rezerva la ceea ce este esenta si sufletul Europei crestine.
marius hagau
22 October 2019Marius
pentru Mihai
Asta inseamna ca marea familie protestanta ar trebui sa se uneasca si ea cu Roma ca sa se simta suficient de europeana…Romanii s-au orientat spre Occident din ratiuni in primul rand de natura politico-economica si nu religioasa.Crestinismul ortodox este componeneta cea mai europeana si cea mai universala din cadrul culturii noastre,pentru ca Europa a existat si inainte de 1054.
mihai
22 October 2019Marius Hagau,
Daca nu se simte “suficient” de europeana, da. Insa nu e cazul. Iar la noi in tara nu exista o astfel de mare familie protestanta (cuvantul “familie” nu stiu daca e foarte potrivit aici). Eu ma refeream strict la poporul roman. Dumneavoastra credeti ca noi chiar ne simtim europeni? Sau avem doar diferite frustrari legate de asta?
Cu toate acestea, suntem foarte aproape… apartinem, dar lipseste ceva… suntem, si nu suntem…
Sigur ca Europa a existat si inainte de 1054, insa depinde ce vrem sa vedem in ea. Partea din Europa de atunci care a continuat si a dat Europa de astazi sunt structurile avand in centru (si geografic dar mai ales spiritual si cultural) Biserica Catolica, Biserica Romei. Bizantul a disparut, nu mai este. Nu stiu daca la el va referiti cand vorbiti de Europa. Episcopul Ignatie nu se referea la el.
Dupa parerea mea, “crestinismul ortodox” este doar acea parte a crestinatatii tinuta in izolare fata de Europa (si implicit fata de Biserica Catolica) timp de sute de ani – de catre Imperiul Otoman si apoi de alte imperii (eur)asiatice.
Este un subiect greu de discutat, pentru ca din pacate se poate ajunge usor la jigniri si acuzatii, in care oamenii se simt atacati personal. Dar merita sa incercam.
marius hagau
22 October 2019pentru Mihai
Evident ca nu ma refeream la ”marea” familie protestanta din Romania,ci la cea care este raspandita prin toata Europa,care a fost si ramane foarte europeana.Si mi se pare la fel de evident ca atacam rationamentul prin care legati europenitatea Ortodoxiei (si implicit si a altor confesiuni crestine) de acel punct 14,care ne cere imperios sa vedem in Roma ”esenta si sufletul Europei crestine.” Riscul e sa ajungeti la acel tip de argumentatie ”progresista” ce incearca sa impuna ideea ca Europa exista doar de la 1789 sau,in cazul Dvs.,doar de la 1453,de cand a cazut Constantinopolul.(Ca sa nu mai vorbim ca sufletul Europei crestine s-a aflat in egala masura la Ierusalim,Alexandria,Antiohia..)
Ceea ce vreau sa va spun in esenta este faptul ca Ortodoxia nu are nevoie de girul Romei pentru a fi sau a ramane europeana.Sau de cel al lui…A. Caramitru.Si nici de bilet de voie de la Moscova.Sf.Ier.Nicolae e mai universal decat toti pasoptistii nostri la un loc.Ortodoxia a ramas europeana in masura in care a continuat sa fie crestina,si in conditiile in care admitem ca Europa s-a datorat in primul rand aparitiei si dezvoltarii crestinismului,sub toate formele lui.
Tarile ortodoxe au fost mai sarace si mai nefericite decat cele occidentale,dar nu mai putin europene!Si sper ca o sa fiti de acord cu mine ca nivelul de trai nu valideaza/invalideaza nivelul unei culturi sau adevarurile de credinta ale unei doctrine religioase.Mai mult,ca Ortodoxia n-a stat niciodata in calea bunastatarii unui popor sau a altuia.(Ca dovada opulenta Bizantului,de la care occidentalii au invatat, printe multe altele,sa foloseasca furculita…).
Cum si-a pastrat Ortodoxia europeneitatea de la caderea Constantinopolului incoace? Intr-un mod chinuit,e-adevarat.Si cu foarte multe sacrificii,care ar trebui sa ne onoreze.Dar la fel cum si-a pastrat-o si catolicismul polonezilor sub regimul comunist al rusilor.
Anca Cernea
22 October 2019Marius Hagau
Nu e nevoie să apărați ortodoxia de Mihai. Nu a făcut decât să își exprime dorința de unitate, acea dorință pe care au exprimat-o atâtea mii de români atunci când Sfântul Ioan Paul al II-lea a vizitat România – chiar dacă de atunci nu se mai vorbește oficial de asta, pentru că slugile Moscovei au avut grijă să închidă cât mai mult atitudinea BOR față de catolici.
Ortodoxia nu are nevoie de girul Romei pentru a fi sau a ramane europeana. Nici nu a zis nimeni că are nevoie de acest gir. E suficient, de exemplu, dacă face, în lumea ei, cam ce face Biserica Catolică din Polonia. Roma nu pretinde să-i dea sau să-i ia vreun gir, asta ține de realitate, nu de gir. Amintesc și faptul că Roma se comportă față de frații ortodocși într-un mod incomparabil mai respectuos, mai deschis și mai frățesc decât e adesea cazul în sens invers. Nu veți găsi în documente oficiale, mass media bisericești, manuale sau cărți de învățătură catolice, limbajul pe care îl găsim, din păcate, în atâtea scrieri ortodoxe, mă refer chiar la cele oficiale, când e vorba de Biserica Catolică.
Vă amintesc, ILD nu este o platformă de polemici interconfesionale. Așa că nu era cazul să reluați aici povestea cu „românii s-au orientat spre Occident din motive politico-economice” (despre presiunea religioasă calvină asupra românilor din Transilvania la sfârșitul sec al XVIII-lea, puteți găsi informații aici, desigur, printre numeroase inexactități care întristează, dar nu surprind http://patriarhia.ro/iii-b-biserica-romaneasca-din-transilvania-in-secolele-xiv-xviii-155.html).
Nu e cazul să apărați BOR de ILD. Nu noi suntem pericolul. Nici acei membri ai redacției care nu sunt ortodocși, ci greco-catolici, nu atacă BOR (așa cum sunt acuzați de media rusofile), ci o apără de atacuri. Nu dorim ca BOR să piardă războiul cultural – dar e adevărat că ne temem, cu toții, foarte tare, că ar putea să îl piardă, de exemplu, luptându-se cu Occidentul, în loc să se lupte cu marxismul cultural (printre reprezentanții căruia, micuțul Caramitru vrea și el să se afirme drept maimuțăritor, devenind oarecum reprezentativ – ca tablou de impertinență și agresivitate, nu neapărat ca importanță).
Ne-am bucurat să citim articolul PSS Ignatie, care ne-a dat speranța că lucrurile nu vor merge în sensul temerilor noastre. Ne-am grăbit să-l publicăm, tocmai pentru că apreciem conținutul acestui articol și atitudinea acestui înalt ierarh, și facem și noi ce putem, ca să contribuim la a le face cunoscute.
Avem rugămintea ca discuția să se orienteze în continuare spre apărarea României, Europei și Civilizației de marxismul cultural, nu pe apărarea BOR de Roma, care nicidecum nu o amenință.